Decizie de sancţionare disciplinară. Legalitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 607/A din data de 09.10.2014
Necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea măsurii de sancționare are în vedere descrierea amănunțită și detaliată a faptei, tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii de sancționare. Viciul formal nu poate fi acoperit, suplinit cu existența vreunei descrieri în procesul-verbal de cercetare prealabilă
Viciul formal a fost reținut și cu privire la formularea generică privind inacțiunea reclamantului cu ocazia constatării încălcării regulamentului în efectuarea unor operațiuni ori în realizarea unor activități de către personalul din subordine.
Deși, în timpul cercetării disciplinare, reclamantul a susținut că nu a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, mențiunea din cuprinsul deciziei de sancționare în sensul că reclamantul nu a formulat apărări în timpul cercetării disciplinare, nu acoperă cerința prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii. Din această perspectivă nu prezintă relevanță faptul că reclamantul a fost asistat pe parcursul cercetării disciplinare de un reprezentant al sindicatului, reclamantul neinvocând lipsa apărării, ci lipsa mențiunii privind apărările formulate, fiind două lucruri distincte.
Codul muncii: art. 252 alin. 2 lit. a și c.
Prin sentința civilă nr. 463 din 01.04.2014 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. 4885/102/2013 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. R. în contradictoriu cu pârâta SNGN R. - S. de T. T. și M. Mureș și, în consecință, s-a anulat decizia nr. 155 din 22.08.2013, emisă de pârâtă, dispunându-se obligarea acesteia să restituie reclamantului sumele reținute în baza deciziei nr. 155/22.08.2013, actualizate și indexate până la data plății efective.
De asemenea, s-a dispus anularea fișei de analiză a performanțelor profesionale efectuate cu privire la activitatea reclamantului pentru perioada 01.08.2012 - 31.07.2013, precum și obligarea pârâtei să efectueze o nouă evaluare a performanțelor profesionale cu privire la activitatea reclamantului pentru perioada 01.08.2012 - 31.07.2013 cu respectarea Procedurii operaționale 01 PO-08 Evaluarea performanțelor profesionale ale salariaților revizia 2, emisă de pârâtă.
Totodată s-a dispus obligarea acesteia la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând restul pretențiilor formulate cu acest titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în privința faptei reținute în sarcina reclamantului, respectiv aceea de a semna, în perioada 2011 - 2013, în calitate de președinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor și acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secției T.T. Tg. Mureș note de constatare tehnică incorect completate și care prezintă deficiențe, așa cum rezultă din anexa 2 la procesul verbal de cercetare prealabilă nr. 12093 din 22.08.2013 și în ceea ce privește fapta de a autoriza spre consum acumulatori, prin avizare de dispoziții de consum în sistemul Mais fără a exista nota de constatare tehnică întocmită sau în temeiul unor note de constatare tehnică întocmite în mod incorect, așa cum sunt ele descrise în decizia de sancționare, aceasta din urmă nu cuprinde toate elementele constitutive ale faptei ce constituie abatere disciplinară, nefiind descrisă fapta, în lipsa precizării numerelor și datei notelor de constatare tehnică la care se face referire în decizia de sancționare.
Cu privire la fapta de a nu păstra la nivelul Secției T.T. Tg. Mureș, în calitate de președinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor și acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secției T.T. Tg. Mureș, câte un exemplar din nota de constatare tehnică a acumulatorilor, instanța a reținut că, potrivit art. 5 din decizia 95 din 19.10.2010, reclamantului îi revenea această obligație, însă, ținând seama de faptul că pârâta nu a invocat lipsa vreuneia dintre cele 110 note de constatare întocmite în perioada de referință, instanța a apreciat că, deși reclamantul a nesocotit obligația stabilită în sarcina sa prin art. 5 din decizia 95 din 19.10.2010, consecințele abaterii nu sunt atât de grave încât să justifice măsura sancționării reclamantului.
Tribunalul a mai reținut că decizia de sancționare nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, în condițiile în care în timpul cercetării disciplinare, deși salariatul a susținut că nu a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, mențiunea din cuprinsul decizie de sancționare că reclamantul nu a formulat apărări în timpul cercetării disciplinare, nu acoperă cerința prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
S-a mai reținut că perioada cercetată a fost 2011-2013, pârâta nerespectând termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei, pentru faptele săvârșite în perioada 2011-21.02.2013.
În ceea ce privește cererea de anulare a fișei de analiză a performanțelor profesionale efectuată cu privire la activitatea reclamantului pentru perioada 01.08.2012 - 31.07.2013, instanța a reținut că, din compararea punctajelor acordate de evaluatorul S. I. cu cele acordate de evaluatorul St. I., prin fișa de analiză a performanțelor profesionale pentru perioada 01.08.2011 - 31.07.2012 rezultă o discrepanță vădită. În acest sens, s-a subliniat faptul că reclamantul a afirmat (iar pârâta nu a contestat) că evaluatorul S. I. (șeful ierarhic al reclamantului) a fost superiorul său doar în mai puțin de jumătate din perioada supusă evaluării, fapt care, coroborat cu diferența evidentă dintre punctajele obținute în perioadele consecutive (01.08.2011 - 31.07.2012 și 01.08.2012 - 31.07.2013), duce la concluzia că stabilirea punctajului de către evaluatorul S. I. s-a făcut pe criterii subiective.
