Contestație decizie de concediere. Decizia 228/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 228
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului recursul declarat de pârâta REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 1166/02.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar două copii certificate pentru conformitate cu originalul a declarației nr. 2577/18.12.2009 a reclamantei, prin care se dorește a se dovedi că intimata a refuzat să vină la locul de muncă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1166/02.11.2009, Tribunalul C-S a admis contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata REȘIȚA,a anulat decizia de concediere nr.104/18.03.2009 și a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
De asemenea, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, precum și disjungerea petitului privind obligarea intimatei la plata despăgubirilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor valorice de masă în concordanță cu timpul efectiv lucrat în cuantum de 1 bon/zi pentru cele 5 zile lucrătoare din săptămână.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata firmei SC Reșița SRL, începând din 01.06.2006, pe postul de,femeie de serviciu, iar prin Dispoziția nr.104/18.03.2009 contractul individual de muncă a încetat, începând din data de 09.04.2009, dată la care expiră termenul de preaviz acordat. Decizia de încetare a raporturilor de muncă a avut ca temei HCL nr.60/24.02.2009 de modificare a organigramei și a statului de funcții al SC Reșița SRL ( fila 4 dosar ).
Potrivit noii organigrame pentru compartimentul,întreținere- Sud din 6 posturi au rămas 5, fiind redus postul reclamantei, iar pentru compartimentul,întreținere- Nord din 5 posturi au rămas în ființă doar 4.
Procedând la verificarea valabilității motivului invocat de angajator, respectiv dificultățile financiare pentru a surveni concedierea, tribunalul constatat că pentru a subzista un astfel de motiv se impunea dovedirea pierderilor financiare dar și că reducerea de personal corespunde unei nevoi reale a unității și nu constituie doar un pretext pentru înlăturarea salariatului din unitate.
S-a reținut că în cauză, intimata nu a produs probe în acest sens. Pe de altă parte, potrivit celor stipulate prin decizia contestată de încetare a contractului de muncă, Decizia nr.104/18.03.2009, comunicată reclamantei la data de 24.03.2009, aceasta a beneficiat de un număr de doar 15 zile lucrătoare cu titlu de preaviz ( 24.03-09.04 ). În acest caz, nu au fost respectate prevederile art.74 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 care prevăd că durata preavizului va fi de 20 de zile lucrătoare.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.6, 8 și 9 Cod procedură civilă hotărârea este criticată pentru nelegalitate arătându-se că în mod greșit prima instanță a aplicat prevederile art. 65 alin. 2 Codul muncii, reținând că dispoziția nr. 104/18.03.2009 de concediere a reclamantei este nelegală.
Astfel, se menționează că desființarea locului de muncă este efectivă, întrucât nu s-a dispus reînființarea aceluiași post de muncă pentru aceeași perioadă și are o cauză reală, obiectivă, impusă de dificultăți economice.
Interpretarea instanței că nu au fost respectate condițiile impuse de lege în ceea ce privește numărul de zile lucrătoare acordate cu titlu de preaviz este greșită și, de asemenea, prevederile art. 78 Codul muncii nu au fost respectate de către instanță prin hotărârea pronunțată, întrucât decizia de concediere a fost legal emisă.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale invocate și față de înscrisurile depuse în fond și în recurs, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispoziția nr. 104/18.03.2009 privind încetarea contractului individual de muncă încheiat între părți este nelegală, cum temeinic a reținut prima instanță, întrucât pârâta, în calitate de angajator, revenindu-i legal sarcina probei, nu a făcut dovada aplicării dispozițiilor art. 65 alin. 2 Codul muncii.
Totodată, dispozițiile art. 74 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, care prevăd durata preavizului de 20 zile lucrătoare nu au fost respectate de către angajator raportat la dispozițiile art. 78 din Codul muncii, astfel că motivele de recurs referitoare la acest aspect sunt neîntemeiate.
În considerarea celor de mai sus urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 1166/02.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 15.03.2010
Tehnored / 15.03.2010/4 ex/2 com.
Prima instanță: jud. și - Tribunalul C-S
Decizia se comunică:
Pârâtei recurente - REȘIȚA
Reclamantei intimate -
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1282/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
