Contestație decizie de concediere. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 72/2010
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului promovat de pârâta " SERV " SA P împotriva sentinței civile nr. 745/LM din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Procedura este completă, fiind îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 7 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Constată că, prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SERV P, solicitând
- anularea deciziei de concediere nr.255/6.10.2008, emisă pârâtă;
- reintegrarea sa pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere atacate, respectiv acela de agent comercial la Centrul de încasări;
- să fie obligată pârâta la plata retroactivă, actualizată, a tuturor drepturilor salariale de care reclamanta ar fi trebuit să beneficieze, dacă nu s-ar fi emis decizia de concediere atacată, respectiv de la data desfacerii contractului de muncă și până la data pronunțării hotărârii judecătorești.
S-au cerut și cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că temeiul invocat de pârâtă, pentru desfacerea contractului de muncă și anume desființarea locului de muncă ocupat, nu este în conformitate cu starea de fapt, întrucât la Centrul de încasări de la și în prezent sunt tot 6 angajați comerciali, cât erau și înainte de a i se desface contractul de muncă.
De asemenea mai arată că pârâta nu i-a oferit un alt loc de muncă, iar concursul organizat pentru ocuparea locurilor de muncă vacante din unitate s-a desfășurat în perioada în care se afla în concediu medical, iar contractul său de muncă era suspendat și că nu au fost respectate nici criteriile stabilite în cazul concedierii și nici obligațiile prevăzute de art.69 - 72 din Codul Muncii.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât au fost concediați 30 de salariați, astfel că nu erau aplicabile prev.art.69 și 72 din Codul Muncii, fiind modificată organigrama și statul de funcții al unității.
Cu privire la modificările intervenite arată că s-a desființat Centrul de încasări și s-a redus numărul de agenți comerciali, fiind desființate 9 posturi.
Mai arată, că la Centrul de încasări din s-a redus numărul posturilor de agenți comerciali, de la 8 la 6 și că într-adevăr agenta comercială înainte de reducerea posturilor, ocupa funcția de agent comercial la Centrul din, iar după reducerea postului aceasta a rămas în funcția de agent comercial și a fost repartizată la Centrul de încasări din, iar salariata, aceasta ocupa funcția de casier încă din anul 2007, dar atribuțiile din fișa postului erau cele specifice unui agent comercial, astfel că s-au efectuat modificările corespunzătoare contractului său individual de muncă.
Prin sentința civilă nr.745/LM//2009, Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea formulată de reclamantă, anulat decizia de concediere nr. 255/ 6.10. 2008 emisă de conducerea pârâtei și a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut înaintea emiterii deciziei de concediere, respectiv acela de agent comercial la Centrul de încasări.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la data pronunțării hotărârii, actualizate la data plății efective, precum și suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs pârâta SERV, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin modificările aduse organigramei și statului de funcții a fost desființat Serviciul Comercial și Serviciul Contencios, înființându-se un nou serviciu Facturare Recuperare Creanțe. Criteriile pentru reducerea personalului au fost stabilite în conformitate cu art. 42 alin 1 din Codul Muncii, reclamanta fiind notificată cu privire la desființarea postului.
Reclamanta a fost notificată să opteze pentru unul dintre locurile vacante în unitate la data de 1.09.2008, fiind înștiințată cu privire la data concursului organizat pentru ocuparea locului respectiv.
Desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă este certă, din organigramă și statul de funcții reieșind desființarea a 16 posturi de agenți comerciali.
Arată recurenta că, în mod greșit instanța a apreciat că desființarea nu a fost efectivă. Astfel, salariata își desfășura activitatea în cadrul Centrului, în funcția de casier și cu atribuții de agent comercial. Întrucât atribuțiile erau specifice unui agent comercial, la data de 1.09.2008 s-a schimbat doar denumirea funcției.
În ceea ce privește angajata, înainte de modificarea organigramei aceasta îndeplinea funcția de agent comercial la centrul. După aplicarea criteriilor de reducere a personalului, agentele comerciale ale căror posturi nu au fost desființate au fost repartizate la centrele de încasări din cadrul Serviciului Facturare Recuperare Creanțe.
Societatea este singura abilitată să selecteze personalul în situația reducerii posturilor, respectând prevederile Contractului Colectiv de Muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-303, art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, art. 65 Codul Muncii, art.80,81,82 din Legea nr.168/1999 art. 42 din CCM.
Reclamanta a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia.
A arătat că sentința primei instanțe este temeinică și legală, întrucât recurenta nu a respectat dispozițiile legale privind concedierea.
Mai arată că, postul ocupat de reclamantă nu a fost desființat efectiv, pe același post fiind angajate ulterior alte persoane. Recurenta nu i-a oferit un loc de muncă vacant, ci unul care a fost scos la concurs, procedura de ocupare a acelui loc de muncă s-a desfășurat în perioada în care reclamanta era în concediu medical. La data organizării concursului, contractul individual de muncă al reclamantei era suspendat.
Mai invocă că nu au fost respectate criteriile stabilite în cazul concedierii, pe aceeași funcție rămânând persoane care trebuiau să fie concediate anterior reclamantei.
Mai arată recurenta că, după desfacerea contractului de muncă pârâta a dispus ocuparea unor posturi prin numire directă, fără concurs.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 65 din Codul Muncii concedierea individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi dispusă numai ca urmare desființării locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Totodată alin 2 al aceluiași articol, condiționează legalitatea unei astfel de concedieri de efectivitatea desființării și de existența unei cauze reale și serioase care să fi determinat luarea unei astfel de măsuri.
În cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, instanța poate să verifice doar dacă desființarea locului de muncă are cauză reală și serioasă și dacă selectarea personalului s- făcut după criterii prestabilite.
În mod greșit instanța de fond a reținut că desființarea postului ocupat de reclamantă nu este efectivă și în consecință a anulat măsura concedierii.
Din conținutul deciziei contestate rezultă că la baza concedierii reclamantei a stat Hotărârea AGA nr.12/2008, privind aprobarea modificării organigramei și a statutului de funcții a SERV P, prin care s-au desființat 16 posturi de agent comercial din cadrul societății, unul din aceste posturi fiind ocupat de reclamantă.
Reclamanta, anterior emiterii deciziei de concediere, a fost încadrată în muncă la Centrul de încasări, în funcția de agent comercial iar prin notificarea comunicată de pârâtă reclamantei, rezultă că postul de agent comercial din cadrul Centrului de încasări s-a desființat.
Instanța de fond, reține că din examinarea organigramei, anterioară reducerii de personal, rezultă că la Centrul de încasări erau angajate 10 persoane iar din cea ulterioară, rezultă că au mai rămas încadrate 8 persoane prin urmare s-au redus două posturi. Mai reține că, pârâta desființează postul ocupat de reclamantă și de o altă salariată, care lucrau la acest Centrul din, dar totodată încadrează alte două persoane pe aceleași funcții de agenți comerciali, respectiv pe și.
La formarea convingerii instanței cu privire la faptul că desființarea nu este una efectivă stat și faptul că în prezent angajata este agent comercial la centrul, însă anterior concedierii reclamantei aceasta era casier, concluzionând că în realitate acest post fost desființat.
Curtea reține că, desființarea locului de muncă are cauză reală atunci când se întemeiază pe împrejurările obiective stipulate de art.65 alin.(1) Codul Muncii, adică dificultăți economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activității, așa cum este și cazul pârâtei, aspecte ce sunt evidențiate în Nota De Fundamentare ce a stat la baza emiterii Hot. Nr.12/2008.
Dificultățile economice sau reorganizarea activității reprezintă prin ele însele cauze reale și serioase de desființare locurilor de muncă.
De asemenea, desființarea locului de muncă este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
Prin Hotărârea nr.12/2008, precum și nota de fundamentare privind modificarea organigramei și a statului de funcții ale SERV P se prevede la pct. 24 din Nota de fundamentare, comasarea Centrului de încasări cu Centrul de încasări, desființarea prostului de șef Centru încasări și desființarea a 16 posturi de agent comercial și a 4 posturi de casier.
Din organigramă și din statul de funcții rezultă că, s- desființat Serviciul Comercial, care avea 6 centre de încasări cu 46 de posturi de agenți comerciali, noul serviciu înființat, respectiv Serviciul Facturare Recuperare Creanțe, are doar 5 centre de încasări și 27 posturi de agenți comerciali, rezultând că în mod cert au fost desființate 16 posturi de agenți comerciali.
Pe de altă parte, concedierea colectivă întemeiată pe dispozițiile art.65 alin.(1) raportat la art.68 Codul Muncii, are la bază reorganizarea activității la nivel de societate și nu la nivelul centrelor sau formațiilor de muncă, cum greșit s- raportat instanța de fond când a analizat condițiile de legalitate măsurii dispusă de pârâtă.
Reorganizarea activității prin desființarea unor posturi se analizează în raport cu personalul întregii societăți și nu doar în raport cu acela al centrului de lucru unde reclamanta și- desfășurat activitatea.
Or, din analiza organigramei și statului de funcții, rezultă că societatea pârâtă, din numărul total de 667 salariați rămas cu un număr de 604 salariați urmare concedierilor, 16 posturi de agenți comerciali fiind desființate.
Referitor la criteriile care stau la baza selecției personalului constituie un atribut exclusiv al angajatorului, angajatorul fiind îndreptățit să-și păstreze cei mai buni lucrători.
Nu se poate reține că salariata fost încadrată pe postul reclamantei, cum greșit reținut instanța de fond, deoarece aceasta și- desfășurat activitatea în cadrul centrului în funcția de casier cu atribuții de agent comercial confirm fișei postului, iar la data de 1.09.2008 deci anterior desființării posturilor, s- schimbat și denumirea postului din casier în agent comercial.
Greșit reține instanța și faptul că după desființarea postului ocupat de reclamanta pârâta încadrează alte persoane, respectiv pe salariata, care a fost angajată pe postul de agent comercial la Centrul deși anterior concedierii nu figura printre cele 10 angajate centrului. Așa cum am arătat anterior, reducerea posturilor poate fi urmată de o redistribuire a personalului, deoarece desființarea posturilor s- realizat la nivelul întregii societăți și nu vizat doar centrul.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea în temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.(1) Cod pr.civilă va admite ca fondat recursul pârâtei și pe cale de consecință rejudecând pe fond modifică în tot hotărârea atacată și respinge ca nefondată acțiunea reclamantei Fonta.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă " Serv " P împotriva sentinței nr. 745/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei Fonta formulată în contradictoriu cu pârâta " Serv "
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Thred./
4 ex./26.01.2010
Jud.fond- A,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1141/2009. Curtea... → |
|---|
