Decizie de concediere. Desfiinţare post. Invocarea calităţii de post unic. Documentaţie incompletă. Efecte
| Comentarii |
|
Susţinerile recurentului nu sunt susţinute de probatoriul administrat în cauză, respectiv eroarea în care se invocă a fi fost instanţa nu este imputabilă acesteia, ci recurentului însuşi, care nu a depus la dosar organigramele anterior şi ulterior măsurii concedierii, astfel că instanţele nu au avut la dispoziţie documentele din care rezultă caracterul de post unic al locului de muncă al contestatoarei.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1589 din 7 iunie 2012
Prin contestația introdusă la 10 august 2011, contestatoarea M.G.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Instituția Prefectului județului B., să se dispună anularea Ordinului Prefectului județului B. nr. 117 din 12 iulie 2011, prin care s-a dispus desfacerea contractului său de muncă, reintegrarea în postul deținut anterior și obligarea intimaților la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsită, indexate și majorate, începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă, a unor daune morale de 20.000 lei și a cheltuielilor de judecată.
în motivarea contestației sale, contestatoarea a învederat că a ocupat funcția de programator ajutor I A în cadrul Compartimentului Permise de Conducere și Examinări și că, prin ordinul contestat, i s-a desfăcut contractul de muncă, pe considerentul reducerii schemei de personal, dar fără a exista criterii clare de selecție a personalului, în condițiile în care postul pe care-l ocupa este absolut necesar bunei desfășurări a activității Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor al județului B. (S.P.C.R.P.C.I.V) datorită multiplelor sarcini specifice (soluționarea dosarelor de preschimbare permise românești și străine, actualizarea bazei de date și a dosarelor cu anexe ale persoanelor care au fost admise la examen, implementarea datelor din dosarele personale programabile la examen, activitate la ghișeul de informații, eliberare dovezi, preluare imagini și altele). De asemenea, contestatoarea a mai învederat că, inițial, schema propusă cuprindea și postul său, dar, ulterior, aceasta s-a modificat nelegal.
în dovedirea contestației sale, contestatoarea a depus la dosar o serie de înscrisuri și a și a solicitat proba cu martori.
Intimata Instituția Prefectului județului B. a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea contestației, cu motivarea că, în situația concedierii reglementate de art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - C.muncii - republicată, cu modificările și completările ulterioare, conducătorul instituției este abilitat să stabilească posturile ce urmează a fi restructurate, în vederea asigurării desfășurării activității în condiții optime, iar diminuarea schemei de personal s-a datorat măsurilor luate la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, de reducere a personalului din unitățile sale, în vederea încadrării în bugetul alocat.
Intimatul Ministerul Administrației și Internelor a depus, la rândul său, întâmpinare, solicitând a se reține că nu are calitate procesuală pasivă.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 13 ianuarie 2012, contestatoarea a declarat că înțelege să renunțe la judecata și în contradictoriu cu intimatul M.A.I., astfel încât, cadrul juridic instituit de contestatoare a rămas a fi stabilit doar între aceasta și intimata Instituția Prefectului județului Botoșani pe lângă care funcționează serviciul la care a fost încadrată contestatoarea.
