Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 6723/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 1395/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6723/R/
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR- - -
GREFIER -
_____
Pe rol, amânarea pronunțării asupra cauzei civile privind recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7022 din data de 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2047/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații - " Asigurări" SA și - " Asigurări" SA, având ca obiect - contestație decizie modificare contract de muncă-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 noiembrie 2009, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea,având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea,consecutiv, pentru data de 12 noiembrie 2009 și pentru astăzi, 19 noiembrie 2009,când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7022 din data de 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2047/3/LM/2008, au fost respinse, ca neîntemeiate, contestațiile conexate formulate de contestatorul în contradictoriu cu pârâtele - Vienna Insurance SA și - Vienna Insurance SA, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de executare de 5000 lei și cererea de obligare a pârâților la daunelor morale.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente finalizării dosarului nr- și privind obligarea pârâților la plata despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul dispuse prin sentința civila nr.686/2007 pentru existenta autorității de lucru judecat. Au fost respinse, ca inadmisibile, cererea de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 10259,94 lei și cererea de stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate prin sentințele civile nr.4243/2005 si nr. 686/2007 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei - SA, începând cu data de 1.11.1999 în baza contractului individual de muncă nr.4568/16.11.1999, iar începând cu data de 1.06.2001 reclamantul a fost avansat în funcția de șef serviciu expertizare lichidare daune auto.
La data de 20.01.2005, - SA a emis decizia de concediere nr.41, decizie ce este anulată prin sentința civilă nr.4243/27.10.2005 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr.869/LM/2005.
Prin sentința susmenționată se dispune obligarea - SA la reintegrarea reclamantului precum și la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii și până la reintegrarea sa efectivă.
Prin decizia nr.110/5.04.2006 intimata - Vienna Insurance SA dispune reintegrarea reclamantului, decizie care este contestată de reclamant prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului București Secția a VIII-
Prin sentința civilă 686/12.09.2007 instanța dispune obligarea pârâtei - SA la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii la - SA.
Instanța a mai dispus și obligarea pârâtelor la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul astfel: pentru perioada 5.04.2006 - 12.09.2007 (data pronunțării hotărârii) obligă pe - SA; pentru perioada 12.09.2007 - și până la reintegrarea efectivă obligă pe - SA.
Instanța de judecată a reținut că datorită transferului de portofoliu de asigurări generale al - Vienna Insurance SA către - Vienna Insurance SA, în baza unui contract de cesiune, - SA a preluat obligațiile - decurgând din contractul individual de muncă al reclamantului potrivit dispozițiilor art.169 și art. 170 Codul muncii și dispozițiilor Legii nr.167/2006 privind protecția salariaților în cazul transferului întreprinderii, și, în consecință, societății SA îi revenea obligația reintegrării reclamantului ca urmare a anulării deciziei de concediere nr.41/20.01.2005 emise de - SA.
Sentința civilă nr.686/12.09.2007 a rămas irevocabilă prin Decizia nr.4212 /R/4.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel București.
La data de 19.12.2007 pârâta - comunică reclamantului adresa cu nr.203/19.12.2007 prin care se solicită acestuia din urmă să se prezinte la sediul societății în data de 21.12.2007 ora 11 pentru efectuarea formalităților necesare reintegrării sale.
La data de 21.12.2007 reclamantul s-a prezentat la sediul societății și a semnat informarea scrisă întocmită de - SA cu privire la clauzele generale ale contractului de muncă.
Deși susține că nu a fost de acord cu salariul stabilit de angajator pentru reintegrare, instanța observă că în dreptul rubricii semnăturii salariatului, singurele obiecțiuni pe care acesta le-a consemnat în scris au fost cele referitoare la drepturile salariale acordate cu titlu de despăgubiri pentru concedierea ilegală dispusă de - SA.
Ulterior informării reclamantului cu privire la elementele generale ale contractului de muncă cu ocazia reintegrării, - emise decizia nr.2657/21.12.2007, privind reintegrarea reclamantului pe postul de șef serviciu (expertizare, lichidare, daune auto).
Instanța a apreciat că această decizie este temeinică și legală și apreciază că atitudinea reclamantului care în fapt refuză reintegrarea este abuzivă.
