Contestație decizie de sancționare. Decizia 526/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 32/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 526R
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.6714/R din data de 19.11.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 4385/2009), în contradictoriu cu intimata INSPECȚIA DE STAT PENTRU CONTROLUL, SUB ȘI DE (),având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata INSPECȚIA DE STAT PENTRU CONTROLUL, SUB ȘI DE (), prin consilier juridic, ce depune împuternicire la dosar, lipsind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a atașat dosarul de recurs nr- (număr în format vechi 4385/2009) al Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. De asemenea, se învederează instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 26.01.2010, de către intimata INSPECȚIA DE STAT PENTRU CONTROLUL, SUB ȘI DE (), întâmpinare, în dublu exemplar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea contestației în anulare.
Intimata INSPECȚIA DE STAT PENTRU CONTROLUL, SUB ȘI DE (), prin consilier juridic, solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, întrucât contestatorul își motivează contestația în anulare pe greșeala materială a instanței de recurs, neavând nicio influență asupra fondului cauzei. Această greșeală materială a fost invocată și în fața instanței de recurs, iar această instanță s-a pronunțat asupra acesteia. De asemenea, a invocat și aplicarea retroactivă a Ordinului nr.7/13.01.2009, atât în fața instanței de fond cât și de recurs, susținerile fiind de fiecare dată respinse de instanță, în urma probatoriului administrat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberand asupra contestatiei in anulare, constata urmatoarele:
Prin sentința civilă nr.2315 din data de 19 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Inspecția de Stat pentru Controlul, sub și de, ca neîntemeiată. S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civila nr. 6714/19.11.2009 pronuntata de Curtea de Apel Baf ost respins ca nefondat.
A retinut Curtea ca din interpretarea dispozițiilor art.5 alin.4 din nr.HG1340/2001 modificată și completată prin nr.HG182/2005 reiese că recurentul face parte din categoria persoanelor numite, cum corect a reținut și Tribunalul, dispoziții ce stipulează că Inspectorul de Stat numește și revocă prin Ordin Inspectorii de Stat, sens în care de altfel s-a și emis Ordinul de numire nr.579/29.11.2005 în ceea ce-l privește pe recurent atașat la fila 13 dosar fond.
Salarizarea acestuia s-a realizat de asemenea în baza unei norme speciale, derogatorii de la Codul muncii, pretins a fi aplicabil în cauză, respectiv art.1 din OUG nr.131/2008 aprobată prin Legea nr.138/2009 ce stabilește că salariile de bază, sporurile, indemnizațiile și celelalte drepturi salariale ale adjuncților conducătorilor instituțiilor publice și organelor de specialitate ale administrației publice centrale, cu finanțare integral extrabugetară, se stabilesc de către organele împuternicite să numească aceste persoane conform legii, fără a depăși în mod cumulat nivelul indemnizației lunare a funcției de secretar de stat și respectiv subsecretar de stat în minister.
Cum, reclamantul ocupa funcția de adjunct al inspectorului de stat șef al intimatei evident că sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.131/2008, iar ordinul contestat a fost emis în baza acestor dispoziții.
Împrejurarea că prin act adițional la contractul individual de muncă, respectiv actul adițional nr.1140/8.02.2008 părțile au negociat cuantumul salariului de bază nu echivalează cu asimilarea recurentului personalului angajat cu contract de muncă negociat, întrucât în baza actului sus-menționat (act adițional) reclamantul beneficiază și de alte drepturi salariale în temeiul contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, ce se adaugă celor stabilite prin OUG nr.131/2008.
Drept urmare, numirea în funcția de conducere a recurentului-reclamant s-a realizat în baza nr.HG1340/2001 modificată și completată, făcând parte din categoria persoanelor numite în funcție, iar salarizarea sa corect s-a dispus conform OUG nr.131/2008 aprobată prin Legea nr.138/2009 ce vizează drepturile salariale ale adjuncților conducătorilor instituțiilor publice și organelor de specialitate ale administrației publice centrale, norme speciale derogatorii de la dreptul comun, respectiv Codul muncii.
Nu este incidentă în consecință ipoteza modificării în mod unilateral al contractului de muncă al recurentului cu privire la drepturile sale salariale, ci de aplicarea dispozițiilor OUG nr.131/2008 (ca normă de salarizare) aplicare individualizată prin ordinul contestat în cauză.
OUG nr.131/2008 a intrat în vigoare la data de 1.11.2008 dată precizată și în ordinul contestat sens în care nu se poate susține o aplicare retroactivă a ordinului cu atât mai mult cu cât drepturile salariale reduse prin aplicarea acestui act normativ s-a realizat începând cu luna februarie 2008, astfel cum reiese și din ștatele de plată atașate în recurs (fila 21, 22) respectiv ulterior comunicării acestuia.
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel B la data de 05.11.2010 sub nr-, contestatorul solicita în contradictoriu cu intimata Inspecția de Stat pentru Controlul, sub și de anularea deciziei civile nr. 6714/19.11.2009, iar pe fondul cererii, sa se dispuna admiterea partiala a recursului formulat cu privire la restituirea drepturilor salariale retinute necuvenit pe luna ianuarie 2009.
