Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 3898/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 864/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3898R
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, împotriva sentinței civile nr.2501 din data de 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal, lipsind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură la data de 25.05.2009 întâmpinare în 2 exemplare, iar la data 28.05.2009 recurenta a comunicat prin fax o cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Curtea deliberând asupra cererii de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurentă, o respinge, având în vedere că recursul a fost formulat la data de 29.12.2008, citarea recurentei a fost efectuată la 23.03.2009, astfel încât a existat timp pentru angajare apărător.
Curtea procedează la legitimarea intimatului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2501/15.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal-Complet specializat pentru litigiile de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că petentului contestator angajat al Primăriei, având funcția de paznic, prin dispoziția nr. 1263 emisă de Primarul comunei i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, în baza art. 261 lit.a și art 264 al. 1 lit.f din Codul Muncii, imputându-i-se săvârșirea unor abateri disciplinare, constând în aceea că la data de 20/21 octombrie 2007 aflându-se în timpul serviciului datorită lipsei de vigilență nu a asigurat integritatea obiectivului a cărui pază o asigur așa încât incendiul izbucnit la anexele aflate în curtea instituției s-a extins și a pus îi pericol bunurile existente în sediu, nu a anunțat pompierii, conducerea unității și nu a luat măsuri de stingere și de salvare a bunurilor.
De asemenea din actele și lucrările dosarului instanța reține că petentul prin nota explicativă a prezentat o serie de aspecte, împrejurări și argumente în apărarea sa, respectiv faptul că telefonul instituției nu a funcționat, fiind astfel în imposibilitate de a anunța pompierii în timp util; iar stingătoarele care se aflau în pichetul de incediu al Primăriei nu au funcționat.
Totodată, a arătat că pentru anunțarea pompierilor a apelat la persoanele care treceau pe stradă precum și faptul că împreună cu alți colegi a participat la scoaterea din sediul instituției a bunurilor existente.
Insă, deși aceste aspecte ar fi trebuit luate în considerare cu prilejul întocmirii dosarului de cercetare disciplinară a raportului de cercetare și a dispoziției de aplicare a sancțiunii, așa încât să se asigure deplina respectare a dispozițiilor art. 264 Codul Muncii, nici una din aceste apărări nu a fost analizată de cei îndrituiți în acest sens - respectul de persoanele ce au participat la derularea procedurii în urma. căreia s-a emis dispoziția atacată și nu a fost menționată în cuprinsul deciziei contestate.
De asemenea, este de observat că nici adresa nr. 6801/05.12.2007 ( 10) nu întrunește cerințele convocării scrise prevăzută de art.267 al.2 Codul Muncii întrucât nu precizează obiectul, situație în care contestatorul a fost lipsit de posibilitatea pregătirii apărării și probelor, în cunoștință de cauză față de fapta care îi este imputabilă și care trebuia să-i fie comunicată.
Așa fiind și având în vedere și lipsa dovezilor cu privire la faptul că persoana care a efectuat cercetarea a fost într-adevăr madatată în acest sens, concluzia care se impune este aceea că măsura luată este nelegală.
Oricum, măsura în discuție este și netemeinică, existența abaterii disciplinare nefiind suficient și concludent probată.
Astfel, față de apărările contestatorului, intimata era obligată să probeze comiterea faptelor și prin alte mijloace decât înscrisurile care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, deoarece procesul verbal (31) nu constituie un mijloc de dovadă, ci un act de procedură fără caracter, probator, cuprinzând concluziile la care a ajuns emitentul acestuia.
De asemenea, referatul existent la 33 cuprinde doar susținerile persoanei care a făcut posibilă cercetarea disciplinară a contestatorului și ca atare nu întrunește cerințele de obiectivitate și imparțialitate necesare unei probe concludente, mai ales că provine de la o persoană aflată în conducerea instituției pe care acesta o acuză de săvârșirea unor abuzuri în activitate.