Instanța a observat că în rubrica "Comentarii ale angajatului"; din cadrul fișei reclamantul a consemnat nota: "nu sunt de acord cu evaluarea făcută… solicit reevaluarea mea corectă"; apreciind că aceasta echivalează cu o contestație împotriva fișei, pârâta având obligația de a o soluționa.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, s-a apreciat că acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, astfel că instanța a dispus diminuarea acestuia de la 10.000 lei la 6000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SNGN R. SA Mediaș, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea căii de atac promovate, apelanta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută pe motiv că nu sunt respectate dispozițiile art. 252 alin. 2 lit. a și c din Codul muncii, în condițiile în care decizia cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară. În acest sens s-a arătat că art. 3 din decizie se completează cu prevederile procesului verbal de cercetare disciplinară nr. 12093 din 22.08.2013, care face parte din dosarul de cercetare disciplinară, iar reclamantul a avut cunoștință și de anexele la acest procesa verbal.
Apelanta a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la fapta nr. 4.
De asemenea, s-a susținut că tribunalul și-a întemeiat hotărârea pe dispoziții legale care nu sunt incidente în cauză, instanța făcând trimitere la decizia de concediere, în cauză nefiind în discuție o atare decizie, ci una de sancționare disciplinară.
Apelanta a mai arătat că prima instanță a reținut în mod eronat faptul că prevederile art. 5 din decizie nu acoperă cerința de la art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii, ignorând faptul că din documentele dosarului de cercetare disciplinară rezultă faptul că i s-a adus reclamantului la cunoștință faptul că are dreptul să formuleze apărări și că a fost asistat de un reprezentant al sindicatului pe toată durata cercetărilor.
Pârâta a mai menționat faptul că în mod eronat prima instanță a apreciat ca fiind lipsită de gravitate fapta salariatului, în contextul în care prin fapta săvârșită s-a adus un prejudiciu material sucursalei.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 470 și urm. din Codul de procedură civilă.
Intimatul B. R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, arătând că procesul verbal de cercetare prealabilă nu face parte integrantă din decizia de sancționare, iar anexa nr. 2 nu i-a fost comunicată, angajatorul nu făcut dovada că ar lipsi una din cele 110 note de constatare, decizia de sancționare nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 252 lit. a și c din Codul muncii și nu s-a respectat termenul de 6 luni prev. de art. 252 alin. 1 din Codul muncii.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar a constatat următoarele:
Prin Decizia de sancționare nr. 155 din 22.08.2013, apelanta l-a sancționat disciplinar pe reclamant, care ocupă funcția de șef secție la Secția de Transport Tehnologic, prin reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 10%, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare ce constau în neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care îi revin funcției pe care o ocupă, conform prevederilor fișei postului și pentru nerespectarea reglementărilor interne și a dispozițiilor legale, a contractului colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, a regulamentului intern și a altor dispoziții cu caracter normativ referitoare la munca pe care o îndeplinește.
Astfel, în sarcina acestuia s-au reținut patru fapte, respectiv: fapta de a semna în calitate de președinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor și acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secției T.T. Tg. Mureș note de constatare tehnică care nu respectă prevederile Notei interne nr. 3219 din 26.03.2009 alin.1, pct.3 precum și ale Deciziei nr. 95 din 19.10.2010 art. 3 și art. 5; fapta de a nu păstra la nivelul Secției T.T. Tg. Mureș, în calitate de președinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor și acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secției T.T. Tg. Mureș, câte un exemplar din nota de constatare tehnică a acumulatorilor, conform prevederilor art. 5 din Decizia nr. 95 din 19.10.2010; fapta de a autoriza spre consum acumulatori, prin avizare de dispoziții de consum în sistemul Mais, fără a exista nota de constatare tehnică întocmită sau în temeiul unor note de constatare tehnică întocmite în mod incorect, care nu respectă prevederile interne stipulate în Nota internă nr. 3219 din 26.03.2009 și în Decizia directorului STTM Tg Mureș nr. 95 din 19.10.2010 privind numirea comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor și acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul STTM Tg Mureș cât și pentru situații în care a înlocuit acumulatorii aflați în garanție cu acumulatori noi și fapta de a nu acționa corectiv, prompt și responsabil ori de câte ori constata încălcări ale regularității în efectuarea unor operațiuni sau în realizarea unor activități de către personalul din subordine, în mod neeconomic, ineficace sau ineficient.
