Contract individual de muncă. Efectele ocupării unei funcţii publice
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 275/R din data de 20.02.2013
Contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept la data de 15.07.2003, deoarece funcția publică ocupată de acesta era incompatibilă cu funcția deținută anterior. Prin efectul reorganizării instituției recurente, a avut loc o reîncadrare a reclamantului ca personal contractual, raportul de serviciu ca funcționar public încetând, situație care a dat naștere dreptului acestuia la încheierea în mod corespunzător a contractului individual de muncă în formă scrisă.
Prin sentința civilă nr. 3160/30 octombrie 2012, Tribunalul Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Sănătății, a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul H. T., în contradictoriu cu pârâții Direcția de Sănătate Publică Mureș și Ministerul Sănătății și, în consecință:
- a obligat pârâta Direcția de Sănătate Publică Mureș să încheie cu reclamantul, în formă scrisă, potrivit prevederilor legale, contractul individual de muncă începând cu data de 01.10.2010;
- a obligat pârâta Direcția de Sănătate Publică Mureș să stabilească în favoarea reclamantului, începând cu data de 01.10.2010, un salariu de bază lunar de 1.368 lei, în loc de 1.054 lei, urmând ca începând cu 1 ianuarie 2011 salariul de bază lunar să se stabilească conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010;
- a obligat pârâta Direcția de Sănătate Publică Mureș la plata în favoarea reclamantului a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform dispozițiilor legale incidente în perioada de referință și luând ca bază de calcul un salariu de bază lunar de 1.368 lei, începând cu data de 01.10.2010, și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 01.10.2010 - 30.10.2012 (perioada de referință);
- a dispus ca sumele mai sus menționate cuvenite reclamantului să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale neacordate și până la data executării efective a hotărârii;
- a obligat pârâtul Ministerul Sănătății să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamantului prin hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că Ministerul Sănătății, deși nu are calitatea de angajator în raport cu reclamantul, dispune de legitimare procesuală pasivă potrivit art. 1 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății.
Pe fond, Tribunalul a reținut că la data de 15.07.2003, dată la care reclamantul a dobândit funcția publică de referent III, contractul individual de muncă al acestuia nu a fost suspendat de drept, ci a încetat.
În acest sens, instanța a reținut că potrivit art. 50 lit. e) din Codul muncii (în forma în vigoare la data de 15.07.2003), contractul individual de muncă se suspendă de drept în situația exercitării unei funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești, pe toată durata mandatului. Prima condiție cerută de textul legal este ca funcția să urmeze a fi exercitată în cadrul unei autorități prevăzute de Titlul III din Constituție: Parlamentul, Guvernul, Președintele sau Autoritatea Judecătorească. Cea de-a doua condiție este ca funcția să urmeze a fi exercitată pe durată determinată (mandat). Niciuna dintre aceste condiții nu erau îndeplinite în speță.
Prin urmare, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept la data de 15.07.2003, în temeiul art. 55 lit. a) din Codul muncii, deoarece funcția publică ocupată de acesta era incompatibilă cu funcția deținută anterior, conform art. 94 și art. 96 din Legea nr. 161/2003 (privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției).
Față de cele arătate mai sus, instanța a apreciat că "revenirea"; reclamantului pe funcție contractuală nu se putea face prin "reluarea"; executării contractului de muncă, presupus suspendat.
Astfel, s-a constatat că începând cu data de 01.10.2010 reclamantul a îndeplinit funcția de asistent medical principal gradația 5, în baza unui contract individual de muncă nou, care însă nu a fost încheiat în formă scrisă.
În privința modului în care pârâta Direcția de Sănătate Publică Mureș a stabilit salariul reclamantului, instanța a apreciat că pârâta a stabilit în mod greșit salariul de bază al acestuia încă de la angajarea sa, începând cu data de 01.10.2010, reținând că la trecerea pe funcție contractuală trebuia să beneficieze de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual, respectiv să aibă un salariu de bază la același nivel cu cel din luna decembrie 2009 al unui asistent medical principal cu studii post liceale gradația 5 (funcție pe care o ocupă reclamantul de la data arătată).
Astfel, s-a arătat că în conformitate cu pct. 30 cap. A din Anexa 1 (Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar) la O.G. nr. 115/2004, aplicabil și personalului contractual din autoritățile de sănătate publică, potrivit notei 1 la anexă, salariul de bază pentru un asistent medical principal cu studii post liceale era în luna decembrie 2009 situat între minim 735 lei și maxim 1.368 lei.
Față de aspectul că în anii 2009 și 2010 (precum și în anul 2011) reclamantul a obținut calificativul maxim la evaluarea performanțelor profesionale, instanța a constatat că acesta era îndreptățit să beneficieze, începând cu data de 01.10.2010, de un salariu de bază de 1.368 lei.