Cât privește mențiunile din procesul verbal de intervenție nr.126/21.10.2007 (35) se constată că acestea nu conțin elemente care să demonstreze comiterea abaterii disciplinare, ci confirmă cauza incendiului prezentată și susținută de contestator.
Astfel, sub acest aspect, ar fi trebuit să existe înscrisuri care să ateste faptul că telefonul și stingătoarele de incendiu funcționau.
In raport de toate cele ce preced, este evident că dispoziția atacată este nelegală și netemeinică, impunându-se admiterea contestației în baza art.78 Codul Muncii, anularea deciziei contestate, reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior și obligarea intimatei la plata despăgubirii prevăzute de textul precizat.
De asemenea, intimata Instituția Primarului comunei urmează a fi obligată la 1000 lei daune morale, către contestator, măsura luată, datorită caracterului nelegal, implicând și suferințe publice, generate de lezarea valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
In ceea ce privește excepția invocată prin întâmpinare s-a apreciat ca neîntemeiată, din acțiune rezultând că s-a solicitat anularea dispoziției în contradictoriu cu emitentul acesteia așa încât va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat reclamantul care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța nu a soluționat excepția invocata de recurenți, aceea a lipsei calității procesual-pasive a numitului, primarul comunei.
Desi s-a invocat aceasta excepție considerând ca nu trebuia chemat in judecata si ea a fost pusa in discuția pârtilor, instanța, prin hotărâre, analizează excepția lipsei calității procesual- pasive a Instituției Primarului.
Nelegalitatea hotărârii se oglindește si in aspectul ca in petitul cererii contestatorul crede ca intelege sa se judece cu, iar instanța obliga Instituția Primarului prin nesolutionarea excepției, lasand neclarificata prezenta lui ca persoana fizica in acest litigiu.
Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, hotărârea fiind si sub acest aspect nelegala.
Astfel desi din petitul acțiunii se desprinde ca solicita doar sa se constate nelegala dispoziția primarului cu nr. 1263/17.12.2007, instanța trecând peste principiul disponibilității, repune si părțile in situația anterioara, obliga la plata salariilor indexate, majorate si reactualizate, si mai mult, si la plata de daune morale.
Pe parcursul procesului, intimatul, nu si-a completat cererea cu astfel de pretenții ce nu au fost niciodată comunicate, pe care nu s-au administrat probe, instanța desi nu este investita cu astfel de cereri, fixează sume cu titlul de daune morale, incalcand recurentului dreptul de apărare, acesta neavand posibilitatea sa producă probe pe aceste aspecte.
In plus, contestatorul a lucrat in aceasta perioada, iar daunele morale desi nu sunt solicitate si dovedite apar in dispozitiv.
Pe fond, hotărârea este nelegala si netemeinica, instanța aplicând greșit legea si interpretând greșit materialul probator.
Astfel, contestatorului i s-a desfăcut contractul de munca intrucat a incalcat sarcinile de serviciu, in sensul ca in noaptea de 20-21.10.2007 nu a sesizat in timp util izbucnirea unui incendiu la una din anexele Primăriei, care s-a extins si la clădirea principala, producând daune materiale considerabile; intimatul indeplinea la acel moment funcția de paznic si trebuia sa păzească obiectivele, răspunzând de integritatea lor.
In plus, acesta a anunțat cu întârziere pompierii, politia si conducerea Primăriei, aceste lucruri fiind făcute de alte persoane.
Desi contestatarul este vinovat de reacția întârziata intr-un caz de forța majora, instanța analizează cauza incendiului, de care oricum nu a fost acuzat contestatarul. Acestuia i s-a imputat ca in intervalul orar 23,30-24,00 nu a îndeplinit sarcinile de paza, întrucat in nota explicativa arata ca la orele 23,30 nu era nici o problema in curtea Primăriei, iar la orele 24,00 observat incendiul deja extins la corpul Primăriei desi izbucnise la anexa.
