Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 712/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA C NR. 712
Ședința publică de la 13 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 850/12.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile și apărătorul contestatorului, avocat, instanța dispunând lăsarea cauzei la a doua strigare.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul asistat de avocat,lipsă fiind intimata.
Av. arată că, în mod eronat, s-a consemnat în încheierea din 22 septembrie că i s-a înmânat un exemplar după întâmpinarea depusă de intimată, în realitate a primit un exemplar ca urmare a cererii depuse la compartimentul arhivă.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul contestatorului.
Avocat, având cuvântul pentru contestator, arată că inițial acesta a solicitat anularea celor două acte decizionale nelegale, prin care a fost sancționat cu caracter permanent. Prima instanță a admis contestația, a anulat cele două decizii și a dispus obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante însă instanța de recurs a admis recursul și a constatat tardiv formulată contestația împotriva Deciziei nr. 1 /2005 emisă de Consiliul de Administrație al intimatei. Consideră că în absența oricărui temei legal nu se putea face o retrogradare permanentă și instanța de recurs a soluționat cauza fără a avea în vedere susținerile contestatorului, actele și lucrările dosarului. Este de observat că unica motivare a luării la cunoștință de către contestator cu privire la emiterea deciziei nr. 1 fost o scrisoare deschisă a acestuia, apărută într-un ziar local. Solicită să se reaprecieze și reanalizeze hotărârea contestată, urmând a se admite contestația și a se dispune îndreptarea erorilor. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.372 din 15.03.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția tardivității introducerii contestației formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr.1/18.07.2005 emisă de Consiliul de Administrație al intimatei SC.""SA.
A fost admisă în parte acțiunea având ca obiect litigiu de muncă formulat de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC""SA, cu sediul în comuna Roșie,- bis județul N și în consecință:
A fost anulată ca nelegală, în parte, decizia nr.1/18.07.2005 emisă de Consiliul de Administrație al SC."" SA, respectiv punctul 3, raportat la punctul 5 din această decizie privitor la numirea contestatorului în funcția de consilier al directorului general, începând cu data de 18.07.2005.
A fost anulată ca nelegală dispoziția nr.222 din 5.10.2006 emisă de intimata SC""SA.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului toate drepturile salariale cuvenite conform contractului individual de muncă și contractului de performanță nr. 1659/16.05.2005, aferent funcției de director general pentru perioada 18.07.2005 - 31.12.2005, precum și în continuare toate drepturile salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă pentru funcția de director, până la data pronunțării prezentei sentințe și a fost respinsă cererea contestatorului de acordare a sporului de 25% aferent funcției de consilier al directorului general.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-(număr în format vechi 2884/C/2006) din 06.11.2006, contestatorul, domiciliat în P N, a formulat contestație împotriva dispoziției 222/5.1o.2006 emisă de intimata SC""SA, cu sediul în comuna Roșie,- bis, județul N, solicitând anularea actului dispozițional contestat.
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că, prin dispoziția dedusă judecății, emisă în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă, fapt ce contravine prevederilor legale, în baza hotărârii AGA nr. 14/18.08.2006 prin care s-a aprobat noua organigramă a societății intimate și noul stat de funcții, s_a dispus reducerea postului său de consilier al directorului general și înființarea postului de adjunct șef secție exploatare, fiind numit în această funcție, începând cu data de 9.10.2006, cu stabilirea salariului tarifar, în mod unilateral, fără negociere directă, că, restructurarea unității nu este justificată, reală și efectivă întrucât în fapt a redus un post și s-au înființat alte două noi posturi, această măsură fiind luată din considerente politice, că, numirea sa în noua funcție este nelegală, în conformitate cu dispozițiile Legii 30/1990, numirea funcționarilor societății trebuind făcută de către consiliul de administrație și că, la data de 1 august 1995 fost numit director general al unității intimate, funcție din care a fost destituit, în mod nelegal și nedrept în 18 iulie 2005, prin decizia nr.1/2005 a consiliului de administrație al societății, în același timp fiind numit pe postul de consilier al directorului general.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că dispoziția dedusă judecății a fost emisă urmare a desființării postului de consilier al directorului general, în timp ce petentul se afla în concediu de odihnă, dar numirea sa în funcția de adjunct secție exploatare s-a dispus începând cu data de 9.10.2006, zi ce corespundea cu prima zi de activitate a acestuia; că la data emiterii actului dispozițional contestat unitatea nu cunoștea faptul că petentul se afla în concediu medical sau că acesta ar fi fost internat în spital, certificate doveditoare fiind depuse la sediul societății abia în 9.10.2006; că măsura desființării postului deținut de către contestator este consecința modificării organigramei societății, stabilită în data de 18.08.2006, pentru eficientizarea unității adunarea generală a acționarilor considerând că este oportună înființarea a două noi posturi în locul postului de consilier al directorului general; că, petentul nu s-a prezentat pentru negocierea salariului acordat în funcția de adjunct secție exploatare, astfel încât cuantumul remunerației cuvenite a fost stabilită prin raportare la salariul șefului de secție, de 1780 lei/lună; că, susținerea contestatorului potrivit căreia dispoziția nr.1/18.07.2005 este lovită de nulitate nu poate fi luată în considerare întrucât acesta nu a contestat-o în termenul legal prevăzut; că, după efectuarea concediului de odihnă contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu aflându-se în concediu medical și că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei copii de pe două certificate de concediu medical, Hotărârile AGA nr.14/18.08.2006, respectiv nr.22/08.09.2006, statutul de funcții și organigrama unității aprobate în 18.08.2006, statutul societății, fișa postului de director general, contractul de performanță nr.5318/30.12.2005 și anunțul privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de inginer șef producție(fila 16-39), precum și o serie de alte înscrisuri(filele 51 - 74, 82 - 109).