De asemenea, Tribunalul a reținut că interdicția prevăzută de art. 8 din Legea nr. 330/2009 ("În anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună și fără a depăși această valoare";) nu este aplicabilă în speță, deoarece la data de 01.10.2010 pârâta Direcția de Sănătate Publică Mureș trebuia să procedeze la stabilirea salariului de bază al reclamantului pentru funcția în care acesta a fost angajat începând cu data arătată, iar nu să modifice salariul pentru un contract individual de muncă aflat la acea dată deja în executare.
Din aceleași considerente, s-a apreciat că nu poate fi primită nici apărarea pârâtei, cum că majorarea salariului între limite pe baza evaluării performanțelor profesionale și nici într-un alt mod nu era posibilă, întrucât dispozițiile art. 10-12 din H.G. nr. 150/1999 au fost abrogate. Nefiind vorba despre o majorare salarială, instanța a apreciat ca legală și echitabilă soluția de a se stabili salariul de bază al reclamantului la nivelul maxim corespunzător unui asistent medical principal cu studii post liceale gradația 5 din luna decembrie 2009 (1.368 lei), reținând că pârâta Direcția de Sănătate Publică Mureș nu a indicat alte motive, legate de persoana reclamantului, care să nu îl îndreptățească pe acesta să beneficieze de stabilirea salariului de bază în funcție de nivelul maxim prevăzut de pct. 30 cap. A din Anexa 1 la O.G. nr. 115/2009.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Direcția de Sănătate Publică Mureș și Ministerul Sănătății.
Recurenta Direcția de Sănătate Publică Mureș a solicitat modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că dispozițiile art. 50 lit. e) din Codul muncii nu se aplică și că în speță ar fi aplicabile prevederile art. 55 lit. a) din Codul muncii, întrucât enumerarea cazurilor de încetare de drept a contractului de muncă este de strictă interpretare, enumerarea fiind limitativă, niciunul din cazurile enumerate nefiind îndeplinit în cauză.
S-a mai arătat că s-a apreciat greșit de către prima instanță că începând cu data de 01.10.2010 intimatul a îndeplinit funcția de asistent medical gradația 5 în baza unui contract individual de muncă nou, atâta timp cât atribuțiile și îndatoririle funcției sunt aceleași de la data angajării acestuia în instituție, respectiv 1992, fiind numai în prezența unei redenumiri a funcției.
Recurenta a mai arătat că salariul aferent funcției, clasei și gradului profesional al unei funcții în executare este în baza unui contract individual de muncă sau a unui raport de serviciu, ambele fiind raporturi de muncă și nu poate fi modificat, pentru că reclamantul nu este persoană nou angajată pe un post vacant. Salariul acestuia, de 1.054 lei, trebuia menținut, neputând fi majorat, întrucât nu se încadra în prevederile art. 8 din Legea nr. 330/2009 și nu era sub limita minimă de 735 lei. S-a mai subliniat faptul că nu există nicio prevedere legală în baza căreia instituția angajatoare să fie obligată la acordarea salariului maxim, din moment ce salariul pe care l-ar fi avut în luna decembrie 2009 este de 1.054 lei.
De asemenea, recurenta a invocat dispozițiile art. 30 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 330/2009, potrivit cărora, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 octombrie 2009 își va păstra salariul avut, noul salariu de bază fiind corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Recurentul Ministerul Sănătății a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii față de acesta.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că nu are calitatea de angajator al reclamantului, neputând fi răspunzător pentru actele juridice emise de Direcția de Sănătate Publică Mureș.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul a arătat că reclamantului i s-a schimbat calitatea postului, ocupând în prezent o funcție contractuală, iar instanța a apreciat greșit în sensul că acesta s-ar afla în situația unei persoane nou angajate, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 31 din Legea nr. 330/2009.
S-a mai arătat că în situația în care reclamantului i s-ar fi stabilit un alt salariu decât cel avut anterior reorganizării instituției, acesta ar fi beneficiat de o majorare salarială, situație interzisă imperativ de prevederile art. 8 din Legea nr. 330/2009.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că în speță sunt aplicabile prevederile art. 30 alin. 3 și ale art. 31 din Legea nr. 330/2009.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Sănătății, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor art. 1 și 2 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, reținând că, deși nu are calitatea de angajator al reclamantei, acesta dispune de legitimare procesuală pasivă, întrucât are, ca și atribuții principale, asigurarea - în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resurselor umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul de sănătate, urmărind gestionarea eficientă a resurselor alocate sistemului de sănătate. De asemenea, Ministerul Sănătății are atribuții privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum și a resurselor financiare pentru funcționarea sistemului de sănătate, iar potrivit prevederilor art. 4 din H.G. nr. 144/2010, Ministerul Sănătății avizează bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa.
Prin urmare, Curtea a respins criticile recurentului referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond, Curtea a constatat că reclamantul a fost angajat în baza unui contract individual de muncă, începând cu data de 01.06.1992 la I.P.S. M.P. Târgu Mureș, în funcția de infirmier, iar la data de 01.10.1996 i s-a schimbat funcția în cea de asistent medical de igienă debutant, după care, începând cu data de 15.07.2003, în baza dispoziției nr. 78/30.07.2003, a fost reîncadrat în funcția publică de referent III.