S-a mai reținut că deși reclamantul a solicitat în mai multe rânduri pârâtei SA punerea în executare a sentinței civile nr.686/12.09.2007, în realitate aceasta nu a intenționat niciodată să se reintegreze la această societate.
S-a menționat că pe data de 21.12.2007, când a dat curs invitației SA de a se prezenta la sediul societății pentru reintegrare, reclamantul a înregistrat la societate o adresă cu nr.18088/21.12.2007 prin care înștiințează societatea că este angajat la o altă societate de asigurări, ca șef de departament, și că nu poate deține aceeași funcție și la o altă societate de asigurări.
Reclamantul mai învederează societății că pentru denunțarea contractului de muncă încheiat cu societatea unde este angajat are obligația preavizării cu cel puțin 30 de zile înainte de încetarea contractului astfel încât momentan se află în imposibilitate de a fi reintegrat începând cu data de 21.12.2007.
Prin aceeași adresă i se mai impută societății reintegrarea sa începând cu data de 3.10.2007.
S-a avut în vedere că pe data de 3.10.2007, a avut loc o întâlnire între reclamant și reprezentanții - SA când s-a pus în discuție negocierea reîncadrării reclamantului și s-a întocmit un proces-verbal cu nr.1125 prin care s-a consemnat că prin încheierea pronunțată la data de 1.10.2007 de către se dispusese suspendarea provizorie a sentinței civile nr.686/12.09.2007 prin care se dispusese reintegrarea reclamantului astfel încât nu se putea proceda la efectuarea formalităților privind reintegrarea sa.
Așadar, câtă vreme instanța de recurs suspendase, la data de 1.10.2007, executarea hotărârii instanței de fond prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului, nu se poate considera ca fiind culpabilă atitudinea pârâtei - SA de a nu pune în executare sentința civilă nr.686/12.09.2007.
S-a arătat că ulterior, la data de 13.01.2008, SA emite o nouă decizie de reintegrare cu nr.36 - prin care se devansează cu o lună data reintegrării reclamantului de la 21.12.2008 la data de 21.01.2008.
S-a precizat în decizie că motivul întârzierii cu 30 de zile a reintegrării reclamantului a fost acela de a da posibilitatea reclamantului să respecte termenul de preaviz de 30 de zile pentru a putea demisiona de la firma de asigurări în care acesta era angajat în raporturi de muncă, având în vedere că prin adresa cu nr. 18088/21.12.2007 reclamantul invocase imposibilitatea de reîncadrare la SA la data de 21.12.2007 pe motiv că era angajat la o altă societate de asigurare, față de care nu putea denunța intempestiv contractul de muncă.
S-a apreciat că reclamantul s-a prezentat la - pe data de 21.01.2008 și a semnat toate documentele privind reintegrarea sa în cadrul societății.
I s-au adus la cunoștință Regulamentul intern și programul de lucru, însă anunța societatea că nu rămâne la birou pe data de 21.01.2008, urmând să conteste în instanță decizia de reintegrare, si că este nemulțumit de despăgubirea primită în baza sentinței civile nr.686/12.09.2007 și mai arata că nu poate fi reintegrat cu data de 21.01.2008 deoarece la acest moment se află angajat la o altă societate de asigurări și nu poate preciza data efectivă a reintegrării, aspecte ce sunt consemnate în procesul-verbal semnat și de reclamant, aflat în copie la filele 65-67 dosarul conexat.
S-a mai reținut că și această a doua decizie de reintegrare este temeinică și legală și că atitudinea reclamantului de a tergiversa reintegrarea sa la SA este abuzivă și făcută cu scopul de a prelungi durata acordării despăgubirilor egale cu salariile de care a fost lipsit, motiv pentru care va respinge capetele de cerere privind anularea Deciziilor de reintegrare nr.2657/21.12.2007 și nr.36/14.01.2008.
Instanța a respins cererea reclamantului de restituire a sumei de 10.259,94 lei de către SA, ca inadmisibilă. Contrar susținerilor reclamantului, această sumă nu i-a fost reținută din salariu de către - SA la data de 18.01.2008, când între părți nici nu mai existau raporturi de muncă.
În realitate la data de 18.01.2008 - SA și SA au virat pe cardul de salarii al reclamantului suma de 10363.16 RON cu titlu de despăgubiri acordate prin sentința civilă nr.686/12.09.2007.
