Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 317/R-CM
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe G-
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta TURISM MUNTENIA PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.1458/CM din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic Acea pentru recurenta-pârâtă în baza împuternicirii de la dosar, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare în două exemplare.
Se comunică reprezentantei recurentei-pârâte un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă.
Reprezentanta recurentei-pârâte depune la dosar borderou cu înscrisuri care cuprinde decizia de reîncadrare a contestatoarei, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.1458/CM/2008.
Arată că nu există fișa postului contestatoarei și că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței și pe fond respingerea contestației.
CURTEA
Constată că sub nr-, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, contestația formulată de împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr.1431/28.07.2008 emis de intimata Turism Muntenia, contestație prin care s-a solicitat anularea dispoziției, reluarea activității anterioare și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită de perioada suspendării contractului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că în data de 28.07.2008 în baza deciziei nr.1431 a fost pentru a treia oară suspendată din funcția de șef birou contabilitate, decizia de suspendare fiind justificată de existența plângerii penale înregistrată la.A pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.272 alin.2 din Legea nr.31/1990 și de art.248 Cod penal.
A susținut contestatoare că intimata a dat dovadă de rea - credință, formulând plângere penală pentru fapte ce nu au legătură cu funcția pe care aceasta o deține în societate și cu atribuțiile de serviciu, deoarece contestatoare nu are calitatea de funcționar public pentru a putea săvârși infracțiunea prevăzută de art.248 Cod penal.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Turism Muntenia a solicitat respingerea contestației, arătând că a respectat dispozițiile art.152 alin.1 lit.c Codul muncii, având în vedere existența unei plângeri penale formulate împotriva salariatului și luând în considerare starea de incompatibilitate cu funcția deținută de contestatoare, iar suspendarea din funcție operează ca o măsură de protecție a unității față de pericolul extinderii prin intermediul exercitării funcției a consecințelor periculoase ale unei fapte penale.
Prin sentința civilă nr.1458/CM/15.12.2008, a fost admisă contestația, a fost anulată decizia nr.1431/28.07.2008 emisă de intimată și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de suspendare a contractului individual de muncă al contestatoarei, în sensul reluării activității de către contestatoare și obligării intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariul și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada suspendării contractului. A fost obligată intimata la plata sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia nr.431/28.07.2008 intimata Turism Muntenia a dispus în baza art.52 alin.1 lit.c Codul muncii suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu 28.07.2008, iar în temeiul art.49 alin.2 Codul muncii suspendarea prestării muncii de către salariată și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator până la soluționarea irevocabilă a plângerii penale, urmând ca, în situația în care se va stabili nevinovăția salariatei, să se facă aplicarea dispozițiilor art.52 alin.2 Codul muncii.
În conținutul deciziei s-a arătat că această măsură a fost dispusă ca urmare a faptelor săvârșite și a comportamentului contestatoarei față de conducerea societății, nemaiexistând un climat de încredere și colaborare între angajator și salariată.
Anterior emiterii acestei decizii, respectiv la data de 24.07.2008 a fost emisă de către intimată decizia nr.142, prin care, începând cu 25.07.2008, a fost anulată decizia de suspendare a contractului individual de muncă al contestatoarei și a fost reîncadrată aceasta pe postul de șef birou financiar - contabilitate în cadrul departamentului economic.
A reținut instanța că din conținutul plângerilor penale formulate împotriva contestatoarei rezultă că faptele la care acestea se referă nu au legătură cu atribuțiile de serviciu, respectiv: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor etc.
A concluzionat tribunalul că plângerea penală invocată de către intimată a fost formulată doar cu scopul de a exista o motivare pentru ca această contestatoare să fie din nou suspendată, iar faptele pentru care intimata a înțeles să formuleze plângere penală împotriva contestatoarei nu au legătură cu funcția pe care aceasta o deține în societate sau cu atribuțiile de serviciu, motiv pentru care, în temeiul art.52 alin.1 lit.c Codul muncii și art.283 și 269 Codul muncii, a admis contestația conform celor de mai sus.