Criticile apelantei referitoare la greșita interpretare și aplicare de către prima instanță a prevederilor art. 252 alin. 2 lit. a și c sunt nefondate.
Astfel, potrivit textului legal menționat anterior, decizia de sancționare trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Analizând Decizia nr. 155 din 22.08.2013, instanța a constatat că în lipsa precizării numărului și datei notelor de constatare tehnică la care se face referire în cuprinsul acesteia, faptele nu sunt descrise corespunzător, instanța neputând verifica în concret dacă există sau nu vreo abatere săvârșită de reclamant.
Descrierea faptei presupune menționarea aspectelor care o individualizează, respectiv în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina angajatului.
Dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 252 din Codul muncii, referitoare la necesitatea respectării cerințelor obligatorii de conținut pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancționare, urmăresc punerea la adăpost a angajatului de eventuale măsuri abuzive sau nejustificate ale angajatorului.
Astfel, necesitatea descrierii faptei care a condus la luarea măsurii de sancționare are în vedere descrierea amănunțită și detaliată a faptei, tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii de sancționare. Că este așa rezultă și din faptul că textul legal face distincție între descrierea faptei, respectiv indicarea situației de fapt în materialitatea ei și motivarea în fapt, motivarea în drept, etc. Viciul formal constatat în decizia în discuție, nu poate fi acoperit, suplinit cu existența vreunei descrieri în procesul-verbal de cercetare prealabilă nr. 12093 din 22.08.2013, având în vedere faptul că textul legal impune ca decizia să cuprindă aceste aspecte în conținutul său, neputând fi completată cu acte extrinseci. Din acest punct de vedere, urmează a fi înlăturate argumentele apelantei pe acest aspect, nulitatea absolută constatată neputând fi acoperită. În plus, apelanta nu a făcut dovada comunicării Anexei nr. 2 la procesul-verbal de cercetare prealabilă nr. 12093 din 22.08.2013 cu reclamantul, astfel încât să poată formula apărări cu privire la cele consemnate în cuprinsul acesteia.
În același context, instanța a reținut că același viciu formal a fost reținut și cu privire la cea de-a patra faptă, aceasta nefiind descrisă în cuprinsul deciziei, având o formulare generică privind inacțiunea reclamantului cu ocazia constatării încălcării regulamentului în efectuarea unor operațiuni ori în realizarea unor activități de către personalul din subordine. Sub acest aspect nu pot fi primite criticile apelantei în sensul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat și cu privire la această faptă.
Cu privire la fapta de a nu păstra la nivelul Secției T.T. Tg. Mureș, în calitate de președinte al comisiei tehnice de analiză a stării fizice a anvelopelor și acumulatorilor pentru autovehiculele din cadrul Secției T.T. Tg. Mureș, câte un exemplar din nota de constatare tehnică a acumulatorilor, conform prevederilor art. 5 din Decizia nr. 95 din 19.10.2010, Curtea a constatat că prima instanță a apreciat în mod corect asupra gravității consecințelor acestei abateri disciplinare, criticile apelantei sub acest aspect fiind, de asemenea, neîntemeiate.
În ceea ce privește lipsa mențiunii privind motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, prima instanță a reținut în mod corect faptul că deși, în timpul cercetării disciplinare, reclamantul a susținut că nu a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, mențiunea din cuprinsul deciziei de sancționare în sensul că reclamantul nu a formulat apărări în timpul cercetării disciplinare, nu acoperă cerința prevăzută de art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii. Din această perspectivă nu prezintă relevanță faptul că reclamantul a fost asistat pe parcursul cercetării disciplinare de un reprezentant al sindicatului, reclamantul neinvocând lipsa apărării, ci lipsa mențiunii privind apărările formulate, fiind vorba de două lucruri distincte.
În consecință, prima instanță în mod legal a reținut nulitatea absolută a deciziei raportat la cele arătate mai sus.
Cât privește critica referitoare la menționarea în cuprinsul sentinței a expresiei "decizie de concediere"; în loc de "decizie de sancționare";, aceasta constituie o simplă eroare materială, neputând fi apreciată ca un viciu formal de natură a justifica schimbarea hotărârii, din cuprinsul acesteia rezultând faptul că legalitatea deciziei contestate a fost analizată din perspectiva textelor legale invocate de părți și care sunt aplicabile în cauză.
Față de cele reținute anterior, instanța, constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică, urmează ca în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din codul de procedură civilă să respingă apelul declarat de pârâtă, cu consecința păstrării hotărârii pronunțate, în cauză, de Tribunalul Mureș.
De asemenea, fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelanta urmează a fi obligată la plata către intimatul B. R. a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 61 din 08.10.2014.
| ← Răspunderea patrimonială a angajatului gestionar. Condiţii. | Încadrarea în funcţia corespunzătoare studiilor superioare... → |
|---|
