Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 442/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5545/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 442/
Ședința publică de la 27.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC "" SA împotriva sentinței civile nr.4179/18.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6918/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL INDEPENDENT.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică și intimatul-reclamant, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri și solicită amânarea cauzei pentru a dovedi că a plătit drepturile salariale.
Intimatul-reclamant, prin avocat, se opune admiterii probei solicitate, ca nefiind utilă cauzei.
Curtea respinge proba cu înscrisuri, având în vedere că recursul este pronunțat împotriva unei hotărâri pentru a se constata nulitatea deciziilor nr.52/23.01.2009 și a deciziei nr.53/23.01.2009 iar dovada efectuării plății nu are legătură cu această cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în scris. Depune la dosar note scrise.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.17/25.11.2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4179/18.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul Sindicatul Independent în contradictoriu cu intimata SC SA; a constatat nulitatea deciziilor nr. 52 și 53 emise de intimată la data de 23.01.2009.
A obligat intimata la 5000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.52/23.01.2009 intimata a hotărât reducerea temporară a activității pentru salariații din cadrul Departamentului Cercetare - Dezvoltare și a altor departamente, conform Anexei I ce face parte integrantă din decizie, printr-un concediu fără salariu, de 15 zile lucrătoare. Totodată, intimata a mai stabilit, prin decizia nr.53/23.01.2009, ca programul de lucru în cadrul societății să se modifice atât în ceea ce privește orele de început și de sfârșit, cât și în ceea ce privește durata pauzei de masă.
Instanța a constatat că măsurile dispuse prin deciziile nr. 52 și 53 emise de intimată sunt lovite de nulitate deoarece s-au adoptat prin încălcarea obligațiilor asumate de angajator față de salariați, și anume de a obține acordul sindicatului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata SC "" SA, care a criticat-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9. pr. civ.
În motivarea recursului se arată că la baza acordării concediului fără salariu, pentru cei 39 de salariați, au stat rațiuni de ordin financiar-economic, raportate la situația economică precară existentă în cadrul societății și în special în cadrul Departamentului Cercetare Dezvoltare. Hotărârea Consiliul de Administrație al SC "" SA, transpusă în practică prin decizia Directorului General nr. 52/23.01.2009, a fost adoptată într-o ședință la care au fost invitați și reprezentanții salariaților, dar și în urma consultării reprezentanților Sindicatului Independent, care în subsidiar fie spus are grave probleme de reprezentativitate în cadrul societății. În plus decizia a fost adusă la cunoștința celor 39 de salariați, cărora urma să le fie aplicată, care au semnat că au luat la cunoștința de conținutul acesteia și implicit și-au manifestat acordul cu privire la necesitatea luării unei astfel de măsuri.
În ce privește modificarea programului de lucru recurenta a arătat că au stat rațiuni de ordin practic, raportat la faptul că în cadrul societății există mai multe Departamente, inclusiv service auto, și la faptul că era necesară corelarea programului de lucru la nivelul întregii societăți. Hotărârea Consiliul de Administrație al SC "" SA, transpusă în practică prin decizia Directorului General nr. 53/23.01.2009, a fost adoptată, într-o ședință la care au fost invitați și reprezentanții salariaților, dar și în urma consultării reprezentanților Sindicatului Independent. În plus decizia a fost adusă la cunoștința celor 43 de salariați, cărora urma să le fie aplicată, care au semnat că au luat la cunoștință de conținutul acesteia și implicit și-au manifestat acordul cu privire la noul program de lucru.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea recurentei la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 lei, recurenta consideră, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, la termenele de judecată în care s-a soluționat cauza, că se impunea reducerea acestuia și nu obligarea recurentei la plata întregului onorariu de avocat. De altfel instanțele de judecata sunt îndreptățite să micșoreze, ținând cont de toate elementele spetei deduse soluționării, cuantumul onorariilor de avocat nejustificate.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.8 alin.3 din contractul colectiv de muncă valabil la nivelul recurentei, societatea poate acorda concedii fără plată pentru maximum 15 zile într-un an, cu acordul sindicatului, în cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activității. Tot în contractul colectiv la nivel de unitate s-a stipulat la art.VI.3 alin.3 că stabilirea începerii și terminării programului de lucru se inserează în regulamentul intern întocmit de conducerea societății, cu acordul reprezentanților sindicatului.
Apărarea recurentei se întemeiază, în esență, pe susținerea ideii că decizia acordării concediului fără salariu a fost adusă la cunoștință celor 39 de salariați cărora urma să le fie aplicată, care au semnat că au luat la cunoștință de conținutul acesteia și, consideră recurenta, implicit și-au manifestat acordul cu privire la necesitatea luării unei astfel de măsuri.
Dar aducerea la cunoștința salariaților a măsurii deja dispuse prin decizia nr. 52/23.01.2009 nu suplinește consultarea salariaților și în niciun caz semnătura acestora de luare la cunoștință a măsurilor dispuse nu poate echivala cu acordul lor.
Textul art. V8 alin. 3 din contractul colectiv de muncă este fără echivoc, în sensul că societatea poate acorda concedii fără plată pentru maximum 15 zile într-un an cuacordul sindicatului.
Or, în cauză, sindicatul nu a fost consultat iar acordul salariaților nu a fost niciodată exprimat, astfel că, clauzele contractului mai sus enunțat au fost încălcate, elucidându-se astfel dispozițiile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
În aceste condiții, în mod corect a reținut tribunalul că măsurile dispuse prin deciziile contestate sunt lovite de nulitatea absolută.
Cât privește rațiunile de ordin economico-financiar care au determinat măsura restrângerii activității, acestea sunt lipsite de relevanță, față de obiectul cauzei.
Critica referitoare la obligarea intimatei SC "" SA la plata cheltuielilor de judecată este, de asemenea, nefondată.
Dispozițiile art. 274 alin. 1. pr. civ. sunt fără echivoc.
Aceste dispoziții prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Cât privește posibilitatea instanței de a cenzura sumele reprezentând onorariile avocaților, aceasta se referă la onorariile nepotrivit de mari în raport cu obiectul cauzei, complexitatea acesteia și munca depusă de avocat.
În cauza de față, onorariul de 5.000 lei nu reprezintă o sumă disproporționată față de obiectul dedus judecății.
În baza art. 274 recurenta va fi obligată la plata sumei de 3.000 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC "" SA împotriva sentinței civile nr.4179/18.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6918/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL INDEPENDENT.
Obligă recurenta la plata sumei de 3.000 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-10.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1009/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 930/2009. Curtea... → |
|---|