Ulterior, contestatorul și-a precizat acțiunea arătând că prin cererea dedusă judecății a formulat contestație atât împotriva dispoziției nr.222 din 5.10.2006, cât și împotriva deciziei nr.1/18.07.2005, ambele emise de societatea intimată.
Față de precizarea obiectului acțiunii, intimata, prin reprezentantul său în instanță a invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr.1/18.07.2005.
Excepția invocată a fost unită cu fondul cauzei.
De asemenea, contestatorul, prin completare la acțiune, a solicitat obligarea unității intimate la plata sumei totale de 61.000 lei, din care:
- 9.250 lei, reprezentând sporul de conducere în procent de 25%, aplicat la salariul acordat pentru funcția de consilier al directorului general, în cuantum de 2.000 lei;
- 5.250 lei, cu titlu de premiu pentru anul 2005;
- 46.500 lei, reprezentând diferența dintre salariul acordat pentru funcția de director general și salariul încasat de consilier al directorului general, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea susținerilor, contestatorul a mai depus la dosar o notă de calcul a sumelor bănești pretinse și contractul de performanță nr.1659/16.05.2005(filele 46-49).
Față de excepția invocată de către intimată privind tardivitatea formulării contestației împotriva deciziei nr.1/18.07.2005, instanța a constat că este nefondată motivat de următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.(a) din Codul muncii, decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă poate fi contestată în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care aceasta a fost comunicată.
Or, în speță,instanța reține că, intimata nu a făcut dovada comunicării actului decizional contestat.
Astfel, se apreciază că și în condițiile în care prin Codul muncii nu se reglementează în mod expres modalitatea de comunicare a deciziilor prevăzute la textul de lege sus invocat, comunicarea trebuie efectuată în scris potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, dispoziții legale care întregesc dispozițiile Legii nr.53/2003, modificată și completată, precum și celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii.
Motiv pentru care, instanța a apreciat că, contestația împotriva deciziei nr.1/18.07.2005 a fost formulată în termenul legal prevăzut și, în consecință, a fost respinsă excepția invocată de către intimată, ca nefondată.
Pe fond, analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a constatat că acțiunea formulată este întemeiată, în parte, motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
Petentul a deținut funcția de director general al unității intimate până în 18.07.2005, dată la care prin art.3 din decizia nr.1/2005, dedusă judecății, a fost numit în funcția de consilier al directorului general, cu un salariu tarifar de 2.000 lei, la care s-a adăugat un spor de vechime în muncă de 25%(fila 7).
Față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că, în drept, prin actul decizional contestat, petentului i-a fost modificat unilateral contractul individual de muncă, în sensul schimbării atât a locului de muncă, cât și a felului muncii, precum și a salariului deținut, această măsură fiind dispusă cu încălcarea dispozițiilor art.41 din Codul muncii.
Astfel, instanța a apreciat că decizia contestată este nelegală deoarece potrivit textului de lege invocat orice modificare a clauzelor contractului individual de muncă, referitoare la durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă poate fi făcută numai cu acordul părților iar, în speță, un astfel de acord nu a existat.
În acest context, s-a apreciat că, exercitarea atribuțiilor specifice postului de consilier al directorului general nu echivalează cu consimțământul contestatorului la schimbarea din funcția de director general întrucât în dreptul muncii, ca și în dreptul civil tăcerea nu valorează consimțământul exteriorizat.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.42 din Codul muncii, angajatorul poate modifica unilateral locul muncii prin delegarea sau detașarea temporară a salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă și cu păstrarea funcției și a tuturor celorlalte drepturi prevăzute în contract. Ori, în speță, niciuna din cele două condiții prevăzute de textul de lege invocat nu a fost respectată.