Suma de 10.259,94 lei invocată de reclamant nu este o reținere din salariu ci reprezintă o diferență din ceea ce reclamantul presupune că cele două societăți i-ar mai datora pentru executarea completă a dispozițiilor sentinței civile nr.686/12.09.2007.
S-a mai constatat că nu se mai poate pronunța într-un nou litigiu de muncă cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate prin cele două sentințe obținute de reclamant în favoarea sa, pentru că reclamantul are la îndemână posibilitatea executării silite în măsura în care apreciază că cuantumul despăgubirilor datorate de cele două societăți este calculat incorect, iar în cadrul executării silite să ceară efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea cuantumului despăgubirilor in conformitate cu dispozițiile art.371 indice 2 alin.2 și 3.pc.civ.
Cu privire la cererea de efectuare a mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, la termenul de judecată din data de 26.09.2008, instanța a dispus disjungerea soluționării acestuia formându-se dosar separat, față de împrejurarea ca instanța urma să se pronunțe asupra excepției de necompetenta materială invocată de pârâte față de acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul,solicitând să se dispună modificarea in tot a sentinței atacate si pe cale de consecința admiterea cererii de chemare in judecata asa cum a fost fost formulata, precum și plata cheltuielilor de judecata efectuate în recurs.
În motivare, recurentul arătă că la data de 01.11.1999 a fost angajat în funcția de inspector daune auto la - VIENNA INSURANCE SA,iar ulterior, la data de 01.06.2001, a fost avansat în funcția de șef al serviciului de expertizare - lichidare daune auto din cadrul Centralei.
In data de 20.01.2005 a fost concediat în mod ilegal de către angajator, iar in acest sens s-a pronunțat instanța de judecata prin sentința definitivă și irevocabilă pronunțata de Tribunalul București cu nr. 4243/27.10.2005 in dosarul 869/LM/2005.
Urmare a admiterii contestației a fost reangajat (decizia nr. 110/05.04.2006, pag. 14-16 din dosar) insa impotriva acestei decizii a formulat contestație in instanța care a fost admisă prin pronunțarea sentinței civile nr. 686/12.09.2007 in dosarul cu nr- (pag. 100-105 din dosar). Insa odată cu admiterea contestației, a apărut o problemă în ceea ce privește punerea în executare a acesteia de către angajatorul, care între timp cedase portofoliul de asigurări generale către - VIENNA INSURANCE SA SA.
Datorită acestui fapt, între recurent, pe de o parte, și și, pe de altă parte, au intervenit mai multe încercări de aducere la îndeplinire a dispozițiilor instanței de judecată, însa din culpa acestor societăți nu s-a reușit realizarea celor dispuse de instanțî.
Astfel, recurentul precizează că a fost nevoit să efectueze mai multe demersuri în vederea intrării in posesia drepturilor recunoscute de instanța de judecată, în acest sens între el și cele 2 societăți de asigurare au intervenit mai multe procese în scopul determinării acestora de a respecta dispozițiile instanței de judecata prin care se dispusese reintegrarea sa profesională, acordarea drepturilor salariale restante, indexate si majorate si a tuturor celorlalte drepturi bănești de care a fost lipsit pe perioada cât a fost concediat în mod nelegal de către aceste societăți.
Astfel, prin cererea de față a solicitat instanței de judecata sa oblige intimatele sa inițieze procedura de angajare, plata despăgubirilor salariale si a tuturor celorlalte drepturi de care beneficia la la data concedierii ilegale, 18.02.2005, cerere respinsă de tribunal.
Arată recurentul că instanța de fond in mod greșit a interpretat faptul ca nu poate fi in culpa in ceea ce privește angajarea sa la data de 03.10.2007, având drept justificare invocarea de către a faptului ca in dosarul - a fost suspendata aplicarea sentinței 686/12.09.2007, deși măsura suspendării dispozițiilor sentinței civile 686 susmenționate se refera la si nu la, intrucat asa cum lesne se poate observa in dosarele susmenționate (- si -) nici măcar nu era parte astfel incat nu putea invoca o incheiere care nu ii era opozabila. era parte in alt dosar, -, care avea ca obiect suspendarea sentinței civile 686/12.09.2007, insa cererea acestei societăți a fost respinsa. Astfel consideră recurentul că in mod nelegal s-a prevalat de dreptul unei alte persoane, singura in măsura sa invoce acesta incheiere de suspendare putând fi invocata doar de si nu care rămânea in continuare obligata la angajarea subsemnatului. Astfel se poate afirma faptul ca a obstructionat ducerea la îndeplinire a unui titlu executoriu prin faptul ca a refuzat dreptul legal de a se angaja incepand cu data de 03.10.2007 in cadrul, conform procesului-verbal nr. 1125 incheiat cu reprezentanții, pag. 28-31.
