Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 6375/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6375
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
*************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC S SRL, împotriva sentinței civile nr.451/06.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru intimata reclamantă, lipsind recurenta pârâtă SC S SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus concluzii scrise de către recurenta pârâtă SC S SRL, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru intimata reclamantă, pune concluzii de respingerea recursului, având în vedere că instanța de fond a procedat corect iar angajatorul nu a formulat nici o obiecțiune la raportul de expertiză; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 451/06.03.2009, Tribunalul Mehedinți, a admis în parte acțiunea și precizarea de acțiune formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC S SRL.
S-a respins petitul privind anularea deciziei nr.24/29.02.2008 emisă de pârâtă.
S-a constatat nulă decizia nr. 42/01.04.2008 emisă de pârâtă și a repus părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 6.135 lei din care 3741 reprezentând ore suplimentare pe perioada aprilie 2005-aprilie 2008, reactualizate și respectiv 2.394 lei reprezentând sporul de vechime pe aceeași perioadă reactualizat.
fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei 1.300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei în temeiul contractului individual de muncă nr. 795/10.09.1991, anexat în copie la dosar începând cu data de 10.09.1991.
Constatându-se necesitatea repartizării unui număr mai mare de muncitoare la secția pentru călcat, conducerea pârâtei a luat hotărârea de aot ransfera pe reclamantă la acest loc de muncă în cadrul aceleiași unități, redactându-se un act adițional la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 67304/20.01.2003, act pe care reclamanta a refuzat să-l semneze și a refuzat să se conformeze.
Prin Decizia nr. 24/29.02.2008 a conducerii societății pârâte s-a dispus ca începând cu aceeași dată reclamanta, muncitor necalificat, să-și desfășoare activitatea la secția finisaj, ca urmare a referatului întocmit de către un ajutor de maistru ce solicita completarea numărului de personal la secția respectivă.
să se prezinte la locul de muncă indicat, reclamantei i-a fost solicitată o notă explicativă pe care a refuzat să o dea, motiv pentru care s-a încheiat un proces verbal, anexat în copie la dosar.
Ulterior, la data de 5.03.2008 reclamanta a fost înștiințată prin actul intitulat "" și înregistrat sub nr. 24/5.03.2008 că raporturile de muncă cu societatea vor înceta la data de 5.03.2008 conform art.65 - (1) din Codul Muncii, iar perioada 5.03.2008- 1.04.2008 reprezintă preavizul acordat de societate în conformitate cu clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național.
Ulterior, a fost emisă decizia nr. 42/1.04.2008 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantei începând cu data de 2.04.2008 decizie anexată în copie la dosar și contestată de către reclamantă.
Analizând formal conținutul deciziei de desfacere a contractului individual de muncă instanța a reținut că aceasta a avut ca temei disp. art.65 al.1 Codul Muncii, potrivit acestui text de lege, motivul concedierii nefiind inerent persoanei salariatului ci exterior acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.74 Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea.
Decizia contestată, conține doar temeiul de drept.
Nu există motivare în fapt. Ar fi fost normal și suficient să se fi precizat de nu se poate menține locul de muncă și contractul de muncă al reclamantei, a cărei concediere s-a dispus, pentru ca în cadrul litigiului de față instanța să poată aprecia asupra temeiniciei și legalității măsurii dispuse, astfel cum a fost investită.
Normele Codului Muncii sunt norme de protecție astfel că, atunci când legiuitorul a înțeles să impună aceste cerințe prin dispoziții legale imperative, sintagma " în mod obligatoriu" nu poate fi interpretată decât ca o cerință imperativă a cărei nerespectare duce la nulitatea absolută a actului de concediere.
Încercarea pârâtei de a motiva, în întâmpinarea formulată, de ce a luat această decizie, nu poate fi primită, decizia neputând fi completată cu alte acte sau prin apărări făcute în fața instanței.
Instanța constată nulă decizia de desfacere a contactului de muncă al reclamantei consecința acestui fapt fiind repunerea părților în situația anterioară astfel cum a solicitat reclamanta în mod expres.
Nerespectându-se dispozițiile legale referitoare la concediere, la forma și conținutul deciziei de încetare a contractului de muncă devin aplicabile dispozițiile art. 78 Codul Muncii, angajatorul urmând a fi obligat la plata despăgubirilor către reclamantă, în cuantumul cărora intră toate sumele de care ar fi beneficiat acesta dacă nu ar fi fost concediată( salarii, prime ect.) sume ce vor fi actualizate până la data plății.
Referitor la reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior s-a constatat că aceasta a fost angajată ca muncitor necalificat, postul ocupat nepresupunând o calificare specială.
În aceste condiții, nu se poate aprecia că prin mutarea reclamantei de la un loc de muncă de altul a fost schimbat felul muncii în sensul disp.art.41 și urm. Codul Muncii.
Executarea contractului de muncă este guvernată de principiul stabilității în muncă.
Reclamanta presta o muncă necalificată, iar trecerea sa într-o altă activitate, temporar sau definitiv, a fost determinată de organizarea mai bună a muncii. Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta ar fi fost prejudiciată în vreun fel, elementele esențiale ale contractului său de muncă rămânând neschimbate.
Instanța a apreciat că nu este întemeiat capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 24/29.02.2008 emisă de societatea pârâtă, acesta fiind legală și s-a respins.
