Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI ĂENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 120/R-
Ședința publică din 28 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata SOCIETATEA COMERCIALĂ DE TRATAMENT SI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA, împotriva sentinței civile nr.583 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. --.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul- contestator, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale /2008, emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual, lipsind recurenta- intimată SOCIETATEA COMERCIALĂ DE TRATAMENT SI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ SA
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că lipsesc relațiile solicitate de la unitatea recurentă.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul- contestator solicită a se lua act că nu mai insistă în relațiile care au fost solicitate de la recurentă.
Curtea, având în vedere actele și lucrările de la dosar cât și poziția apărătorului intimatului- contestator, constată că nu mai sunt necesare și se revine asupra acestei probe, nefiind pertinentă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul- contestator solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar pe care a susținut- oral în ședință publică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că la data de 10 decembrie 2007, pe rolul Tribunalului Vâlceas -a înregistrat sub nr.- contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.128/29.11.2007 emisă de intimata Societatea Comercială de Tratament și Recuperare a Capacității de Muncă "" B, prin care a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea deciziei cu nr. de mai sus și să se dispună repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor bănești la care contestatorul ar fi fost îndreptățit dacă nu s-ar fi emis decizia în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
S-a solicitat, de asemenea, de către contestator suspendarea efectelor deciziei în litigiu până la soluționarea irevocabilă a contestației împotriva acesteia, capăt de cerere soluționat de instanță prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.
În motivare, contestatorul a arătat că și-a desfășurat activitatea în cadrul intimatei începând din anul 1974, iar în anul 2001 ocupat prin concurs postul de director al hotelului, ocazie cu care contractul său individual de muncă s-a modificat.
Prin nr.HG1469/2002, a arătat în continuare contestatorul, s-a dispus înființarea Societății Comerciale de Tratament și Recuperare a Capacității de Muncă "" SA B, ocazie cu care personalul Caselor de și Tratament ale a fost preluat de această societate, personalul considerându-se transferat, astfel încât începând cu momentul înființării pârâtei contestatorul a fost încadrat pe postul de director executiv al sucursalei - Hotel, fiind preluat prin transfer în interesul serviciului.
La data de 5 decembrie 2007, i s-a comunicat decizia în litigiu la care se afla anexat și un act adițional la contractul individual de muncă, decizie pe care o consideră nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art.41 alin.1 din Codul muncii deoarece modificarea contractului individuale de muncă se poate face numai prin acordul părților, cu excepțiile prevăzute de Codul muncii, ceea ce nu este cazul în speță, decizia fiind unilaterală.
Referitor al decizie, contestatorul a arătat că a fost emisă în temeiul Hotărârii nr.19/29.11.2007, hotărâre care nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României și nici înregistrată la Registrul Comerțului astfel încât ea nu poate să-și producă efectele.
La contestație s-au anexat: decizia în litigiu, actul adițional nr.7/30.11.2007, contractul individual de muncă al contestatorului, dovada de primire a acestora, fișa postului și, în copie, anunțul din ziarul "Bursa" prin care s-a anunțat organizarea concursului pentru ocuparea postului de director de sucursală.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației motivată de faptul că în toate sucursalele contractele individuale de muncă ale directorilor au înceta de drept în temeiul legii și ca urmare normele juridice aplicabile sunt dispozițiile ce guvernează contractul de mandat în accepțiunea Legii nr.31/1990 cu modificările și completările ulterioare.
A mai arătat în continuare intimata că, în conformitate cu art.11 din nr.HG1469/2002 modificată prin nr.HG1257/2002 directorii sucursalelor societății pot fi revocați de la propunerea Consiliului de administrație și, în consecință, prin Hotărârea nr.19/29.11.2007 a decis revocarea din funcție a acestora și organizarea de concursuri pentru ocuparea funcției de director de sucursală în scopul intrării în legalitate în ceea ce privește funcția de director în accepție a Legii nr.31/1990, iar decizia directorului general nr.128/29.11.2007 reprezintă doar o informare a contestatorului despre hotărârea nr.19/29.11.2007 și nu o decizie de concediere cum pretinde contestatorul, astfel încât aceasta nu trebuie să respecte condițiile prevăzute de art.65, 67 și 73 din Codul muncii.
La întâmpinare intimata a anexat contractul colectiv de muncă aferent perioadei 2007 - 2008 și anexele la acesta, carnetul de muncă al contestatorului, notă privind revocarea din funcția de director de sucursală, procesul-verbal încheiat în ședința AGA din 29.11.2007, hotărârea AGA nr. 10/22.10.2007.
Prin sentința civilă nr.583 din 23 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis contestația formulată de contestator și a anulat Decizia nr.128 din 29.11.2007.
Prin aceeași sentința s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, în sensul reintegrării contestatorului în postul deținut anterior emiterii deciziei și a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale indexate, majorate și actualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data de 30.11.2007 și până la reintegrarea efectivă, către acesta. A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedit.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Deși intimata pretinde că Decizia nr.128/29.11.2007 reprezintă o simplă informare a contestatorului în cauză despre hotărârea nr.19 din aceeași dată și că aceasta nu ar reprezenta, în opinia intimatei, o decizie de concediere, tribunalul a constatat că decizia în litigiu vizează contractul individual de muncă al contestatorului, din moment ce s-a dispus revocarea acestuia din funcția de director de sucursală și numirea acestuia în funcția de director adjunct de sucursală.
Potrivit dispozițiilor art.41 alin.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar conform art.41 alin.3 din același act normativ, modificarea contractului individual de muncă se referă la durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă.