În termen legal, intimata Turism Muntenia a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Instanța de fond nu a manifestat rol activ, în sensul că nu a luat în considerare faptul că între infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală și natura funcției ocupată de contestatoare există o strânsă legătură și că aprecierea incompatibilității dintre fapta și funcția deținută revine numai angajatorului, iar nu instanței de judecată. Angajatorul nu poate fi obligat să mențină în funcție pe salariatul împotriva căruia a acționat pentru a-și apăra interesele legitime și a cărui muncă ar fi putut avea efecte negative asupra activității angajatorului.
De aceea, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului luarea măsurii suspendării contractului individual de muncă, acesta fiind singurul în măsură să-și protejeze activitatea.
De altfel, suspendarea este o măsură temporară, iar în situația în care se va constata nevinovăția salariatului acesta își va relua activitatea avută anterior și i se va plăti o despăgubire;
2. Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.52 alin.1 lit.c Codul muncii;
3. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, având în vedere că normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiții de formă pentru decizia de suspendare, a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută;
4. În mod greșit instanța a dispus reluarea activității de către contestatoare, deși aceasta, prin acțiunile sale, a adus grave prejudicii morale imaginii societății, precum și prejudicii materiale, iar în prezent, reluându-și activitatea, contestatoarea poate săvârși din nou fapte penale.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Al treilea motiv de recurs formulat de contestatoare privind nemotivarea și respectiv motivarea contradictorie din cuprinsul hotărârii, este nefondat.
Din considerentele sentinței recurate rezultă că hotărârea instanței de fond cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la formarea convingerii judecătorilor, iar motivele reținute nu se contrazic între ele.
Celelalte trei motive de recurs sunt nefondate și întrucât între ele există o strânsă legătură, urmează a fi analizate împreună.
Conform art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Rezultă că, pentru ca acest text de lege să-și găsească aplicabilitatea trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe o plângere penală formulată de angajator împotriva salariatului (sau salariatul să fi fost deja trimis în judecată); faptele penale pentru care salariatul a fost trimis în judecată sau împotriva sa au fost formulate plângeri penale să fie incompatibile cu funcția deținută de salariat.
În ceea ce privește prima condiție, Curtea constată că la baza emiterii deciziei nr.1431/28.07.2008 (fila 2 dosar fond) a stat, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei, plângerea penală înregistrată la. A sub nr.-/26.02.2008.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, recurenta a susținut că nu este competența instanței de judecată, ci numai a angajatorului să aprecieze asupra incompatibilității salariatului cu funcția deținută.
Curtea apreciază însă că această susținere este nefondată.
Astfel, conform art.281 Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect, printre altele, soluționarea conflictelor de muncă privitoare la suspendarea contractelor individuale de muncă, ceea ce duce la concluzia că în prezentul litigiu instanța trebuia să verifice dacă au fost corect aplicate dispozițiile art.52 din Codul muncii. Este atributul instanței de judecată să examineze dacă faptele pentru care s-a formulat plângere penală sunt incompatibile cu funcția deținută de salariat, în caz contrar permițându-se angajatorului să ia măsuri abuzive împotriva salariatului, măsuri ce nu ar putea fi supuse controlului instanței.
Această soluție ce rezultă din dispozițiile Codului muncii este firească, deoarece suspendarea contractului de muncă are consecințe importante pentru angajat, care este lipsit de plata drepturilor salariale, situație ce poate o perioadă destul de mare, având în vedere durata unui proces penal finalizat prin hotărâre judecătorească.
În aceste condiții, Curtea va analiza și acest al doilea aspect, legat de incompatibilitatea contestatoarei cu funcția deținută, aceea de șef birou financiar-contabilitate. Pentru a exista incompatibilitatea, fapta penală trebuie să vizeze atribuțiile contestatoarei derivând din profesia exercitată de aceasta.
Astfel, instanța constată că sub nr.-/26.02.2008 a fost înregistrată la A (filele 35-39 dosar fond), plângerea penală formulată de societatea intimată împotriva contestatoarei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.248 Cod penal (abuz în serviciu contra intereselor publice) și a infracțiunii prevăzute de art.272 alin.2 din Legea nr.31/1990 (folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea.
În cuprinsul acestei plângeri s-a arătat că, având funcția de șef birou financiare contabilitate a administrat societatea într-un mod netransparent, aducând prejudicii însemnate acesteia, neinformând corect consiliul de administrație sau despre contractele încheiate și refuzând acordarea de informații și consultarea actelor financiar-contabile de către acționari.
