Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 594/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 594/R-CM
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.443/R-CM din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsind intimata-pârâtă Școala nr.13 " C "
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 martie 2007, contestatorul în contradictoriu cu intimata Șco ala nr.13 " C " P, a solicitat să se dispună: constatarea nulității absolute a hotărârii nr.234/27.02.2007 prin care angajatorul unilateral i-a modificat programul de lucru și menținerea celui anterior; obligarea intimatei sa-i plătească sporul de bază de 100% din salariul de bază pentru munca pe care în ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii a prestat-o în zilele de legală;
obligarea intimatei să procedeze la modificările legale în carnetul său de muncă; obligarea intimatei să vireze corespunzător contribuțiile de asigurări sociale, să-i plătească diferența dintre salariul de bază acordat pe lunile februarie, martie 2007, până la rămânerea definitivă a hotărârii și salariul corespunzător calificării sale (muncitor calificat), stabilit prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestator că, în luna martie 2007 i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, măsura adoptată de angajator prin Comisia Paritară întrunită la nivelul școlii în data de 16.02.2007 și Consiliul de Administrație în ședința din 23.02.2007 de schimbare a timpului de muncă. Contestatorul a mai arătat că este salariatul unității din 17 august 1997, iar programul său de lucru era de la orele 22,00 până la ora 6,00, odată la două zile, iar când schimbul său la sfârșit de săptămână, de la ora 6,00 până a doua zi la ora 6,00, însă prin hotărârea sus amintită s-a stabilit că programul de lucru se va desfășura în două ture, în timpul celor 5 zile lucrătoare, pe o perioadă de 8 ore, în două ture, 1 de la 11,30 la 19,30 și 2 de la 22,00 la ora 6,00.
Contestatorul consideră că măsura adoptată este ilegală și încalcă dispozițiile art.41 din Codul muncii, contractul individual de muncă putând fi modificat numai prin acordul părților, xecutarea contractului individual de muncă fiind guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea sau încetarea acestuia poate interveni numai în condițiile limitativ prevăzute de lege.
Potrivit art.40 din Contractul colectiv de munca, unic la nivel național valabil pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale i Familiei cu nr.2895 din 29 decembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial al României la 29 ianuarie 2007, salariului minim negociat pe unitate i se aplică coeficienții minimi de ierarhizare corespunzători fiecărei categorii de salariați. Întrucât este muncitor calificat, angajatorul avea obligația ca, începând cu ianuarie 2007, să aplice salariului coeficientul de 1,2, lucru care însă nu s-a întâmplat.
La data de 20 iunie 2008, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației pentru următoarele motive:
- contractul individual de muncă încheiat la data de 07.08.1997 prevede la cap.III, condiții de încadrare-normă întreagă, fără altă mențiune referitoare la programul de lucru, stabilirea acestuia fiind de competența angajatorului;
- articolul invocat de contestator se referă strict la modificarea contractului individual de muncă, ceea ce presupune existența anterioară a unor mențiuni referitoare la timpul de lucru, locul de muncă, etc. și nu la cazul în care contractul individual de muncă nu conține nici o prevedere referitoare la programul de lucru;
- în funcție de necesități, de bugetul alocat și în limitele oferite de art.108, 109, 110 și 112 din Codul muncii, angajatorul poate stabili în orice mod programul de lucru, în condițiile în care nu este împiedicat nici de contractul colectiv de muncă și nici de contractul individual de muncă;
- în ceea ce privește programul de lucru al contestatorului, acesta era format din 24 ore de muncă efectivă desfășurată în 5 zile lucrătoare și 24 ore de muncă neîntreruptă desfășurate într-una din zilele de repaus săptămânal, respectiv sâmbăta sau duminica, ceea ce contravenea dispozițiilor rt.108, 109, 110 din Codul muncii, iar în plus nu erau respectate nici dispozițiile art.112 Codul muncii, fiecare durată de max. 12 ore de muncă fiind urmată de o perioadă de repaus de 24 ore;
- programul desfășurat de către contestator includea și ore de noapte care, calculate, încălcau dispozițiile art.16 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, aspectele fiind constatate și prin adresa nr.3444/23.02.2007 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă A, care tabilește în mod clar că programul de lucru desfășurat de către contestator nu corespunde dispozițiilor legale;
- referitor la solicitarea contestatorului de a solicita sporul de bază pentru munca prestată în zilele de legală, aceasta este nefondată, deoarece așa cum reiese din statele de plată, toate orele suplimentare și orele de muncă în zilele de legală au fost plătite conform prevederilor legale, însăși dorința contestatorului de a reveni la vechiul program de lucru, arată faptul că datorită orelor suplimentare plătite, acesta îi era convenabil sub aspectul câștigului realizat, care reprezenta aproximativ 20-25 % din venitul brut al acestuia.
Prin sentința civilă nr.443/CM din 21 mai 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins contestația, reținând următoarele:
Potrivit mențiunilor din contractul individual de muncă încheiat între părți, contestatorul a devenit salariatul intimatei la data de 01.07.1997 (17), pe perioadă nedeterminată, în funcția de paznic.