În baza Deciziei nr. 214/30.09.2009, începând cu data de 01.10.2010, pârâta Direcția de Sănătate Publică Mureș a schimbat natura postului reclamantului, din funcție publică în personal contractual, funcția acestuia schimbându-se din referent superior gradația 5 în asistent medical principal gradația 5.
Argumentele recurentei Direcția de Sănătate Publică Mureș, referitoare la faptul că de la data începerii raportului de serviciu ca funcționar public, contractul individual de muncă al reclamantului s-a suspendat de drept, potrivit prevederilor art. 49 alin. 1 și 3, coroborat cu dispozițiile art. 50 lit. e) din Codul muncii, iar la trecerea pe funcție contractuală, urmare a modificării structurii organizatorice a direcției, s-a reluat executarea contractului de muncă suspendat, nu pot fi primite.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 50 lit. e) din Codul muncii (în forma în vigoare la data de 15.07.2003), contractul individual de muncă se suspendă de drept în situația exercitării unei funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești, pe toată durata mandatului. Instanța constată, însă, că niciuna din condițiile impuse de textul legal menționat nu este îndeplinită în cauză.
Contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept la data de 15.07.2003, deoarece funcția publică ocupată de acesta era incompatibilă cu funcția deținută anterior, conform art. 94 și art. 96 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Prin efectul reorganizării instituției recurente, ca urmare a punerii în aplicare a prevederilor art. 5 alin. 3 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1078/2010, la data de 01.10.2010 a avut loc o reîncadrare a reclamantului ca personal contractual, raportul de serviciu ca funcționar public încetând, situație care a dat naștere dreptului acestuia la încheierea în mod corespunzător a contractului individual de muncă în formă scrisă, obligație pe care pârâta recurentă nu și-a îndeplinit-o.
Soluția de principiu prevăzută de legiuitor la art. 31 din Legea nr. 330/2009, text legal aplicabil în speță, în cazul persoanelor nou încadrate pe funcții în perioada de aplicare etapizată a legii, a fost aceea a salarizării acestora la nivelul aflat în plată pentru funcții similare, soluție care rezultă și din adresa nr. 50845 din 11.10.2010 a Ministerului Sănătății, în care se arată că la trecerea pe funcții contractuale, salariații în cauză vor beneficia de drepturile de care ar fi beneficiat în decembrie 2009 în calitate de personal contractual.
În acest context, Curtea a înlăturat argumentele recurentei, referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, întrucât acestea privesc reîncadrarea personalului corespunzător tranșelor de vechime în funcție și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în decembrie 2009, astfel încât personalul aflat în funcție la 31.12.2009 să își păstreze salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
De asemenea, sunt neîntemeiate și susținerile recurentei, potrivit cărora dispozițiile art. 31 se referă la personal nou încadrat, prin concurs sau examen, pe un post vacant, întrucât legiuitorul a precizat că salarizarea la nivelul în plată pentru funcțiile similare se realizează pentru personalul nou încadrat pe funcții și nu numai pentru personalul nou încadrat în unitate.
Referitor la cuantumul salariului, instanța constată că în conformitate cu pct. 30 cap. A din Anexa 1 (Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar) la O.G. nr. 115/2004, aplicabil și personalului contractual din autoritățile de sănătate publică, potrivit notei 1 la anexă, salariul de bază pentru un asistent medical principal cu studii post liceale era, în luna decembrie 2009, situat între minim 735 lei și maxim 1.368 lei.
Față de împrejurarea că în perioada 2009 - 2010, precum și în anul 2011, reclamantul a obținut calificativul maxim la evaluarea performanțelor profesionale, acesta era îndreptățit să beneficieze, începând cu data de 01.10.2010, de un salariu de bază de 1.368 lei, neexistând niciun motiv pentru care evaluarea competențelor sale profesionale să nu fie valabilă și după reîncadrarea sa.
Argumentele recurentei, referitoare la incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 330/2009, conform cărora în anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună și fără a depăși această valoare, nu pot fi primite, textul legal menționat nefiind aplicabil în speță, întrucât la data de 01.10.2010 pârâta Direcția de Sănătate Publică Mureș trebuia să procedeze la stabilirea salariului de bază al reclamantului pentru funcția în care acesta a fost angajat începând cu data arătată, iar nu să modifice salariul pentru un contract individual de muncă aflat la acea dată deja în executare, întrucât nu a fost cazul reclamantului, așa cum am arătat anterior. Prin urmare, nu este vorba de o majorare salarială, ci de stabilirea salariului de bază al reclamantului la nivelul maxim corespunzător unui asistent medical principal cu studii post liceale gradația 5 din luna decembrie 2009, respectiv în cuantum de 1.368 lei.
Față de considerentele expuse, constatând că nu este incident niciun un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate recursurile examinate.
| ← Anularea deciziei de acordare a pensiei de serviciu. Natura... | Stimulente prevăzute de art. 227, alin.4 din OG 92/2003 -... → |
|---|