Se arată în conținutul plângerii că angajata nu a prezentat în consiliul de administrație spre analiză și aprobare contractul de vânzare-cumpărare nr.2092/2001, prin care Turism Muntenia a achiziționat de la C produse necesare dotării camerelor din Hotelul Muntenia, că acest contract nu poartă viza controlului preventiv și nici a compartimentului juridic, că nu cuprinde în el comisionul plătit și că mobilierul livrat nu a fost achitat în termen, ceea ce a atras plata unor penalități foarte mari și a unor cheltuieli de judecată stabilite printr-o hotărâre judecătorească.
În aceeași plângere se mai arată că la data de 12.02.2004 a fost încheiat contractul de închiriere nr.168 prin care societatea recurentă a închiriat unei alte societăți un autoturism, iar suma ce reprezintă contravaloarea închirierii nu a fost achitată, motiv pentru care în acest sens a fost obținută sentința comercială nr.105/2004 a Judecătoriei Curtea d Argeș. Și despre acest contract se pretinde că a fost semnat numai de către agentul de turism.
În finalul plângerii se arată că în perioada 2004-2007, societatea a avut probleme în derularea unor contracte economice soldate cu daune materiale importante, acestea datorându-se lipsei de profesionalism a departamentului economic, majoritatea contractelor fiind semnate numai de directorul general, angajații neavând sarcini proprii și nici fișe de post cu atribuții concrete.
Plângerea penală face trimitere la mai multe documente: două rapoarte de expertiză contabilă extrajudiciară însoțite de documentele ce au stat la baza întocmirii lor și copie de pe hotărârea nr.6 a adunării generale ordinare a Turism Muntenia din 30.03.2007.
Aceste acte, arătate mai sus, nu au fost depuse de către societate la dosarul aflat pe rolul tribunalului și nici în recurs în fața curții de apel.
Pe de altă parte, nu rezultă din cuprinsul plângerii penale ce anume fapte a săvârșit concret contestatoarea, ce anume contribuție a avut aceasta la săvârșirea celor două infracțiuni.
Mai mult, la termenul de judecată din data de 24.02.2009, societatea intimată a învederat instanței că pentru contestatoarea nu există o fișă a postului.
În aceste condiții, Curtea constată că recurenta nu a făcut nici un fel de dovezi privind atribuțiile specifice funcției deținute de contestatoare și, pe cale de consecință, nu a probat incompatibilitatea faptelor penale pentru care s-a formulat plângerea cu funcția respectivă, deși fapta penală trebuie să vizeze atribuțiile contestatoarei derivând din profesia exercitată de aceasta.
Față de aceste considerente, Curtea concluzionează că în speță societatea recurentă nu a dovedit că este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, referitoare la incompatibilitatea presupuselor fapte cu funcția deținută, ceea ce înseamnă că măsura suspendării contractului de muncă a acesteia a fost greșit dispusă de către intimată și că în mod corect instanța de fond a admis contestația și a anulat decizia de suspendare a contractului de muncă al salariatei.
Nu în ultimul rând, instanța reține că această suspendare este a treia dispusă în ceea ce o privește pe contestatoare, ceea ce denotă reaua-credință a societății recurente și caracterul revanșard al măsurilor dispuse de aceasta. Practic fiecare măsură de suspendare a fost anulată, pentru ca, la un interval de câteva zile, societatea angajatoare să dispună o nouă suspendare a contractului individual de muncă.
În ceea ce privește soluția instanței de fond privind reluarea de către contestatoare a activității, Curtea apreciază că această măsură este legală, deoarece anularea măsurii suspendării nu poate avea drept consecință decât reluarea activității desfășurată de către angajat anterior acestei măsuri. Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat, conform art.49 alin.2 Codul muncii, deci per a contrario anularea măsurii suspendării contractului are ca efect și anularea suspendării prestării muncii de către salariat.
Față de toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta TURISM MUNTENIA PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.1458/CM din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red. I/27.02.2009
GM/2 ex.
Jud. fond.:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Paulina Ghimișliu, Teodora Gheorghe
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2250/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 998/2009. Curtea de... → |
|---|
