Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR. 188/ DOSAR NR-
Ședința publică din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi președinte secție civilă
--- - JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
- JUDECĂTOR 3: Ligia
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1056 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică - la pronunțare -, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din14 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi20 februarie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1056/5 noiembrie 2007 s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Zilei SRL, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 297/19 septembrie 2007 pârâta a decis concedierea reclamantului începând cu data de 20.09.2007, în temeiul art.60 lit.a din Codul Muncii.
Contestația împotriva acestei decizii are un caracter accesoriu, reclamantul solicitând - ca petit principal, anularea înscrisului denumit, fișa postului", și ca urmare a acestui fapt anularea tuturor consecințelor ce derivă din acest înscris( în speță decizia de concediere).
Orice funcție presupune îndeplinirea unor atribuții de serviciu, atribuții ce se regăsesc în fisa postului - înscris ce emană de la angajator și care trebuie adus la cunoștința salariatului. Orice angajator - persoană fizică sau juridică are dreptul atunci când încadrează în muncă o persoană să-i stabilească atribuțiile specifice funcției pe care o va ocupa. Salariatul nu poate interveni în această privință( în sensul de a elimina sau adăuga vreo atribuție),având numai opțiunea acceptării sau refuzării postului respectiv. Acesta se poate adresa instanței de judecată numai în cazul în care sunt încălcate norme legale care reglementează în mod imperativ relațiile de muncă.
În speță, fisa postului reclamantului nu contravine nici unei dispoziții legale imperative din Codul Muncii sau din alte acte normative ce reglementează raporturile de muncă, care să justifice intervenția instanței în sensul anulării înscrisului.
Cu privire la decizia de concediere emisă, instanța apreciază că acesta este legală, fiind evident din actele dosarului ( cuprinsul acțiunii, răspunsul la interogatoriu) că reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului, fapt ce justifică măsura luată de societate.
Cât privește petitul privind anularea actului adițional la contractul individual de muncă, având în vedere că acest fapt se poate solicita doar în cursul derulării raportului de muncă, întrucât între reclamant și pârâtă raporturile de muncă au încetat la data de 20.09.2007, se va respinge și acest petit.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cele patru înscrisuri contestate nu au număr de înregistrare, semnătura emitentului și parafa. Aceste înscrisuri au fost contestate de reclamant prin cinci adrese, la care nu a primit nici un răspuns.
Angajatorul a întocmit o nouă fișă a postului cu atribuții specifice unui post de execuție în locul celor specifice unui post de conducere.
Orice modificare a unuia din elementele prevăzute la alin. 2 în timpul executării contractului de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, în termen de 15 zile de la data încunoștințării în scris a salariatului.
Actul adițional al administratorului societății, nesemnat și neînregistrat este și actul de încunoștințare în scris a salariatului. Se solicită în acest sens prezentarea celui de-al doilea înscris conform art. 17 (4) prin care recurentul a fost de acord la schimbarea programului de lucru, a sarcinilor de serviciu.
Solicitările administratorului sunt create special pentru a înlătura o persoană care a rămas în cadrul societății printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
De la data înregistrării, bonurile de masă nu i-au fost acordate reclamantului și, deși a solicitat primei instanțe pronunțarea în acest sens, aceasta a fost omisă.
Intimata a ocolit să înmâneze recurentului acele înscrisuri care trebuia să-i fie comunicate.
Examinând sentința atacată în raport cu criticile invocate, instanța constată că recursul este nefondat.
Criticile invocate în recurs nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 cod pr. civilă.
Potrivit art. 17 alin. 2 din Codul Muncii obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului, se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.
În contextul dispoziției legale menționate, se constată că recurentul reclamant a semnat și deci a acceptat actul adițional nr. 2/22 august 2007, precum și fișa postului de care luat cunoștință și a semnat-o în aceeași zi. Aceste înscrisuri au fost înregistrate la Inspectoratul Teritorial d e Muncă în data de 23 august 2007.
Refuzul de a accepta noile atribuții stabilite în fișa postului după exprimarea voinței de a modifica contractul individual de muncă, reprezintă o atitudine culpabilă a recurentului reclamant.
Actul adițional a cărui anulare se cere nu cuprinde clauze contrare sau drepturi sub nivelul stabilit prin acte normative, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 11 Codul Muncii.
Raporturile juridice de muncă individuale, au un caracter consensual, deoarece depind exclusiv de voința părților, în condițiile în care manifestarea lor de voință este suficientă și determinantă în nașterea acestor raporturi.
Numai lipsa consimțământului ar putea atrage sancțiunea nulității actului ce nu poate fi confirmat prin modalitățile asemănării acestuia conform dreptului comun.
Așadar contestațiile adresate conducerii de către recurentul reclamant cât și lipsa unui eventual răspuns sunt irelevante în raport cu împrejurarea că acesta se poate adresa pentru eventualele nereguli constatate numai instanței de judecată și numai pentru încălcarea normelor legale ce reglementează raporturile de muncă.
Or, exprimarea consimțământului la încheierea actelor juridice contestate produce efectele pentru care s-au încheiat.
Pretențiile cu privire la neacordarea bonurilor de masă, lipsa comunicării deciziei de sancționare nr. 287 și celorlalte adrese, emise de intimată exced obiectului supus judecății, instanța nefiind sesizată cu o cerere în acest sens.
Față de considerentele ce preced, recursul declarat urmează să fie respins în temeiul art. 312 Cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 1056/5.11.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
Grefier,
Red. - 21.02.08
Dact. - 21.02.08
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică, Ligia
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 228/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 925/2008. Curtea de... → |
|---|
