Decizie debit, pensie specială fost grefier, aplicabilitate amnistie fiscală parţială
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 818 din data de 06.10.2016
ASIGURĂRI SOCIALE
Decizie debit, pensie specială fost grefier, aplicabilitate amnistie fiscală parțială
- Legea nr. 125/2014
- Ordinul nr. 2073/2014
- Legea nr. 214/2013
- Legea nr. 567/2004
- Legea nr. 130/2015
- Legea nr. 119/2010
- Legea nr. 263/2010
Contestația împotriva deciziei prin care s-a recalculat pensia specială în baza Legii nr. 119/2010, a fost soluționată irevocabil la data de 07 05 2014, în sensul respingerii acesteia, dată după care până la intrarea în vigoare a Legii nr. 130/2015, s-a încasat o pensie într-un cuantum mai mare decât cel cuvenit, sens în care s-a emis o decizie de înființare debit. Legea nr. 125/2014 a intrat în vigoare la data de 01 10 2014, ori doar pentru debitele constituite sau în curs de constituire, anterioare acestei date operează amnistia fiscală nu și pentru cele ulterioare, decizia de debit s-a impus astfel a fi anulată doar pentru perioada 07.05.2014 - 01.10.2014.
Decizia civilă nr. 818/06.10.2016
Dosar nr. 1212/83/2016
Prin sentința civilă nr. 392/LMA din 6.07.2016, Tribunalul Satu Mare a admis contestația la executare formulată de contestatoarea ... , CNP ... , domiciliată în ... , în contradictoriu cu intimata ... , Cod fiscal ... , cu sediul în ... și, în consecință a anulat formele de executare silită din dosarul execuțional nr. ... /21.04.2016 efectuate în baza titlului executoriu nr. ... /25.03.2016 emis de intimată.
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, contestatoarea s-a pensionat din activitatea de grefier în anul 1999 și a beneficiat de pensia de serviciu. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, cuantumul pensiei a fost semnificativ diminuat prin recalculare ca urmare a trecerii în sistemul public de pensii.
În urma unor litigii generate de reducerea pensiei prin aplicarea acestei legi, contestatoarea a obținut, pe calea ordonanței președințiale, continuarea plății pensiei în cuantumul stabilit inițial, până la soluționarea definitivă a cauzei în fond. Contestația la recalcularea pensiei s-a soluționat irevocabil prin respingerea contestației.
În consecință, s-a opinat că la data intrării în vigoare a Legii nr.125/2014, aceasta ar fi avut de restituit o sumă de 14636 lei încasată în perioada 7 mai 2014 - 31 decembrie 2015, pârâta emițând în acest sens o decizie care are caracter executoriu conform legii.
Prin art. 1 și art. 3 din Legea nr. 125/ 2014 se prevede expres că:
"Prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, nu se recuperează.";
"Scutirea de la plată a debitelor, precum și restituirea prevăzută la art. 1 alin. (2), conform prevederilor prezentei legi, se aplică indiferent de categoria de pensie de care beneficiază sau a beneficiat pensionarul, la momentul constatării existenței debitelor.";
S-a reținut de prima instanță că apărările intimatei, în sensul că nu ar putea beneficia de prevederile legii decât cei aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării sale în vigoare, nu sunt întemeiate, dimpotrivă, tocmai acesta a fost scopul Legii nr.119/2010, sub incidența căreia a intrat și raportul juridic de asigurări sociale al contestatoarei, aceasta fiind deja în evidența sistemului public de pensii.
În ceea ce privește culpa contestatoarei, aceea de a fi pierdut procesul având ca obiect recalcularea pensiei în baza Legii nr.119/2010, care în opinia intimatei ar atrage aplicarea art.2 din Legea nr.125/2014, de asemenea nu poate fi acceptată ca o apărare pertinentă.
Partea care cade în pretenții într-un proces este considerată în culpă procesuală în ceea ce privește cheltuielile de judecată, dar în niciun caz nu poate fi extinsă culpa procesuală pentru a descuraja o persoană să apeleze la justiție sau și mai grav, pentru a o sancționa în viitor.
Situațiile la care se referă art. 2 din Legea nr. 125/2014, chiar dacă nu sunt exhaustiv enumerate, nu pot fi asimilate cazului în care partea care s-a adresat justiției a pierdut un proces, acesta fiind în sine un demers legitim, garantat constituțional și nu o încercare de fraudare a celeilalte părți a raportului juridic dedus judecății.
Drept urmare, s-a apreciat că contestatoarea este îndreptățită la beneficiul Legii nr.125/2014 și astfel decizia de recuperare a debitului devine ineficace, creditorul renunțând la datorie și de altfel, în ce o privește pe contestatoare, aceasta a beneficiat de amnistia fiscală și în temeiul dispozițiilor legii nr. 214/2013 care, în art. IX dispune că "1) Pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor ale cărui pensii au fost revizuite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, sumele încasate în temeiul unor hotărâri judecătorești de acordare a pensiilor de serviciu în cuantumul anterior Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, desființate în căile de atac, nu se mai recuperează.
(2) Sumele deja recuperate până la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență nu se restituie.
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și în cazul sumelor încasate în temeiul unei hotărâri judecătorești de admitere a cererii de ordonanță președințială prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de revizuire emise conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 și menținerea în plată a pensiei de serviciu până la soluționarea contestației introduse împotriva deciziei de revizuire.