Pentru ca sentința 686 din 12.09.2007 să fie respectată și pusă în aplicare, trebuia sa dispună angajarea imediata a subsemnatului, inclusiv la data de 03.10.2007 cand a fost incheiat procesul verbal care menționează, in clar, refuzul angajării de către la aceea dată, iar neaducerea la îndeplinire a acestei sentințe reprezintă infracțiune, pentru că, privind în esență, de fapt neangajarea la a reprezentat de fapt opunerea la înfăptuirea justiției prin faptul că a refuzat, prin diverse mijloace, angajarea sa.
În ceea ce privește motivarea instanței privitor la faptul ca in data de 21.12.2007 recurentul a refuzat reintegrarea desi fusese chemat de către, consideră că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul cauzei fiind indusa in eroare si de către intimate care cu rea voința au prezentat date false, bazandu-se pe faptul ca multe dintre actele doveditoare se aflau la dispoziția acestora. Obiectiuni formulate la acel moment erau menționate pe o "Informare" făcuta de la 21.12.2007 privind modificarea contractului de muncă al recurentului si nu pe un act adițional la contractul de munca inițial avut la, contract ce trebuia sa fie completat in urma acestei "" si care obligatoriu trebuia sa fie incheiat inaintea emiterii deciziei 2657, iar contractul de munca trebuia sa fie preluat de la (cu totalitatea drepturilor si obligațiilor sale) anterior emiterii deciziei de reintegrare la din 21.12.2007, conform art. 169 din Codul muncii, asa cum prevede si sentința 686/2007.
Arată recurentul că neagrearea cuantumului salariului de către una din parti are ca efect implicit nerealizarea acordului de voința si deci implicit nu se poate considera ca respectivul act juridic are efecte intre parti.
Acesta a fost singurul aspect contestat, intrucat funcția ii fusese redata, iar obiecțiile sale in ceea ce privește salariul oferit de erau justificate, intrucat cuantumul salariului era egal cu cel deținut inainte de concediere, fara insa a-i fi aplicate majorările legale, indexări, corelări si actualizări asa cum se pronunțase instanța de judecata prin cele doua sentințe: 4243/27.10.2005 si 686/12.09.2007. Astfel se poate lesne observa ca acest refuz nu era intemeiat pe aprecieri subiective ci pe fapte concrete obiective din care reieșea fara putința de tăgada ca inca o data sfidează legea si hotărârile judecătorești si încearcă să modifice dispozitivul unei hotărâri judecătorești dupa bunul sau plac, astfel creând senzația ca de fapt recurentul era cel care refuza angajarea, cand de fapt condițiile de angajare contraveneau in mod evident dispozițiilor instanței de judecata, asa cum aceasta statuase prin sentința civila nr. 686 din 12.09.2007. Astfel, imi oferea un salariu care, asa cum era menționat in contractul de munca prin valoarea sa, nu suferise nici o indexare si majorare fiind egal cu cel din urma cu aproape 6 ani. A solicitat sa observe contractul colectiv de munca aplicabil la si clauzele contractului de munca și ale actului adițional, insa in mod fals, aceștia au susținut, alături de cei de la, faptul ca in afara de drepturile salariale nu mai beneficia de alte drepturi si sporuri sau prime.
Motivarea instanței de fond cu privire la faptul ca recurentul nu a dorit in realitate încheierea unui contract de munca si implicit angajarea la pentru a beneficia de o perioada mai mare pentru despăgubiri este greșita intrucat intre data concedierii ilegale, 21.01.2005, si data de 21.12.2007 cand a fost chemat la sediul, a trebuit sa găsească modalități prin care sa isi asigure traiul de zi cu zi si intretinerea familiei proprii. Astfel era normal ca dupa refuzul nejustificat al de a a-l angaja in data de 03.10.2007 sa caute un loc de munca, incat nu poate fi acuzat de faptul ca la data de 21.12.2007 avea un loc de munca. Astfel instanța de fond a inteles eronat imposibilitatea de a se angaja in data de 21.12.2007 in cadrul, neobservând elementele obiective care îl rețineau de la aceasta angajare.