Chiar dacă, în conformitate cu art.11 din nr.HG1469/2002 modificată prin nr.HG1257/2007 de înființare a, directorii de sucursale ai societății pot fi revocați de Adunarea Generală a Acționarilor la propunerea Consiliului de administrație, iar, în speță, revocarea contestatorului din funcția de director a intervenit prin hotărârea nr.19/29.11.2007, aceste norme de drept material incidente în cauză trebuie raportate la art.41 Codul muncii, astfel încât, deși modificarea contractului individual de muncă al contestatorului s-ar fi impus, ca urmare a modificărilor statuate de acest cadru normativ, era necesară obținerea prealabilă a acordului contestatorului, neputându-se conchide că acest acord se presupune a fi dat prin aprobarea de către salariat a schimbării felului muncii.
Neprocedând în sensul celor de mai sus, decizia în litigiu este nelegală și, pe cale de consecință, instanța a admis contestația și a dispus anularea deciziei cu consecința repunerii părților în situația anterioară, în ceea ce privește pe contestator, în sensul reintegrării acestuia în postul deținut anterior emiterii deciziei.
În baza dispozițiilor art.78 Codul muncii, intimata a fost obligată la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost emisă decizia în litigiu, majorate în funcție de indicele de inflație, începând cu data de 30.11.2007 și până la data reintegrării efective.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs intimata Societatea Comercială de Tratament și Recuperarea Capacității de Muncă "" criticând-o pentru nelegalitate fără a invoca vreun criteriu legal, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- hotărârea de revocare din funcția de director a fost luată de Adunarea Generală a Acționarilor prin Hotărârea nr.19/29.11.2007 și nu prin Decizia nr.124/2007 care este doar o decizie de punere în aplicare, nefiind o decizie de concediere. Potrivit acestei hotărâri directorii de sucursale ai societății pot fi revocați de Adunarea Generală a Acționarilor la propunerea Consiliului de administrație;
- în mod nelegal s-a reținut că în speța dedusă judecății ne aflăm în prezența unui raport de muncă, deoarece conform art.5 din nr.OUG82/2007, prin derogare de la prevederile art.56 din Legea nr.53/2003, contractele de muncă ale directorilor încheiate pentru îndeplinirea mandatului de director înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, încetează de drept la data intrării în vigoare a ordonanței respective.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, invocate de recurenta-intimată, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru cele două critici care vor fi examinate împreună, având în vedere următoarele considerente:
Nu poate fi reținută ca fundament a deciziei de modificare a felului muncii stabilită în mod unilateral de către recurentă argumentarea acesteia în sensul că actul a fost emis doar ca un efect al punerii în aplicare al Hotărârii nr.19/29 noiembrie 2007.
Este adevărat că potrivit art.5 din nr.OUG82/2007, contractele de muncă ale directorilor încheiate pentru îndeplinirea mandatelor de director înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență au încetat de drept la data intrării în vigoare a ordonanței, prin derogare de la prevederile art.56 din Legea nr.53/2003, însă, în speță, nu s-a procedat în conformitate cu textul de lege invocat în apărările formulate la instanța de fond.
Conform deciziei contestate în instanță, s-a procedat la revocarea intimatului-contestator din funcția de director și numirea sa în funcția de director-adjunct, decizia producând consecința nu numai a modificării felului muncii, însă și a salarizării având loc propriu-zis o retrogradare, permisă doar în ipoteza săvârșirii unei abateri ca sancțiune disciplinară în condițiile statornicite de dispozițiile art.264 alin.1 lit.c din Codul muncii, ceea ce nu este cazul în speță.
În mod eronat se susține de către recurentă că decizia atacată a fost emisă în condițiile nr.OUG82/2007, în situația în care potrivit dispozițiilor acesteia odată cu încetarea contractului de drept a contractului de muncă al directorului era necesar să se încheie un contract de mandat între părțile litigante și nicidecum să se recurgă la emiterea unei decizii de revocare din funcție cu consecința impunerii pe cale unilaterală a contestatorului cu o funcție inferioară.
Întrucât intimatul-contestator nu este un administrator al societății, acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile referitoare la mandat, ci dispozițiile Codului muncii având în vedere decizia de numire în baza actului normativ susmenționat, or, modificarea contractului individual de muncă se face prin delegare, detașare, trecere temporară sau definitivă în altă muncă în aceeași unitate având ca efect schimbarea felului muncii și se poate realiza numai cu consimțământul salariatului.
În cauză, s-a dispus revocarea directorului, ceea ce înseamnă că au fost uzitate dispozițiile dreptului comercial cu referire la mandat și nu dispozițiile Codului muncii, cum normal trebuia să se procedeze, deoarece intimatul-contestator a beneficiat de un contract de muncă și nu de un contract de mandat ce se poate revoca.
În concluzie, prin decizia ce formează obiectul litigiului recurenta a modificat unilateral contractul de muncă al intimatului-contestator căruia i s-a schimbat funcția și i s-a micșorat salariul, ceea ce nu este posibil fără acordul său, deoarece ambele elemente sunt esențiale și au fost avute în vedere de către părți la încheierea contractului.
De altfel, în sensul calificării raporturilor juridice dintre director și agenții economici, relevante sunt prevederile nr.OUG79/2001 și art.11 din nr.HG1469/2002, potrivit cu care directorii executivi și cei economici care asigură conducerea la nivelul sucursalei au calitatea de salariați și prin urmare nici din perspectiva acestor reglementări nu se putea proceda la aplicarea unei norme cu neincidență în derularea raporturilor de muncă, intimatul-contestator având calitatea de salariat fără îndoială fiindu-i aplicabile dispozițiile din Codul muncii.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 și art.316 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată SOCIETATEA COMERCIALĂ DE TRATAMENT ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ, împotriva sentinței civile nr.583/23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.-, intimat fiind contestatorul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./2.02.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Jeana Dumitrache, Florina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1100/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1739/2009. Curtea... → |
|---|