Prin sentința nr. 571 din 9 martie 2012, Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în temeiul art. 246 C.proc.civ., a constatat renunțarea contestatoarei la judecata contestației în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor București și, pe cale de consecință, a constatat ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor București, a admis în parte contestația formulată de contestatoarea M. G. C. împotriva Ordinului Prefectului nr. 117/12.07.2011 emis de intimatul Ministerul Administrației și Internelor - Instituția Prefectului Județului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare Vehicule B., a anulat Ordinului Prefectului nr. 117/12.07.2011 cu privire la contestatoare, a obligat intimatul să reintegreze contestatoarea pe postul deținut anterior și să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data desfacerii contractului de muncă până la data reintegrării efective pe post, respingând ca nefondate capetele de cerere având în vedere acordarea de daune morale și de plată a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, urmare măsurilor generale de reducere a personalului bugetar ca unul dintre mijloacele de combatere a crizei economice, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. I/669 din 30 iunie 2011, cu aplicabilitate de la 6 iulie 2011 (art. 4), care, la art. 1 lit. d), aprobă lista privind repartizarea posturilor la serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (Anexa 2) - filele 34-35 dosar. Conform listei anexe (fila 36 dosar), pentru serviciul aferent județului B. au fost stabilite 11 posturi, din care 4 ofițeri, 4 subofițeri și 3 personal civil, în acest din urmă caz un inginer de sistem (informatic) gr. II - I A și doi analiști (programatori) ajutor II - I A din cadrul sistemului informatic. în raport cu vechiul stat de funcții de la nivelul anului 2007, diminuarea totală este de 3 posturi - de la 14 la 11 - două la categoria agenți și unul la categoria personal civil. Prin Ordinul Prefectului județului B. nr. 117 din 12 iulie 2011 (fila 3 dosar), s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale contestatoarei, încadrată în funcția de analist (programator) ajutor I A la Compartimentul Regim Permise de Conducere și Examinări din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor al județului B. Această măsură s-a luat ca urmare a faptului că, conducerea S.P.C.R.P.C.I.V. a considerat că, în ceea ce privește personalul civil, se impune reducerea postului deținut de contestatoare, cu precizarea că atribuțiile acesteia vor fi preluate de celelalte două salariate.
Măsura desfacerii contractului de muncă a fost apreciată de prima instanță ca nelegală, întrucât, în cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. B., structură de specialitate în subordinea Instituției Prefectului au existat, până la adoptarea măsurii reducerii schemei de personal, 4 posturi în cadrul compartimentului informatic, din care, unul de inginer de sistem și 3 de analist (programator) ajutor, unul dintre acestea din urmă ocupat de contestatoare. în măsura în care forul tutelar a avizat desființarea unuia dintre aceste posturi, se impunea aplicarea unor criterii clare și obiective de selecție pentru a se putea stabili care dintre salariații în cauză urmează a fi afectat cum ar fi: organizarea unui concurs de evaluare a cunoștințelor; evaluarea activității tuturor salariaților încadrați pe posturi similare de la data încadrării lor la zi, cu luarea în considerare a calificativelor anuale, a eventualelor abateri și sancțiuni, a conduitei generale în muncă; stabilirea unui punctaj care să ducă la departajare și care să ia în considerare elemente de fapt (vechimea totală la acest loc de muncă, situația familială etc.). în lipsa unor criterii clare și precis definite de selecție, măsura reducerii unui post de analist (programator) cu nominalizarea expresă a contestatoarei apare ca fiind una arbitrară, fără motivație legală. Că inițiatorul propunerii de nominalizare a posturilor ce urmau a fi desființate efectiv a ezitat în găsirea celei mai bune soluții și că, în esență, toate aceste posturi din cadrul compartimentului informatic erau necesare rezultă din aceea că, inițial, propunerea de reducere se referea la două posturi din cadrul salariaților de la atelierul de confecționat numere de înmatriculare. Mai mult, că nominalizarea contestatoarei pentru demitere din cadrul compartimentului informatic nu apare ca fiind cea mai corectă rezultă și din împrejurarea că aceasta are cea mai mare vechime la locul său de muncă, iar în activitatea sa a fost apreciată (fila 49 dosar). Chiar dacă, urmare a măsurilor economice generale luate de Statul Român pentru combaterea crizei economice s-a impus și reducerea unor posturi de natură bugetară, grăbirea acestui demers făcându-se prin diminuarea fondurilor bugetare alocate ordonatorilor de credite cu titlul de cheltuieli de personal, măsura efectivă luată în cadrul serviciului cu care a avut raporturi de muncă contestatoarea trebuia să fie temeinic argumentată și, mai ales, așa cum s-a arătat, se impunea stabilirea unor criterii clare și obiective de selecție a personalului din cadrul compartimentului pentru a se înlătura orice acuze de arbitrariu și subiectivism.
Așa fiind, s-a admis contestația și s-a dispus anularea Ordinului nr. 117 din 12 iulie 2011 al Prefectului județului B., cu consecința reintegrării contestatoarei în postul deținut anterior și plata despăgubirii reprezentând drepturile de personal de care aceasta a fost lipsită de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, aceasta a rămas fără obiect, contestatoarea renunțând expres la chemarea sa în judecată.