În data de 14.01.2008, prin adresa nr. 69/14.01.2008 i se aducea la cunoștință faptul că urmează să fie "incadrat" incepand cu data de 21.01.2008, decizie care precizează cuantumul salariului fără majorări, indexări si actualizări, lipsind si restul beneficiilor de care a avut parte pe perioada angajării mele la.
Astfel, la data de 21.01.2008, a refuzat incheierea formalităților de angajare in aceste condiții, insa a fost de acord sa preia biroul si dotarea tehnica si și-a programat, conform regulamentului de ordine interioara, si concediul pe anul 2008, arătând astfel disponibilitate în ceea ce privește angajarea la societatea intimată, însă numai în momentul in care urma a fi respectata sentința judecătoreasca privitoare la drepturile bănești.
Desi si au susținut in permanenta faptul ca nu a beneficiat de alte drepturi bănești in afara de salariul lunar pe perioada cat a fost angajat la, odată cu invitația efectuata de expertul contabil a reușit sa intre in posesia Contractului colectiv de munca al valabil la momentul concedierii mele, a contractului de munca si a actului adițional de unde reieșea faptul ca beneficia de sporuri in funcție de vechime, de prime de Paste, C si vacanta, prime de merit din sumele salvate la plata precum si o mașina fara limita de kilometri, plus un venit cuprins intre 24 si 36 de salarii nete in cazul in care era concediat din vina.
Referitor la acordarea daunelor morale, arată recurentul că respingerea in totalitate a acestora este un act injust având in vedere permanenta hărțuire la care a fost supus incepand de la data concedierii si pana in prezent, fiind in permanenta supus unui stres cauzat de lipsa unui venit sigur, precum si de faptul ca periodic era șicanat de către intimate cu diverse adrese comunicate exclusiv prin executor judecătoresc, cu afisajul acestora la usa locuinței, fiind contrare Codului muncii, fiind menite a arunca o lumina nefavorabila asupra lui, cu scopul vădit al deteriorării imaginii in fata vecinilor din bloc si a alterării ambientului familial.
In drept, recursul se intemeiez pe disp. art. 304 pct. 8 si 9 proc.civ, disp. CCM, disp. Codului Muncii.
Solicită recurentul judecarea cauzei si in lipsă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentul a fost salariatul pârâtei - SA, începând cu data de 1.11.1999, în baza contractului individual de muncă nr.4568/16.11.1999, iar începând cu data de 1.06.2001 a ocupat funcția de șef serviciu expertizare lichidare daune auto. Prin decizia nr. 41/20.01.2005, s-a dispus concedierea recurentului, decizie anulată prin sentința civilă nr.4243/27.10.2005 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr.869/LM/2005, angajatorul fiind totodată obligat la reintegrarea reclamantului precum și la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurentul, începând cu data concedierii și până la reintegrarea sa efectivă.
Prin decizia nr.110/5.04.2006 intimata - Vienna Insurance SA dispune reintegrarea reclamantului, decizie contestată în instanță, făcând obiectul dosarului nr- al Tribunalului București Secția a VIII-a, în care a fost pronunțată sentința civilă 686/12.09.2007, prin care cererea de chemare in judecată a fost admisă, dispunându-se obligarea pârâtei - SA la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii la - SA. Instanța a mai dispus și obligarea pârâtelor la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul astfel: pentru perioada 5.04.2006 - 12.09.2007 (data pronunțării hotărârii) obligă pe - SA; pentru perioada 12.09.2007 - și până la reintegrarea efectivă obligă pe - SA.Sentința civilă nr.686/12.09.2007 a rămas irevocabilă prin Decizia nr.4212 /R/4.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel București.
Rațiunea pentru care au fost stabilite obligații și în sarcina - SA a fost aceea că angajatorul inițial, - Vienna Insurance SA, a transferat portofoliul de asigurări generale către - Vienna Insurance SA, în baza unui contract de cesiune, - SA preluând obligațiile - decurgând din contractul individual de muncă al recurentului din prezent cauză.