Instanța a mai apreciat că, singurul caz în care este admisibilă modificarea contractului de muncă în privința salariului este acela al sancționării disciplinare pe perioadă determinată, în speță, neexistând o dovadă în acest sens.
Motive pentru care, instanța a constatat că, decizia nr.1/18.07.2005, în ceea ce privește persoana contestatorului, este nelegală, urmând să o anuleze, ca atare.
De asemenea, instanța a anulat și dispoziția nr. 222/05.10.2006 prin care contestatorul a fost concediat din funcția de consilier al directorului general urmare a desființării postului deținut și numit într-un post vacant din unitate, fiind un act subsecvent deciziei nr.1/18.07.2005, anulată potrivit prezentei hotărâri, cu atât mai mult cu cât se constată că aceasta a fost emisă, cu încălcarea dispozițiilor art.60 alin.1 lit."a" și "i" din Codul muncii, în timp ce petentul se afla în concediu de odihnă și, ulterior, în concediu medical.
Întrucât contestatorul nu a solicitat reintegrarea în postul de director general al societății intimate, așa cum se prevede la art.78 alin.2 din Codul muncii, instanța, în temeiul dispozițiilor art.78 alin.1 din Codul muncii, ca o consecință a anulării actelor decizionale contestate, a obligat societatea intimată doar la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite contestatorului în această funcție, conform contractului individual de muncă și contractului de performanță nr.1659/16.05.2005 intervenit între părțile litigante, începând cu 18.07.2005 și până la 31.12.2005, dată la care contractul de performanță a încetat(fila 47), precum și în continuare, la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite în baza contractului individual de muncă, până la data pronunțării.
Astfel, instanța a constatat că, printre drepturile salariale acordate mai sus se regăsesc și drepturile bănești solicitate de către contestator cu titlu de despăgubiri, reprezentând premiul anual pentru anul 2005 și diferența dintre salariul cuvenit petentului în funcția de director și salariul efectiv încasat pe postul de consilier, iar acordarea sporului de conducere în procent de 25% aferent funcției de consilier al directorului general nu se justifică. Motiv pentru care capătul de cerere privind plata acestui spor a fost respins, ca nefondat.
Față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța a admis în parte, acțiunea formulată, potrivit dispozitivului.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat intimata să plătească petentului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată(fila 42).
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata "" SA Roșie - N considerând greșită soluția dată.
Prin decizia nr. 850/12 octombrie 2007 Curții de APEL BACĂU, s-a dispus admiterea recursului declarat de Roșie împotriva sentinței civile nr. 372/15 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu.
A fost modificată, în parte, sentința recurată.
S-a admis excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei nr. 1/18 iulie 2005 emisă de Consiliul de Administrație al
S-a respins ca tardivă contestația împotriva deciziei nr. 1/2005, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că:
Prin decizia nr.1 din 18.07.2005 emisă de Consiliul de Administrație a "" SA a fost modificat unilateral contractul de muncă al intimatului în sensul că acesta a fost schimbat din funcția de director general al societății în funcția de consilier al directorului general.
Această decizie a fost criticată de intimat în presă, astfel cum rezultă din "Scrisoarea deschisă" publicată în ziarul""din 10.04.2006.
Ulterior intimatului i s-a mai schimbat locul de muncă și i s-a mai întocmit două contracte de muncă de către recurentă.
Prin cererea de chemare în judecată ca și prin "scrisoare" depusă la fila 8 dosar fond reclamantul face dovada că a luat cunoștință de decizia de înlocuire din funcția de director general.
Susținerea intimatului că decizia ar fi nulă, în temeiul art.76 Codul muncii, este neîntemeiată, întrucât textul de lege mai sus invocat reglementează procedura de concediere a angajatului.
Este adevărat că modificarea unilaterală a contractului de muncă, potrivit principiului simetriei actelor juridice trebuie să îmbrace forma scrisă, însă în lipsa înscrisului constatator nu afectează valabilitatea acestei măsuri, măsură care poate fi contestată în condițiile art.19 și 283 lit. a Codul muncii.
Cererea de chemare în judecată formulată peste acest termen este tardivă și în mod greșit a fost primită de prima instanță.
Criticile referitoare la anularea dispoziției nr.222/05.10.2006 emisă de recurentă sunt neîntemeiate.
Modificarea unilaterală a contractului de muncă de către unitate poate avea loc numai în cazurile și condițiile prevăzute de Codul muncii, iar modificarea contractului de muncă în privința salariului este admisibilă doar în cazul sancționării disciplinare pe o perioadă determinată.