Celelalte capete de cerere au fost considerate ca nefondate, deoarece, cu privire la daunele morale, ele sunt legate de încălcarea dreptului la propria imagine publică și un atare prejudiciu nu a fost dovedit, iar cu privire la cheltuielile de judecată, astfel de cheltuieli nu au fost efectuate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Instituția Prefectului Județului B. - prin Prefect, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și, pe fond, respingerea contestației. în motivarea recursului arată că, în mod eronat a reținut prima instanță, în considerente (fila 3 sentință, alin. 5) faptul că „în cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. B., structură în subordinea Instituției Prefectului, au existat până la reducerea schemei de personal, 4 posturi în cadrul Compartimentului informativ, din care unul de inginer sistem și 3 de analist (programator) ajutor, unul dintre acestea din urmă ocupat de contestatoare”. Or, compartimentul informatic din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Botoșani nu a suferit nici un fel de modificări ca urmare a reorganizării activității, conform Ordinului prefectului nr. 113/06.07.2011. Acest compartiment a avut, înainte și după reorganizare, un număr total de 3 posturi, din care unul de inginer de sistem și 2 de analist (programator) ajutor. Postul de analist (programator) ajutor III - I A, ce a fost deținut de contestatoarea - intimată, figura în cadrul Compartimentului regim permise de conducere și examinări conform Statului de funcții al S.P.C.R.P.C.I.V. B. nr. 015/16.02.2007, înaintat de Direcția Regim permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor potrivit adresei nr. 01115/14.02.2007. Precizează faptul că, anterior reorganizării, compartimentul sus amintit avea un număr total de 6 posturi, din care un singur post de angajat contractual analist (programator) ajutat III - I A post ce era deținut de contestatoarea M.G. C. După desființarea postului contestatoarei în cadrul Compartimentului regim permise de conducere și examinări au rămas doar 5 posturi. în contextul în care primul argument al nelegalității concedierii a fost reținut eronat de către instanța de fond, considerentele nr. 2 și nr. 3, potrivit cărora „se impunea aplicarea unor criterii clare și obiective de selecție” pentru a stabili care dintre angajați urmează a fi disponibilizat etc., sunt nefondate. învederează faptul că nu existau mai multe posturi de analist (programator) ajutor III - I A în cadrul Compartimentului regim permise de conducere și examinări, astfel încât, nu se impunea aplicarea unor criterii de selecție, atâta vreme cât însuși postul deținut de contestatoare a fost desființat ca urmare a reorganizării. Conducătorul instituției avea posibilitatea să organizeze un concurs de testare a cunoștințelor sau să aplice alte criterii de departajare doar în situația în care, la nivelul compartimentului supus reorganizării, ar fi existat două sau mai multe posturi similare și se impunea o selecție. Or, în speța dedusă judecății, nu a existat această situație. Confuzia creată se datorează împrejurării în care instanța de fond a reținut, în mod eronat, că postul contestatoarei era în cadrul Compartimentului informatic, însă, din întreaga documentație depusă în apărare, a rezultat, fără echivoc, că postul desființat nu era din cadrul Compartimentului informatic, structura acestui compartiment nu suferit modificări ca urmare a reorganizării. în motivarea sentinței se mai reține aspectul potrivit căruia, „inițiatorul propunerii de nominalizare a posturilor ce urmau a fi desființate efectiv a ezitat în găsirea celei mai bune soluții”. Reiterează faptul că, într-adevăr, reprezentanții instituției au purtat discuții cu Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în sensul ca, restructurarea celor două posturi să se realizeze din cadrul atelierului de confecționat plăcuțe de înmatriculare (structură aflată direct în subordinea Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor) și nu din rândul personalului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor B. Aceleași propuneri s-au formulat și în cadrul discuțiilor purtate cu Ministrul Administrației și Internelor cu prilejul unei vizite a acestuia în județul B. însă, aceste argumente au fost prezentate instanței tocmai pentru a dovedi faptul că s-a dorit evitarea disponibilizării unor persoane și nici într-un caz pentru a justifica o „ezitare” în cadrul procesului de reorganizare. Apreciază că, în mod greșit și nerespectând spiritul legii, instanța a reținut faptul că „nominalizarea contestatoarei pentru demitere ... nu apare ca fiind cea mai corectă pentru motivul că aceasta are „cea mai mare vechime la locul său de muncă” și „în activitatea sa a fost apreciată”. Ordinul prefectului nr. 117 din 12.07.2011 privind încetarea contractului de muncă al contestatoarei a fost emis în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. Or, în situația concedierii reglementată de art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - republicată, cu modificările și completările ulterioare - C.muncii, conducătorul instituției este abilitat să stabilească posturile ce urmează a fi restructurate, în vederea asigurării desfășurării activității în condiții optime ulterior reducerii unor posturi, concedierea realizându-se ca urmare a desființării postului, fără legătură cu persoana angajatului.