După cum a reținut si tribunalul, la data de 19.12.2007 pârâta - comunică reclamantului adresa cu nr.203/19.12.2007 prin care se solicită acestuia din urmă să se prezinte la sediul societății în data de 21.12.2007 ora 11 pentru efectuarea formalităților necesare reintegrării sale. La data de 21.12.2007 reclamantul s-a prezentat la sediul societății și a semnat informarea scrisă întocmită de - SA cu privire la clauzele generale ale contractului de muncă, recurentul semnând cu obiecțiuni referitoare la drepturile salariale acordate cu titlu de despăgubiri pentru concedierea ilegală dispusă de - SA.
Prin decizia nr.2657/21.12.2007 s-a luat măsura reintegrării recurentului pe postul de șef serviciu (expertizare, lichidare, daune auto).
Mai reținem că recurentul, prin adresa nr.18088/21.12.2007, înștiințează societatea că este angajat la o altă societate de asigurări, ca șef de departament, și că nu poate deține aceeași funcție și la o altă societate de asigurări și că pentru denunțarea contractului de muncă încheiat cu societatea unde este angajat are obligația preavizării cu cel puțin 30 de zile înainte de încetarea contractului.
Ulterior, SA emite decizia de reintegrare nr.36 prin care se devansează cu o lună data reintegrării de la 21.12.2008 la data de 21.01.2008, având în vedere situația recurentului prezentată mai sus.
La data de 21.01.2008, recurentul s-a prezentat la sediul intimatei, având aceleași obiecțiuni privitoare la drepturile bănești.
Curtea consideră că susținerile recurentului referitoare la nevalabilitatea deciziilor de reintegrare nu sunt întemeiate, cu singura rezervă în ceea ce privește drepturile salariale la care ar fi îndreptățit la momentul reintegrării.
Astfel, odată cu anularea deciziei de concediere nr. 41 din 21 ianuarie 2005 emisă de - Vienna Insurance SA prin sentința civilă nr.4243/27.10.2005 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr.869/LM/2005, devenită irevocabilă, contractul individual de muncă încheiat între recurent și SA este repus în vigoare și continuă să se deruleze ca și înainte de a interveni concedierea. Sancțiunea anulării produce efecte retroactive, iar actul anulat este considerat că nu a existat. Prin urmare, părțile sunt obligate să își exercite drepturile și să execute îndatorile asumate prin încheierea acestui contract individual de muncă astfel cum sunt acestea stipulate în cuprinsul contractului respectiv.
Reintegrarea salariatului concediat în funcția deținută anterior și în toate drepturile de care beneficiase înaintea concedierii, ca aspect al efectului nulității de repunere a părților în situația anterioară, nu presupune încheierea unui contract individual de muncă deoarece acesta deja există, iar raporturile dintre salariat și angajator se vor derula în același cadru determinat de acest contract precum și de alte convenții intervenite între părți, ca și înaintea emiterii deciziei de concediere.
Obligația angajatorului de reintegrare a salariatului, stabilită prin hotărârea judecătorească prin care a fost anulată decizia de concediere, se aduce la îndeplinire de bunăvoie sau prin executare silită, însa salariatul nu poate condiționa modul de îndeplinire a acestei obligații sau momentul la care va prelua atribuțiile postului. În cazul în care consideră că angajatorul nu a executat întocmai obligația de reintegrare, salariatul are posibilitatea de a adresa instanței de judecată, dar nu este îndreptățit să refuze reintegrarea pe motiv că o consideră nelegală. Aceasta deoarece nulitatea nu operează automat prin simpla afirmație a unei părți că este ilegal, orice act juridic beneficiind de o prezumție de legalitate până la momentul în care anularea este dispusă de o autoritate competentă sau desființat prin acordul celor implicați, fapt determinat de necesitatea asigurării certitudinii și securității circuitului civil.
Reintegrarea nu reprezintă o angajare, termen pe care in mod eronat il foloseste recurentul, ci o continuare a raporturilor de muncă. De aceea, nici nu este necesar un nou acord de voință asupra condițiilor reintegrării, pentru că nu se încheie un nou contract de muncă. Evident, dacă părțile doresc să aducă modificări oricărui element al contractului de muncă deja în ființă, se vor putea încheia acte adiționale, dar acest lucru nu este o condiție a reintegrării, deoarece angajatorul nu poate fi împiedicat să aducă la îndeplinire obligația dispusă de instanța de judecată de un refuz al salariatului de a accepta anumite conditii.
