Anularea deciziei de acordare a pensiei de serviciu. Natura juridică a litigiului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 745/R din data de 22.05.2013
Instanța de fond în mod corect a stabilit că litigiul dedus judecății nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ci este un litigiu de asigurări sociale, care intră sub incidența prevederilor art. 153 din Legea nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 4568/29.11.2012, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2405/96/2012 s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanta Casa Județeană de Pensii Harghita în contradictoriu cu pârâtul C.G., având ca obiect anularea deciziei nr. 165001/15.06.2012 privind acordarea pensiei de serviciu, emisă pe seama pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin decizia nr. 165001/15.06.2012 privind acordarea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 94/1992, emisă de reclamantă, s-a reluat în plată pensia de serviciu stabilită anterior pe seama pârâtului C. G.
Această decizie a fost emisă de către reclamantă în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 297/27.03.2012, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 lit. h din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit. j din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Deși inițial reclamanta a înaintat acțiunea în contencios administrativ, dosarul a fost transpus la completul de asigurări sociale, urmând ca judecarea să se facă conform normelor instituite de Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.
Instanța de fond a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 106 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, conform cărora admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, respectiv de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii. De asemenea, s-a reținut incidența art. 107 alin. 1 din același act normativ, care prevede că în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
În contextul celor prezentate, instanța de fond a considerat că reclamanta avea la îndemână posibilitatea de a-și revoca propria decizie, iar în cazul în care pârâtul ar fi fost nemulțumit de această revocare, ar fi avut la dispoziție procedura de contestare instituită de art. 148 și urm. din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.
Având în vedere cele prezentate, instanța a apreciat ca neîntemeiată acțiunea reclamantei și în consecință a procedat la respingerea ei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Casa Județeană de Pensii Harghita și a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de contencios administrativ, iar în situația în care totuși se va trece la judecarea cauzei să se dispună casarea sentinței instanței de fond și anularea deciziei nr. 165001/15.06.2012.
În motivarea recursului s-a arătat că prin Decizia nr. 297/2012, Curtea Constituțională a stabilit neconstituționalitatea prevederilor art. 1 lit. h din Legea nr. 119/2010 și art. 196 lit. j din Legea nr. 263/2010, în sensul care aceste prevederi se aplică și consilierilor de conturi, pentru celelalte funcții prevăzute în statul de funcții din cadrul Curții de Conturi, cum sunt controlorii financiari și auditorii publici externi neoperând neconstituționalitatea.
S-a mai arătat că în contextul în care funcția de consilier de conturi nu este aceeași cu funcția îndeplinită de pârât, cea de auditor public extern, decizia Curții Constituționale nu își găsește aplicabilitate în cazul pârâtului și în aceste condiții decizia nr. 165001/15.06.2012, emisă de reclamantă este nelegală, motiv pentru care aceasta a solicitat anularea respectivei decizii, conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a apreciat că decizia emisă de Casa Județeană de Pensii Harghita constituie un act administrativ unilateral cu caracter individual, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ. Pe de altă parte, Legea nr. 263/2010 prevede strict cazurile care intră în jurisdicția completului de asigurări sociale și între acestea nu se regăsește și cel referitor la legalitatea unui act administrativ.
S-a mai invocat faptul că prevederile art. 106 alin. 1 și ale art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 se referă la modul de stabilire și plată a pensiilor și acestea nu au incidență în prezenta cauză, care are ca obiect anularea unui act nelegal, care a intrat în circuitul civil și ca atare nu mai poate fi revocat, putându-se dispune doar anularea lui de către o instanță judecătorească.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 165001/15.06.2012, privind acordarea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 94/1992, emisă de reclamanta Casa Județeană de Pensii Harghita s-a dispus reluarea în plată a pensiei de serviciu stabilite anterior în favoarea pârâtului C. G. Decizia menționată a fost emisă în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 297/27.03.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. h din Legea nr. 119/2010 și ale art. 196 lit. j din Legea nr. 263/2010.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat să se dispună anularea deciziei sus-menționate, pe motiv că a fost emisă nelegal în contextul în care decizia Curții Constituționale îi vizează doar pe controlorii de conturi, nefiind aplicabilă și în cazul pârâtului, care a îndeplinit funcția de auditor public extern anterior pensionării.
În ceea ce privește natura juridică a litigiului, susținerile reclamantei se apreciază a fi neîntemeiate, întrucât instanța de fond în mod corect a stabilit că litigiul dedus judecății nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ci este un litigiu de asigurări sociale, care intră sub incidența prevederilor art. 153 din Legea nr. 263/2010.
Instanța de fond a reținut că în raport de prevederile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât aceasta are posibilitatea să își revoce propria decizie.
În speță trebuie avut însă în vedere faptul că reclamanta nu a invocat existența unei simple diferențe între drepturile de pensie cuvenite și cele stabilite în favoarea reclamantului, ci a invocat nelegalitatea acestei decizii pe motiv că pârâtul nu este îndreptățit să beneficieze de pensie de serviciu.
În contextul în care în cauză se pune în discuție natura pensiei de care este îndreptățit să beneficieze pârâtul și ca atare se impune a se analiza însăși legalitatea deciziei respective prin prisma prevederilor legale incidente în materie, nefiind vorba de o simplă eroare în stabilirea cuantumului pensiei, instanța de recurs apreciază că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că în speță sunt incidente prevederile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Având în vedere că în condițiile în care s-a reținut că reclamanta putea să își revoce propria decizie și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea introductivă, tribunalul nu a analizat fondul cauzei, Curtea a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul prevederilor legale menționate, instanța de recurs a admis recursul declarat de reclamantă, a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei la tribunal pentru a fi judecată în fond, urmând ca în rejudecare instanța să analizeze legalitatea deciziei emise de reclamantă.
| ← Legea nr. 221/ 2008. Cerere de reîncadrare a personalului din... | Contract individual de muncă. Efectele ocupării unei funcţii... → |
|---|