în drept, invocă art. 304 pct. 9 din C.proc.civ.
Prin întâmpinare, contestatoarea intimată M. G. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2500 lei.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din C.proc.civ., instanța îl constată a fi neîntemeiat.
Principala critică adusă de recurent sentinței pronunțate de către prima instanță vizează confuzia ce se invocă a fi fost făcută cu privire la postul ocupat de contestatoare, respectiv că nu s-a reținut că postul desființat era post unic în compartimentul în care aceasta și-a desfășurat activitatea, astfel că nu era necesară o procedură de selecție a persoanei ce urma să fie disponibilizate.
Susținerile recurentului nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză, respectiv eroarea în care se invocă a fi fost instanța nu este imputabilă acesteia, ci recurentului însuși, care nu a depus la dosar organigramele anterior și ulterior măsurii concedierii, astfel că instanțele nu au avut la dispoziție documentele din care rezultă caracterul de post unic al locului de muncă al contestatoarei.
Potrivit dispozițiilor art. 272 din Legea nr. 53/2003 - C.muncii, „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare”. în prezenta cauză, în vederea completării probatoriului s-au acordat mai multe termene, parte dintre acestea fiind motivate de lipsa organigramei și statului de funcții ale Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autovehiculelor Botoșani, în cadrul căruia și-a desfășurat activitatea contestatoarea. Față de susținerile recurentului că aceste documente au fost clasificate cu nivelul de secretizare „secret”, prin încheierea din 8 februarie 2012 a fost admisă cererea de abținere a judecătorului căruia îi fusese repartizat aleatoriu cauza, dispunându-se repartizarea dosarului unui complet format prin includerea unui magistrat ce deține certificat ORNISS. Chiar și după luarea acestor măsuri, intimatul recurent nu a depus la dosar înscrisurile necesare verificării susținerilor acestuia, față de cuprinsul Ordinului Prefectului nr. 117/12.07.2011 și a listei anexă la acesta (nr. 4038148/12.12.2011 - fila 36 dosar fond), în mod corect reținând nelegalitatea concedierii contestatoarei.
Susținerile recurentului privind greșita anulare a ordinului contestat în măsura în care postul ocupat de contestatoare ar fi post unic, respectiv greșita reținere în sarcina sa a neîndeplinirii condițiilor legale de selecție a personalului ce urma a fi disponibilizat, ar fi corecte dacă în cauză ar fi fost dovedită situația premisă: locul de muncă al contestatoarei are caracterul unui post unic. însă, în prezentul litigiu nu au fost administrate, din culpa recurentului, probele care să demonstreze că postul desființat nu era similar postului de analist programator ajutor II-IA repartizat a fi fost desființat, conform listei depuse la dosar (fila 36 dosar fond), din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autovehiculelor B.
Constatând că prima instanță a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, în raport de înscrisurile relevante prezentate de părți, aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., instanța urmează a respinge ca nefondat recursul.
în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța va respinge cererea intimatei contestatoare de obligare a recurentului la plata de cheltuieli judiciare, întrucât nu au fost depuse dovezi privind efectuarea de cheltuieli în legătură cu judecata prezentei căi de atac.
| ← Legala aplicare a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din... | Contract individual de muncă. Modificarea ulterioară a... → |
|---|