Nulitatea are ca efect o repunere in situatia anterioara, iar nu crearea unei alte situatii.
În speță, intimata SA, devenită Asigurări SA, căreia îi revenea obligația reintegrării recurentului ca urmare a contractului de cesiune încheiat cu - Vienna Insurance SA, devenită - Asigurări SA, a procedat la reintegrarea recurentului prin decizia nr. nr.2657/21.12.2007, precum și prin decizia nr. 36/14.01.2008.
Faptul că emiterea deciziei de reintegrare a intervenit la data de 21.12.2007, ca urmare a punerii in executare a deciziei nr. 686/12.09.2007 a Tribunalului București, nu este o cauză de nevalabilitate a acestei decizii ori a deciziei ulterioare, din 14.01.2008, deoarece legea nu stabilește un termen imperativ înăuntrul căruia trebuie să fie adusă la îndeplinire reintegrarea. Pentru întârzierea executării obligației, debitorul suportă consecințele prevăzute de lege.
În legătură cu situația recurentului, de a fi angajat la altă societate din domeniul asigurărilor, Curtea constată ci aceasta privește exclusiv pe recurent, iar nu pe intimata angajatoare obligată la reintegrare. Este adevărat că recurentul avea tot dreptul de a se angaja până la rezolvarea situației sale cu fostul angajator, dar aceasta nu poate avea relevanță și nu poate în vreun fel influența aducerea la îndeplinire de către SA( Asigurări SA) a obligației de a-l reintegra, pentru că este o împrejurare exterioară raporturilor de muncă existente deja cu recurentul, prin anularea deciziei de concediere. Altfel, intimata s-ar vedea pusă în situația de a suporta consecințele neexecutării unei obligații stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, printre care și curgerea despăgubirilor în favoarea recurentului, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, care nu a interpretat situația în mod eronat, așa cum afirmă recurentul.
Pentru societatea debitoare, faptul că recurentul este angajat la altă societate nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere în cazul neaducerii la îndeplinire a obligației de reintegrare, deoarece aceasta nu o privește în mod direct, este exterioară voinței sale.
Cauzele care îl împiedică pe recurent de a exercita sarcini de serviciu pentru intimata debitoare nu au relevanță din punctul de vedere al valabilității reintegrării, așa cum am arătat anterior, care trebuie adusă la îndeplinire de angajator fără a fi necesar acordul salariatului, deoarece dispoziția hotărârii judecătorești este imperativă și nu permite condiționări. Salariatul are obligația să preia sarcinile postului pe care l-a ocupat și înaintea concedierii, eventualele obiecțiuni trebuind soluționate prin intermediul instanței de judecată, dacă pe cale amiabilă nu este posibil, aceasta decizând daca sunt sau nu întemeiate. Situația care îl pune pe creditor în imposibilitatea de a se prezenta la locul de muncă va prezenta însă relevanță din punctul de vedere al temeiniciei sau netemeiniciei refuzului de a prelua postul în care este reintegrat.
Susținerile recurentului în sensul că reintegrarea nu era valabilă din moment ce nu era repus în drepturile sale bănești anterioare concedierii, justificate în opinia Curții, nu pot primi relevanță sub aspectul valabilității deciziei de reintegrare și măsurii reintegrării în sine.
Cum, in urma anularii deciziei de concediere, contractul individual de muncă este repus în ființă, salariatul va beneficia de toate drepturile salariale precum și de alte beneficii pe care le primea anterior concedierii. Dar faptul că există divergențe cu privire la aceste drepturi nu constituie motive de nulitate a reintegrării, ci pretenții decurgând din neexecutarea contractului de muncă de către angajator ce pot fi soluționate fie amiabil, fie prin sesizarea instanței de judecată, ca orice alt litigiu ivit pe parcursul derulării raporturilor de muncă. Reintegrarea s-a executat prin punerea la dispoziția salariatului a postului pe care acesta il ocupa, în timp ce plata drepturilor salariale și a altor beneficii reprezintă un aspect al executării obligației contractuale și o remunerație a muncii prestate de salariat. că salariatul este repus în toate drepturile ca urmare a anulării deciziei de concediere și poate valorifica aceste drepturi în temeiul contractului de muncă, dar reintegrarea privește repunerea în funcția ocupată anterior, presupunând chiar reînființarea acesteia.
