Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 824/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6482/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 824R
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6414 din 20.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC & SRL, având ca obiect - contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata SC & SRL prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.4/21.01.2010, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 11.02.2010 de către intimata SC & SRL prin avocat, întâmpinare, în dublu exemplar, la care a atașat împuternicirea avocațială și un set de înscrisuri.
Prin cererea de recurs, recurenta face vorbire despre adresa nr.-/07.05.2009 emisă de societate prin care a fost convocată la sediul societății. Curtea, pune în vedere intimatei SC & SRL prin avocat, să precizeze dacă are cunoștință despre această adresă.
Intimata SC & SRL prin avocat, învederează instanței că nu cunoaște despre ce adresă este vorba.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimata SC & SRL prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentei i s-a comunicat prin biroul executorului judecătoresc, decizia prin care a fost revocată decizia de suspendare, decizia a cărei contestare face obiectul prezentului dosar. Astfel că, această decizie de suspendare nu a fost activă decât 2 luni. Relațiile contractuale cu recurenta au încetat din data de 20.01.2010, decizia de desfacere a contractului individual de muncă fiind depusă la dosar. Se solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentința civila nr.6414 din 20.10.2009 pronunțata de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsa acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu parata SC & SRL, ca neîntemeiată.
Prima instanta a retinut ca intre contestatoare, în calitate de salariată, și intimată, în calitate de angajatoare, a fost încheiat contractul individual de muncă, pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr. 388/II/F la ITM în data de 21.01.2009, pentru o fracțiune de normă de 2 ore/zi, 10 ore/săptămână, începând cu data de 05.01.2009, după cum rezultă din copia contractului de la filele 25-26 din dosar.
Prin decizia nr. -/30.06.2009 emisă de SC &ANALITIC SRL, depusă, în copie, la fila 7 din dosar, s-a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatoarei, conform dispozițiilor art. 52 alin.1 lit. c din Codul Muncii, având în vedere plângerea penală înregistrată sub nr. - din 27.05.2009, având în vedere adresa nr. - din data de 07.05.2009 și neprezentarea salariatei la sediul societății.
Potrivit dispozițiilor din prima teză a art. 52 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului.
Contestatoarea a menționat în motivarea cererii de chemare în judecată, faptul că împotriva sa a fost formulată plângere penală.
Deși în motivarea deciziei de suspendare se face trimitere și la dispozițiile art. 267 alin.3 din Codul Muncii, Tribunalul a reținut că măsura de suspendare a contractului de muncă a fost întemeiată doar pe dispozițiile art. 52 alin.1 lit. c) iar nu și pe dispozițiile art. 52 alin.1 lit. a), situație în care nu rezultă că angajatorul ar fi dispus măsura suspendării pe durata derulării unei eventuale cercetări disciplinare, cum s-ar putea deduce din motivele indicate în decizie(a se vedea referirea la dispozițiile art. 267 alin.3 din Codul Muncii ). De aceea, în susținerea acțiunii nu prezintă relevanță înscrisurile care ar avea o legătură cu alt caz de suspendare decât cel expres avut în vedere la emiterea deciziei.
În ceea ce privește plata drepturilor salariale aceasta nu poate fi dispusă deoarece pe durata suspendării raporturilor de muncă salariatul nu prestează activitățile menționate în contractul de muncă și în raport de dispozițiile art. 52 alin.2 din Legea nr. 53/2003, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și c), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Cererea referitoare la plata despăgubirilor în valoare de 50000 euro a fost respinsă ca neîntemeiată, ca urmare a faptului că nu se poate reține îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile din acest punct de vedere, față de soluționarea celorlalte cereri.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, s-a dispus respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, deoarece intimata nu a căzut în pretenții.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, inregistrat pe rolul Curtii de Apel B la data de 19.11.2009 sub nr- (Număr în format vechi 6482/2009), solicitand sa se dispuna modificarea in tot a sentintei recurate si admiterea actiunii.
In motivare, arata recurenta ca, incalcand dispozitiile instantei de judecata, intimata nu a depus la dosar documentele solicitate de instanta, astfel incat hotararea a fost data fara a avea la dosar suficiente probe pentru pronuntarea ei. Intimata nu a facut dovada inregistrarii plangerii penale formulate impotriva sa. Mai mult, precizeaza recurenta ca faptele pentru care angajatorul a formulat plangerea penala sunt delapidarea si gestiunea frauduloasa, fapte ce nu o fac incompatibila cu functia detinuta. Prin urmare, nefiind indeplinite cerintele art. 52 alin 1 lit. c) din Codul Muncii, decizia de suspendare nu poate avea la baza plangerea penala formulata de intimata. Precizeaza recurenta ca, in urma demersurilor efectuate la Serviciul de Investigare a Fraudelor, i s-a comunicat faptul ca in cauza nu s-au constatat fapte de natura penala. Cat priveste plata drepturilor salariale, arata recurenta ca in mod eronat a fost respinsa aceasta cerere motivat de faptul ca pe durata suspendarii contractului de munca salariatul nu presteaza munca. Dar, art. 52 alin 2 din Codul Muncii la care face trimitere si instanta de fond se refera la situatia in care, dupa suspendarea contractului de munca, se constata nevinovatia salariatului, care isi reia activitatea in cadrul unitatii.
In drept, cererea se intemeiaza pe dispozitiile art. 299 Cpc.