La data de 27.02.2007, prin adresa nr.2341 intimata a adus la cunoștința contestatorului că, Comisia Paritară întrunită la nivelul școlii în data de 16.02.2007, iar mai apoi Consiliul de Administrație în ședința din data de 23.02.2007, au hotărât schimbarea programului de lucru începând cu data de 15.03.2007.
Astfel, s-a hotărât că programul paznicilor se va desfășura pe o perioadă de 8 ore, în două ture: I - 11,30 - 19,30 iar a II-a - 22,00 - 06,00, considerându-se de către intimată că programul de până atunci era unul suprasolicitant și în neconcordanță cu dispozițiile Codului muncii.
Desfășurarea activității cu respectarea unui anumit program de lucru reprezintă una dintre trăsăturile specifice ale raportului juridic de muncă.
Potrivit art.108 din Codul muncii "impul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare".
Articolul 109 alin.1 al Codului muncii prevede că "entru p. salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână", textul având la bază dispozițiile art.41 alin.3 din Constituția României.
Programul de lucru comunicat contestatorului pentru cele 5 zile lucrătoare ale săptămânii este unul egal, a câte 8 ore, desfășurate în mod concret în două ture.
În contractul individual de muncă al contestatorului se regăsește doar mențiunea că este încadrat cu normă întreagă, fără a se menționa programul concret de muncă.
Contestatorul a susținut că i s-a modificat unilateral timpul de lucru care, potrivit art.41 din Codul muncii, se poate face doar cu acordul ambelor părți.
Timpul de lucru nu este o noțiune sinonimă cu programul concret de lucru al salariatului, iar în cauza de față contestatorul face confuzie între cele două noțiuni.
Este adevărat că modificarea timpului de lucru nu se poate face unilateral de către angajator, pe când programul de lucru al salariatului poate fi stabilit de către angajator în funcție de specificul activității, fără a se depăși durata legală a timpului de lucru, care este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
În cauza de față nu s-a produs nici o modificare a timpului de lucru, ci doar o stabilire a unui nou program de lucru pentru contestator, astfel că a fost respinsă solicitarea acestuia privind constatarea nulității absolute a hotărârii nr.234/27.02.2007.
Potrivit principiului accesorium sequitur principal au fost respinse și celelalte cereri accesorii cererii principale.
Împotriva sentinței civile nr.443/CM/21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, contestatorul care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă;
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că modificarea programului de lucru s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Codului muncii și că nu i-au fost respectate drepturile salariale și nu i-au fost virate corespunzător contribuțiile de asigurări sociale, lucru care nu a fost reținut de instanța de fond.
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în speță operând prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă;
S-a arătat în acest motiv de recurs că petentul a contestat de fapt programul de lucru și nu durata timpului de muncă, după cum greșit a motivat instanța de fond.
Referitor la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea intimatei să-i plătească sporul de 100 % din salariul de bază pentru munca pe care a prestat-o în ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii, în zilele de legală și diferența dintre salariul de bază acordat pe lunile februarie - martie 2007 până la rămânerea definitivă a hotărârii și salariul corespunzător calificării sale, instanța a preferat nici să motiveze și nici să se pronunțe, astfel că hotărârea trebuie casată cu trimitere spre rejudecare, operând prevederile art.312 alin.5 din Codul d e procedură civilă.
- instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
În acest motiv de recurs a arătat că instanța nu a analizat modificarea programului de lucru, așa cum a cerut contestatorul, ci a analizat și s-a pronunțat asupra timpului de lucru, cum s-a arătat mai sus.
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata Școala Nr.13 " C " Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate și de probele de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Verificând sentința civilă motivată și capetele de cerere din acțiunea întocmită de contestatorul, Curtea constată că tribunalul nu s-a pronunțat pe capătul de acțiune privind sporul de 100 % din salariul de bază pentru munca prestată de acesta în ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și pentru activitatea petentului din zilele de legală.
Având în vedere că acest capăt de cerere nu este un capăt subsidiar primului, rezultă că instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate motivele din acțiunea promovată de contestator, ceea ce atrage casarea hotărârii.
În concluzie, Curtea constată că motivul doi de recurs este fondat și ca urmare a nepronunțării instanței de fond în ceea ce privește sporul de 100 % din salariul de bază pentru munca prestată de contestator în ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii și activitatea acestuia din zilele de, urmează a fi casată sentința civilă atacată.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă și art.315 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.443/CM din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă și pe cale de consecință se va casa această hotărâre și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și criticile din motivele unu și trei din recursul declarat de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în P, cartierul,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.443/CM din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimată fiind ȘCOALA NR.13 " C ", cu sediul în P,-, județ
Casează sentința civilă nr.443/CM/21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/28.10.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Daniel Radu
| ← Conflict de muncă. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 72/2010. Curtea de... → |
|---|