In motivare, contestatorul arata ca atat prin cererea de chemare in judecata cat si prin motivele de recurs a precizat ca Ordinul nr. 7/2009 emis in temeiul OUG nr. 131/2008 a fost aplicat retroactiv cu privire la drepturile salariale, fapt ce nu a fost luat in considerare de instanta de fond. In recurs, printr-o eroare materiala, instanta a stabilit ca drepturile salariale incasate de au fost reduse de intimata incepand cu data de 01.02.2009, confundand data platii salariului cu luna pentru care a fost platiti salariul. In realitate, drepturile salariale au fost reduse incepand cu data de 01.01.2009 dupa cum rezulta din statele de plata depuse la dosar. Din acestea rezulta ca, desi ordinul a fost emis la data de 13.01.2009, drepturile salariale au fost reduse pentru luna ianuarie integral. Instanta de judecata a apreciat corect ca data de la care opera reducerile salariale este 01.02.2009, dar a mentionat eronat ca din aceasta luna au fost aplicate reducerile. Considera contestatorul ca eroarea sesizata este una esentiala care poate determina un alt mod de solutionare a cererii de recurs. Mentioneaza contestatorul ca nu a fost analizat motivul de recurs prin care sesiza ca instanta de la fond nu s-a pronuntat cu privire la reducerile retroactive emiterii ordinului.
Intimata, legal citata, depune intampinare prin care invoca exceptia inadmisibilitatii formularii contestatiei in anulare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate, Curtea retine urmatoarele:
In legatura cu exceptia inadmisiiblitatii invocata de intimata, o apreciem ca o aparare pe fondul cauzei, iar nu ca o exceptie de procedura, motivele invocate fiind avute in vedere la aprecierea temeinciei sau netemeiciei contestatiei.
Motivele contestatiei in anulare formulate de contestator se incadreaza in prevederile art.318 alin 1 Cpc, potrivit carora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestatorul precizeaza ca eroarea materiala invocata consta in faptul ca instanta a recurs a confundat data platii salariului, care are loc in luna urmatoare celei pentru care se face plata, pe de o parte, si luna pentru care s-a facut reducerea drepturilor salariale, pe de alta parte. Astfel, in speta, in luna februarie contestatorului i-au fost achitate drepturile aferente lunii ianuarie, reduse, insa, prin confuzia mai sus aratata, aceasta reducere a fost considerata a fi fost efectuata din drepturile pe luna februarie.
Apreciem ca situatia invocata de contestator nu poate fi considerata o eroare materiala in sensul art. 318 alin 1 Cpc. ci o eroare de judecata, deoarece acest considerent al instantei de recurs a fost retinut pe baza interpretarii probelor administrate, asadar reprezinta rezultatul analizei probatoriului si deliberarii asupra pretentiilor deduse judecatii.
In cadrul contestatiei in anulare nu se poate proceda la o noua apreciere a sustinerilor partilor si a probelor administrate, ceea ce ar echivala cu o noua judecata pe fond. Este posibila numai identificarea unor erori materiale, de natura proceduala, care nu schimba cu nimic fondul pretentiilor analizate. Or, prin analizarea situatiei invocate drpet eroare materiala de catre contestator s-ar ajunge tocmai la acest lucru, care nu este permis in cadrul unei cai extraordinare de atac cum este contestatia in anulare.
A mai invocat contestatorul ca nu a fost analizat motivul de recurs prin care sesiza ca instanta de la fond nu s-a pronuntat cu privire la reducerile retroactive emiterii ordinului.
Constatam ca in decizia a carei anulare se solicita, instanta de recurs a apreciat ca nu este vorba de o aplicare retroactiva a ordinului, OUG nr. 131/2008 intrand in vigoare la data de 01.11.2008, data precizata si in ordinul ce face obiectul judecatii. Asadar, instanta de recurs a analizat sustinerile recurentului reclamant privitoare la problema retroactivitatii aplicarii ordinului si a considerat ca nu sunt fondate. Mai mult, sustinerea recurentului reclamant reprezinta numai un argument pentru netemeinicia hotararii recurate,alaturi de alte argumente in acest sens, iar nu un motiv de recurs independent. Faptul ca instanta de recurs nu a precizat fiecare argument invocat de recurent caruia a raspuns, precum si faptul de a nu fi raspuns fiecarei sustineri in parte, nu echivaleaza cu nepronuntarea sau cu nesolutionarea cererii, in conditiile in care rezulta din cuprinsul deciziei civile ca cererea sa de recurs si pretentiile pe fond au fost analizate in mod real.
Pentru acest considerente, Curtea va respinge contestatia in anulare, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.6714/R din data de 19.11.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 4385/2009), în contradictoriu cu intimata INSPECȚIA DE STAT PENTRU CONTROLUL, SUB ȘI DE (), ca neintemeiata.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
2ex./5.02.2010
Jud. recurs: ,
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3876/2009. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