Cauza incendiului nu trebuie sa preocupe instanța, ci lipsa de reacție a contestatarului care nici nu a observat incendiul in timp util, nici nu a anunțat pompierii sau politia, numărul de urgenta 112 putând fi apelat de la orice telefon. In procesul-verbal nr. 6930/12.12.2007, la întrebarea comisiei "in ce condiții a luat cunoștința de izbucnirea incendiului", contestatarul arata ca a încercat sa sune la 112 dar telefonul nu a funcționat, desi mai exista un telefon, la acela nu a incercat pentru ca nu si-a dat seama".
De asemenea, nu a anunțat nici conducerea întrucat nu avea numerele de telefon desi acestea erau afișate pe ușile primăriei.
Existau astfel la dosar toate dovezile si motivele ca instanța sa constate ca măsura aplicata este legala ca nu mai poate fi mentinut in funcția de paznic pe contestatar,care nu a observat la timp incendiul,care nu a reacționat prompt si a cauzat prejudicii.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au solicitat și administrat probe noi în faza recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază ca fondat recursul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei sentințe.
Astfel, prin dispoziția nr. 1263/17.12.2007 emisă de Primarul Comunei s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al intimatului contestator ce ocupa funcția de paznic în cadrul serviciului public de pază comunală, reținându-se în sarcina sa mai multe abateri disciplinare după cum urmează: faptul că nu a asigurat integritatea obiectivului a cărui pază o asigura, dând dovadă de lipsă de vigilență, așa încât în noaptea de 20 spre 21 octombrie 2007 s-a produs un incendiu la anexele primăriei, nu a sesizat pompierii și nu a luat imediat măsuri de stingere și de salvare a bunurilor și a valorilor din sediul primăriei și nu a anunțat conducerea unității și poliția deși ultima se afla în imediata vecinătate, fiind sesizată de alte persoane iar numerele de telefon ale conducerii unității erau afișate.
Curtea mai reține ca nefondate susținerile recurentei referitoare la nesoluționarea de către instanța fondului a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului Comunei, deoarece prin considerentele hotărârii recurate prima instanță a apreciat-o ca nefondată, reținând că pârâtul Instituția Primarului are calitatea procesuală pasivă în cauză, fiind emitentul dispoziției a cărei anulare se solicită prin prezenta contestație.
Prin contestația dedusă judecății, recurentul a solicitat anularea dispoziției de concediere susmenționată în contradictoriu cu instituția primarului comunei,ca emitent al deciziei, iar nu cu deținătorul acestei funcții de autoritate publică, fiind nefondate prin urmare criticile recurentei.
Vor fi respinse ca nefondate și susținerile recurentei referitoare la împrejurarea că instanța fondului dispunând repunerea părților în situația anterioară și obligarea angajatorului la daune morale a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, la fila 4 din dosarul instanței de fond s-a solicitat expres nu doar anularea dispoziției nelegale de concediere, după cum fără temei se susține ci și repunerea părților în situația anterioară și obligarea recurentei pârâte la daune morale, nefiind prin urmare încălcat principiul disponibilității.
Curtea mai reține că în condițiile în care după cum rezultă din mențiunile procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 12 din dosarul instanței de fond, contestația i-a fost comunicată recurentei, sunt nefondate și susținerile acesteia privind încălcarea dreptului său la apărare și imposibilitatea sa de a produce probe în privința acestor capete de cerere.
Sunt fondate însă susținerile recurentei referitoare la obligarea acesteia nejustificat de către prima instanță la plata daunelor morale câtă vreme în cauză intimatul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit în conformitate cu dispozițiile art. 269 al.1 din Codul muncii, ca urmare a dispoziției de concediere contestată; ori pentru angajarea răspunderii angajatorului pentru prejudiciul moral intimatului îi revenea obligația de a face dovada întrunirii în persoana recurentului a condițiilor răspunderii patrimoniale a acestuia, nu numai a existenței unei fapte ilicite a angajatorului constând în emiterea unei dispoziții nelegale și netemeinice, ci a suferirii unui prejudiciu moral, aspect nedovedit în cauză.