Referitor la celelalte două capete de cerere privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare și a sporului de vechime pe ultimii trei ani instanța a reținut următoarele:
Potrivit declarațiilor martorelor audiate în cauză, programul de lucru al societății era frecvent prelungit datorită faptului că acestea nu reușeau să-și îndeplinească norma impusă. Același motiv era invocat și atunci când aceleiași salariate, printre care și reclamanta, erau chemate să presteze muncă și în zilele de repaus săptămânal sâmbăta sau duminica. Expertul desemnat în cauză a arătat în lucrarea efectuată și anexată la dosar, parte integrantă a hotărârii de față, că orele prestate peste programul legal de lucru nu au fost evidențiate în pontajele întocmite și nici în statele de salarii. Aceste ore au fost identificate și cuantificate de către expert în anexele raportului de expertiză și potrivit concluziilor acestui raport, în perioada aprilie 2005- aprilie 2008, reclamanta a prestat un număr de 1021 ore suplimentare, a căror valoare actualizată la momentul efectuării expertizei este de 3.741 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 118 Codul Muncii, la solicitarea angajatorului salariații, pot efectua muncă suplimentară, însă potrivit disp. art.119 ale aceluiași act normativ munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite sau prin salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Or, pârâta nu a făcut dovada că reclamanta a beneficiat de zile libere plătite, iar probele administrate în cauză dovedesc doar că aceste ore suplimentare au fost prestate.
Instanța a admis acest capăt de cerere, iar pârâta a fost obligată la plata contravalorii orelor suplimentare astfel cum au fost dovedite în cauză.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sporului de vechime, instanța a omologat raportul de expertiză astfel cum a fost modificat și sub acest aspect, și a fost obligată la plata sumei de 2.394 lei, drepturile bănești cuvenite cu acest titlu fiind actualizate cu indicele de inflație la data efectuării expertizei. Se are în vedere faptul că una dintre modalitățile de stabilire a salariilor prevăzute de Codul Muncii este negocierea individuală / colectivă între salariați și angajator.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei aceasta ar fi trebuit să beneficieze de acordarea sporului de vechime negociat. Potrivit raportului de expertiză susmenționat, la începutul perioadei de referință ( aprilie 2005) reclamanta avea o vechime în muncă de 13 ani și 9 luni, sporul de vechime crescând corespunzător creșterii vechimii în muncă. Drepturile bănești cuvenite cu acest titlu nu au fost acordate reclamantei, iar pârâta a fost obligată la plata lor.
Instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a precizării acțiunii acesteia în sensul constatării nule Deciziei nr. 42/01.04.2008 emisă de pârâtă și repus părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere; a obligat pârâta să-i plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă; a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 6135 lei din care 3.741 reprezentând ore suplimentare pe perioada aprilie 2005-aprilie 2008, reactualizate și respectiv 2.394 lei reprezentând sporul de vechime pe aceeași perioadă reactualizat așa cum a fost calculat de expertul desemnat.
S-a respins petitul privind anularea deciziei nr.24/29.02.2008 emisă de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs legal pârâta SC S SRL, considerând-o nelegală și netemeinică.
În acest sens arată că decizia a fost motivată atât în fapt cât și în drept și greșit instanța a constatat nulitatea absolută a acesteia, deși există preavizul nr. 24/05.03.2008 astfel că intimata reclamantă cunoștea motivele încetării raporturilor de muncă.
Decizia nr. 42/01.04.2008 întrunește cerințele de legalitate prevăzute de lege și nu se încalcă drepturile și interesele legitime ale salariatului, astfel că trebuia respinsă contestația.
Prin al doilea motiv de recurs, arată că greșit a fost obligată la plata orelor suplimentare, nerezultând din probele administrate, cuantumul orelor suplimentare efectuate, astfel că nu pot fi obligați la plata acestora.
Sub acest aspect, susține că depozițiile martorilor sunt contradictorii, și nu a rezultat cu certitudine cuantumul orelor suplimentare, iar instanța eronat a ținut cont de expertiza efectuată în cauză.
În ultimul motiv de recurs, invocă faptul că sporul de vechime negociat cu salariații și prevăzut în contractul individual de muncă este de 10% și greșit instanța a omologat raportul de expertiză atunci când a luat în considerare sporul de 20%, trecând peste voința părților.
În drept, invocă art. 299 și urm. pr.civ.
Cu privire la aceste motive, nu s-a depus întâmpinare.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței prin prisma criticilor invocate și din oficiu, potrivit art. 3041. proc. civ. Curtea constată că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, nu este întemeiată critica privind motivarea deciziei și că greșit s-a constatat nulitatea absolută, în condițiile în care nu este motivată și nu conține motivele care au determinat concedierea și nici durata preavizului.
Potrivit art. 76 din Codul Muncii "Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută".
Nu este întemeiată nici critica care privește plata orelor suplimentare, întrucât concluziile raportului de expertiză se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv declarațiile martorilor și documentele aflate la recurenta pârâtă și puse la dispoziția expertului, respectiv pontaje și state de salarii (fila 111 dosar fond).
Nici critica care privește sporul de vechime de 10% nu poate fi primită, deoarece prin contractul individual de muncă nr. 795/10.01.1991 (fila 39 dosar fond), nu este indicat nici o cifră care să indice acest spor, iar expertul a efectuat calculul având în vedere vechimea în muncă a intimatei, respectiv 13 ani și 9 luni în cadrul societății recurente și dispozițiile din art. 59 CCM.
Instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a dispozițiilor legale relevante, iar sentința pronunțată fiind legală și temeinică, se menține.
Ca atare, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea va respinge recursul, iar în temeiul art. 274.pr.civ. va dispune obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S SRL, împotriva sentinței civile nr.451/06.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /23.11.2009. - -
Jud. fond..
.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
| ← Conflict de muncă. Decizia 2194/2009. Curtea de Apel Cluj | Contestație decizie de concediere. Decizia 6442/2009. Curtea... → |
|---|