Mai mult, recurentul vorbește de obligația angajatorului de a-i plăti un salariu indexat, majorat și actualizat. Trebuie precizat ca aslariatul are dreptul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate de la data concedierii și până la data reintegrării, pentru a suplini astfel faptul că în această perioadă nu a primit salariu din cauza unui fapt imputabil angajatorului, acela de a emite o decizie de concediere nelegală sau netemeinică. Acestea sunt despăgubiri, și nu salarii. Dar, din momentul reintegrării, salariatul va primi drepturile salariale si alte beneficii în cuantumul anterior concedierii, o modificare a acestora fiind posibilă numai prin acordul părților, fiind un aspect al libertății contractuale.
Prin urmare, Curtea reține că dispoziția intimatei din cuprinsul deciziilor de reintegrare privitoare la salariul recurentului nu este exactă având în vedere că in contractul individual de muncă al acestuia, salariul de bază era de 30.000.000 lei vechi, iar nu salariu, fără nici o nuanțare, așa cum a dispus intimata. Recurentul beneficia și de alte drepturi, astfel încât este îndreptățit să le primească în continuare.
Numai sub acest aspect, tribunalul a făcut o greșită aplicare a legii, criticile recurentului față de deciziile de reintegrare fiind fondate. Aceasta nu îl îndrituia să refuze preluarea atribuțiilor postului în care a fost reintegrat.
In consecință, Curtea va anula clauzele din Decizia nr.2657/21.12.2007, emisă de și Decizia nr.36/14.01.2008, emisă de Vienna Insurance, referitoare la cuantumul salariului cuvenit reclamantului, va obliga pârâta să il repuna pe recurent in toate drepturile salariale de care beneficia anterior concedierii.
Cât privește daunele morale, Curtea reține că anularea deciziilor de concediere a reprezentat o restabilire a legalității si o satisfacție echitabilă pentru recurent, mai ales că nu s-a făcut dovada unui anumit prejudiciu concret al acestuia. pe care l-a suferit ca urmare a concedierii este inerent unei astfel de măsuri, dar a fost pus în situația anterioară, iar reintegrarea este corect dispusă. Faptul că a existat o anumită întârziere nu a fost de natură să îi producă pagube de ordin moral, recurentul fiind angajat la alta societate de asigurări. Modalitatea de comunicare aleasă de intimate nu este generatoare de prejudicii pentru recurent deoarece apelarea la un executor judecătoresc este o cale prevăzută de lege, mai ales în situația tensionată dintre părți.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că, va admite, în parte, contestația, va anula clauzele din Decizia nr.2657/21.12.2007, emisă de și Decizia nr.36/14.01.2008, emisă de Vienna Insurance, referitoare la cuantumul salariului cuvenit reclamantului, va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale de care acesta urma să beneficieze conform sentinței civile nr.686/2007 pronunțată de Tribunalul București și vor fi menținute celelalte dispoziții.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată intimata - Asigurări SA ( Vienna Insurance ) la 1.000 lei, cheltuieli de judecată către recurent reprezentând avocațial redus.
Curtea a apreciat că onorariul avocatului este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat, cererea de recurs reluând în esența cererile formulate pe parcursul litigiului in fond, iar recursul a fost soluționat la primul termen de judecată, motiv pentru care în baza art.274 alin.3 pr.civ. a procedat la micșorarea onorariului, după cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7022 din data de 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2047/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații - " Asigurări" SA și - " Asigurări" SA.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Admite, în parte, contestația.
Anulează clauzele din Decizia nr.2657/21.12.2007, emisă de și Decizia nr.36/14.01.2008, emisă de Vienna Insurance, referitoare la cuantumul salariului cuvenit reclamantului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale de care acesta urma să beneficieze conform sentinței civile nr.686/2007 pronunțată de Tribunalul București
Menține celelalte dispoziții.
Obligă intimata - Asigurări SA ( Vienna Insurance ) la 1.000 lei, cheltuieli de judecată către recurent reprezentând avocațial redus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /5ex.
03.12.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 366/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4374/2009. Curtea... → |
|---|