În speță, instanța a reținut corect că această dispoziție nu a respectat normele imperative prevăzute de art.60 alin.1 lit. a și i din Codul muncii fiind emisă în timp ce angajatul se afla în concediul de odihnă, respectiv concediu medical. Mai mult, recurenta a modificat salariul intimatului, cu încălcarea Legii, în lipsa unei sancțiuni disciplinare și pe o perioadă nedeterminată.
Ca atare intimatul este îndreptățit la toate drepturile cuvenite în baza dispoziției nr. 222 din 5.10.2006 și a contractului individual de muncă, urmând a se păstra obligația recurentei la respectarea acestora și la plata drepturilor salariale.
Împotriva deciziei din recurs s-a formulat contestație în anulare, motivată pe următoarele argumente:
- Contractul individual de muncă trebuie încheiat în formă scrisă, la fel și actul adițional;
- La 18 iulie 2005 când a fost adoptată decizia nr. 1, Consiliul de Administrație al societății nu putea hotărî numirea contestatorului în funcția de consilier al directorului general atâta vreme cât această funcție nu exista încă, ea fiind creată abia la 5 august 2005;
- Decizia 1/18 iulie 2005 prevede la art. 5 că intrarea sa în vigoare va avea loc de la 19 iulie 2005, încât este evident că pretinsul contract individual de muncă nr. 2562 din 17 iulie 2005 nu putea fi încheiat în aceeași zi cu ședința și, nefiind semnat de contestator, nu poate exista un act adițional la o convenție neperfectată.
- În lipsa consimțământului sunt aplicabile dispozițiile art. 41 din Codul muncii.
- Nu s-ar putea dispune o retrogradare cu caracter permanent ci doar o desfacere a contractului de muncă pentru necorespundere profesională.
- În legătură cu dispoziția 222/2006, aceasta a fost adoptată cu încălcarea acelorași norme.
- Decizia 850/2007 se întemeiază pe grave erori în sensul că datele cuprinse în motivarea deciziei sunt eronate față de situația reală, fiind potrivnice situației de fapt și de drept deduse judecății, ceea ce duce la concluzia că instanța nu luat în calcul datele corecte precizate de contestator.
- Unica motivare a instanței de recurs cu privire la admiterea excepției tardivității este că intimatul-contestator ar fi făcut dovada luării la cunoștință a deciziei nr. 1/2005 prin motivarea cererii de chemare în judecată și prin redactarea unei "scrisori" deschise existente la fila 8 din dosarul de fond. Or, acest motiv nu a fost invocat de recurentă, iar respectivul înscris nu poate proba faptul că i s-ar fi comunicat respectiva dispoziție de modificare a contractului de muncă.
Constatând că această contestație este admisibilă în sensul accesului la instanță, în sensul verificării îndeplinirii condițiilor legale, va respinge excepția inadmisibilității.
Contestația în anulare este, însă, nefondată pentru cele ce succed:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac deretractareși nu de reformare, astfel că legiuitorul a prevăzut cazuri exprese și limitative de exercitare, neputându-se ajunge la reformarea soluției ori de câte ori partea este nemulțumită de judecata,în fond, a cauzei. În caz contrar s-ar încălca principiul stabilității juridice impus ca urmare a autorității de lucru judecat.
Or, în speță, contestatorul reiterează apărări ce privesc fondul cauzei.
În condițiile în care legiuitorul are în vedere ( în art. 318 Cod procedură civilă ) greșeli în legătură cuaspecte formaleale judecății ( greșeli de fapt, involuntare), motivele invocate de contestator excedează acestui concept fiind în realitate un veritabil recurs la recurs.
În ce priveșteexcepția tardivității, ea nu are în vederetardivitatea recursuluica aspect procedural, citardivitatea contestațieiîmpotriva deciziei nr. 1/2005 emisă de unitatea angajatoare ca aspect cu influență asupra dreptului substanțial.
În ce privește motivarea instanței de recurs, aceasta este neechivocă, fiind întemeiată pe considerentul că reclamantul cunoștea "retrogradarea" sa din 18 iulie 2005 încă de la 10 aprilie 2006, făcând vorbire despre aceasta în scrisoarea deschisă din ziarul "".
Astfel, motivarea tardivității contestației nu poate constitui o greșeală de natura celei avute în vedere de art. 318 Cod procedură civilă.
Toate celelalte argumente din contestație vizează fondul cauzei astfel că instanța nu le poate analiza, nefiind investită în soluționarea pe fond.
Va respinge, pentru motivele expuse contestația, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 850/12.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-,ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
red.sent./
red.rec.
red.
tehnored./2 ex.
31.10./03.11.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 154/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 391/2008. Curtea de... → |
|---|