În ceea ce privește susținerile recurentei privind netemeinicia hotărârii, Curtea reține că dispoziția de concediere disciplinară a intimatului a fost legal întocmită, sub acest aspect instanța de control judiciar urmând a complini motivarea hotărârii instanței de fond câtă vreme în cuprinsul adresei de convocare, aflată la fila 10 din dosarul primei instanțe, se menționează obiectul convocării ca fiind cercetarea disciplinară prealabilă a intimatului,iar în cuprinsul deciziei se menționează motivul înlăturării apărării salariatului, potrivit art. 268 al.2 lit.c din Codul muncii, menționarea acestora, chiar sumară, nefiind sancționată cu nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Curtea mai reține că potrivit fișei postului intimatului îi reveneau ca obligații de serviciu obligația de pază a obiectivului și de asigurare a integrității acestuia, obligația de încunoștințare a superiorului său ierarhic și obligația ca în caz de incendiu să ia măsurile necesare stingerii acestuia, salvării persoanelor și bunurilor și sesizării pompierilor, poliției și conducerii unității.
În cauză, recurentului căruia îi revenea sarcina probei, potrivit dispoz.art. 287 din Codul muncii nu a fost în măsură a face dovada întrunirii în persoana intimatului a elementelor răspunderii disciplinare a acestuia, respectiv a încălcării cu vinovăție a obligațiilor sale de serviciu; astfel, recurentul nu a fost în măsură a dovedi că producerea și extinderea incendiului s-a datorat lipsei de vigilență a intimatului, deoarece după cum rezultă din coroborarea procesului verbal de cercetare prealabilă disciplinară, a procesului verbal de intervenție, intimatul a susținut că după ce a luat în primire postul de pază a făcut verificări la orele 21, 22 și 23,30, ușile anexelor primăriei fiind încuiate fără a constata vreo neregularitate.
Potrivit fișei postului intimatului îi revenea obligația de diligență iar nu una de rezultat, cu atât mai mult cu cât în cauză declanșarea incendiului nu s-a datorat faptei acestuia, iar potrivit procesului verbal de intervenție condițiile meteorologice nefavorabile au determinat agravarea acestora.
Nici în privința faptei constând în omisiunea intimatului de a sesiza pompierii și de a lua măsuri de stingere a incendiului și de salvare a valorilor din sediul primăriei recurentul nu a fost în măsură a face dovada cu procesul verbal de cercetare prealabilă disciplinară, referatul de declanșare a cercetării prealabile și procesul verbal de intervenție, a faptului că intimatul se face vinovat de omisiunile susmenționate, cu atât mai mult cu cât prin procesul verbal de cercetare prealabilă acesta a susținut - aspect necontestat de recurentă - că el a fost cel ce a anunțat pompierii și a ajutat la scoaterea bunurilor din primărie; susținerile recurentei potrivit cărora intimatul a fost sancționat pentru neîndeplinirea obligațiilor de serviciu în intervalul 23,30-24,00 și pentru reacția sa cu întârziere nu pot fi primite, fiind formulate direct în recurs potrivit dispozițiilor art.77 din Codul muncii.
În mod similar, în privința faptei intimatului, constând în neanunțarea poliției, în mod corect a reținut instanța fondului netemeinicia dispoziției de concediere, câtă vreme intimatul a susținut că poliția tocmai datorită proximității față de primărie s-a autosesizat, iar împrejurarea că intimatul nu a sesizat conducerea primăriei în circumstanțele excepționale create datorită incendiului nu justifică prin ea însăși concedierea intimatului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge cererea contestatorului privind daunele morale ca neîntemeiată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, împotriva sentinței civile nr.2501 din data de 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul .
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea contestatorului privind plata de daune morale, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 29.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2.ex/23.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Conflict de muncă. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 6123/2009. Curtea... → |
|---|