Intimata, legal citata, depune intampinare prin care solicita respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate de recurenta, Curtea constata urmatoarele:
Prin decizia nr. -/30.06.2009 emisă de SC &ANALITIC SRL s-a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatoarei, conform dispozițiilor art. 52 alin.1 lit. c din Codul Muncii, având în vedere plângerea penală înregistrată sub nr. - din 27.05.2009, având în vedere adresa nr. - din data de 07.05.2009 și neprezentarea salariatei la sediul societății.
Criticile recurentei privitoare la faptul ca nu s-a facut dovada plangerii penale nu sunt intemeiate, avand in vedere ca la dosarul de fond a fost depusa, in copie, aceasta plangere, la fila 19, precum si recunoasterea recurentei in sensul existentei acestei plangeri. In cuprinsul cererii de recurs recurenta precizeaza ca a facut demersuri pentru a afla stadiul cercetarilor, comunicandu-i-se ca nu s-au identificat fapte de natura penala.
Mai invoca recurenta faptul ca faptele penale pentru care plangerea a fost facuta nu o fac incompatibila cu functia ocupata in cadrul societatii. Aceasta este, intr-adevar, o conditie esentiala a dispunerii suspendarii contractului individual de munca in temeiul art. 52 alin 1 lit c din Codul Muncii, nefiind suficienta formularea unei plangeri penale fara legatura cu postul ocupat, deoarece s-ar ajunge la abuzuri din partea angajatorilor. Dar in cazul recurentei aceasta conditie este indeplinita. Astfel, recurenta era agentul de vanzari responsabil pentru o anumita societate, SC SRL, iar in legatura cu modul in care isi indeplinea indatoririle de serviciu privind aceasta societate ar fi fost identificate anumite neregularitati ce puteau prejudicia societatea intimata. Prin urmare, incompatibilitatea este determinata de stransa legatura intre natura faptelor si munca prestata.
Nu sunt fondate nici criticile privitoare la reaua-credinta a formularii plangerii, la lipsa vinovatiei si la strategia de care intimata parata s-ar folosi pentru aoe xclude din societate. Angajatorul are dreptul de a formula o plangere penala pentru faptele imputate salariatului, urmand ca pe parcursul cercetarilor sa se stabileasca de autoritatile competenta daca sunt intrunite conditiile angajarii raspunderii penale. Insa, simplul fapt al formularii plangerii penale nu indica reaua-credinta, fiind exercitarea unui drept, deoarece nu partea are obligatia de a stabili conditiile raspunderii penale. Netemeinicia plangerii penale nu atrage nevalabilitatea deciziei de suspendare a contractului de munca, ci doar plata despagubirilor conform art. 52 alin 2 din Codul Muncii.
In ceea ce priveste plata despagubirilor, Curtea retine ca la dosarul de recurs a fost depusa decizia nr. -/16.09.2009 prin care se revoca decizia de suspendare a contractului individual de munca al recurentei incepand cu data de 21.09.2009, salariata avand obligatia de a se relua activitatea cu aceeasi data.
Constatam ca aceasta revocare a masurii suspendarii echivaleaza cu inlaturarea temeiurilor suspendarii. Daca angajatorul a considerat necesar sa dispuna suspendarea contractului de munca in temeiul art. 52 alin 2 din Codul Muncii, desi suspendarea nu opereaza de drept, ci este o masura ce poate fi dispusa din initiativa angajatorului, prin revocarea suspendarii si reluarea activitatii de catre salariat se recunoaste ca motivele ce au condus la luarea masurii nu mai subzista. Altfel spus, nu mai exista vreo imprejurare care sa-l faca pe salariat incompatibil cu postul ocupat si nu s-a constatat vinovatia salariatului. Pentru a considera astfel, avem in vedere ca suspendarea contractului individual de munca este determinata de anumite cauze(existenta unei plangeri penale ce-l fac pe salariat incompatibil), urmareste o anumita finalitate(protejarea angajatorului) si are consecinta grave pentru salariat, in primul rand lipsa veniturilor din salariu. Prin urmare, angajatorul nu poate sa revina asupra ei pur si simplu, pentru ca asa doreste, invocand in acelasi timp si mentinerea temeiurilor suspendarii contractului. Aceasta este o conduita contrara bunei credinte de care angajatorul trebuie sa dea dovada in relatia cu salariatul si asigura un echilibru intre interesele angajatorului si cele ale angajatului. Mai retinem ca afirmatiile recurentei in sensul ca i s-a comunicat de Serviciul de investigare a fraudelor ca nu au fost constatate fapte de natura penala si ca s-a dispus o solutie in consecinta la data de 15.06.2009 nu au fost contestate de intimata. Intrucat angajatorul nu mai considera oportuna masura suspendarii, iar vinovatia salariatului nu s-a constatat, Curtea apreciaza ca se impune a fi reparate consecintele pe care salariatul le-a suportat din cauza suspendarii contratului sau de munca, in conditiile art. 52 alin 2 din Codul Muncii, respectiv prin plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care aceasta a beneficiat.
Acordarea acestor despagubiri este de natura sa acopere prejudiciul produs prin suspendarea contractului individual de munca, recurenta nefacand vreo dovada a unui alt prejudiciu de natura morala suferit, prejudiciu care nu poate fi prezumat.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta atacata in sensul ca va obliga parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi care i s-ar fi cuvenit salariatei pe perioada 30.06.2009-21.09.2009. Va mentine restul dispozitiilor sentintei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6414 din 20.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC & SRL.
Modifica in parte sentinta atacata in sensul ca obliga parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi care i s-ar fi cuvenit salariatei pe perioada 30.06.2009-21.09.2009.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.2ex/19.02.2010
Jud.
Jud. fond.:,.
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Nadia Raluca Ilie
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 526/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1618/2009. Curtea... → |
|---|