(4) Dispozițiile alin. (3) sunt aplicabile și în cazul prevăzut la art. XXII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.";
În consecință, instanța de fond a admis contestația și a anulat executarea silită efectuată în dosarul execuțional nr. ... /21.04.2016, dispunând restituirea sumelor de bani eventual executate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel intimata ... , solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Prin motivele de apel s-a invocat faptul că pensiile de serviciu stabilite conform Legii nr. 567/2004, în temeiul art. 1 din Legea 119/2010, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, pensia intimatei fiind recalculată în baza Legii nr. 119/2010 potrivit metodologiei prevăzute de HG nr. 737/2010, revizuită în baza O.U.G. nr. 59/2011, sens în care a emis decizia nr. ... /19. 07. 2011, suspendată prin sentința civilă nr. 909/07. 10. 2011 a Tribunalului Satu Mare până la soluționarea pe fond a contestației, respinse prin sentința civilă nr. 1244/21. 12. 2011 a Tribunalului Satu Mare, recursul împotriva acesteia fiind respins prin decizia civilă nr. 927/07.05.2014 a Curții de Ape Pitești, astfel că a emis decizia de privind reluarea în plată a pensiei stabilite și pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit, fiind stabilit un debit în valoare de 14.636 lei aferent perioadei 07.05.2014-31. 12, 2015, s-a format dosar execuțional dar nu s-au întocmit acte de executare.
Începând cu data de 01. 08. 2015 a acordat contestatoarei o pensie de serviciu în baza art. II din Legea nr. 130/2015. Caracterul cuvenit sau necuvenit al sumelor încasate în perioada 07.05.2014 - 31.12.2015 trebuie raportat la efectele juridice ale sentinței civile nr. 909/07.10. 2011 și sentința civilă nr. 1244/21. 12. 2011. Norma în baza căreia s-a pronunțat ordonanța președințială - art. 581 alin. 4 din Vechiul Cod de procedură civilă, prevedea că este vremelnică și executorie, efectele încetând de drept la data soluționării irevocabile a fondului cauzei, ori, acesta a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1244/2011 a Tribunalului Satu Mare, menținută prin decizia civilă nr. 927/07.05.2014 a Curții de Apel Pitești, astfel că, sumele încasate în baza ordonanței președințiale au fost necuvenite și impunea recuperarea lor, astfel că a emis decizia nr.... /25. 03. 2016.
Caracterul necuvenit al sumelor încasate în perioada 07.05.2014-31. 12. 2015 este evident, fără just titlu argumente asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat. Legiuitorul prin art. 179 din Legea nr. 263/2010 i-a permis a recupera sumele încasate necuvenit fără a fi nevoie de obținerea unei hotărâri judecătorești în acest sens, caracterul executoriu al deciziei fiind evident și acceptat de instanța de fond câtă vreme a admis că la data intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014 contestatoarea avea de restituit 14.636 lei încasată în perioada 07.05.2014 - 31.12.2015, nu s-au adus critici actelor de executare prin prisma Codului de procedură fiscală și nu s-a reținut de instanța de fond o încălcare a acestora.
Deși nu a invocat o culpă a debitoarei, instanța de fond a considerat neincidente prevederile art. 2 din Legea nr. 125/2014, s-a omis analiza incidenței sau nu a art. 7 din Ordinul nr. 2073/29. 10. 2014. A intrat în vigoare la data de 1 iulie 2013 Legea nr. 214/2013, prin art. 4 litera d), Legea nr. 125/2014 a abrogat art. IX din OUG nr.4/2013 de modificare a Legii nr. 76/2012, legalitatea deciziei emise la data de 19. 07. 2011 s-a tranșat irevocabil la data de 07.05.2014, la punerea în executare a sentinței civile nr. 1244/2011 a Tribunalului Satu Mare a ținut cont de prevederile Legii nr. 214/2013 referitoare la amnistia fiscală reglementată de legiuitor în favoarea categoriei profesionale din care a făcut parte contestatoarea, ținând cont de articolul unic punctul 5.
Sumele încasate în perioada 07.05.2014 - 31.12.2015 nu au putut face obiectul Legii nr. 214/2013 deoarece ordonanța președințială are caracter vremelnic, își încetează efectele la data soluționării cauzei pe fond, aspecte ce nu au fost avute în vedere de instanța de fond ce s-a limitat la a arăta că este incidentă Legea nr. 214/2013. Contestatoarea a apreciat că debitul nu s-ar impune a fi recuperat raportat la Legea nr. 125/2014, ori, art. 1 alin. 1 face referire la debite constituite sau ce urmează a se constitui, debitul se constituie prin emiterea unei decizii de recuperare a sumelor încasate necuvenit, caracterul executoriu al deciziei derivă din art.179 alin. 4 din Legea nr. 263/2010.
Art.5 din Ordinul nr. 2073/2014 emis în aplicarea Legii nr. 125/2014 a precizat că sunt scutite de la plată debitele constatate ulterior datei intrării în vigoare a legii, corespunzător perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, ori, cel puțin partea de debit corespunzătoare perioadei ulterioare acestei date 01. 10. 2014-31. 12. 2015 nu face obiectul scutirii, o soluție contrară ar însemna ca toți pensionarii aflați în plată la 1 octombrie 2014 să beneficieze de scutirea de la plata debitelor iar pensionarii ale căror drepturi s-au deschis după 1 octombrie 2014 să nu beneficieze de măsura amnistiei fiscale pentru debitele ce s-ar constitui ulterior în sarcina lor
În speță este vorba de sume încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale în cuantumul avut anterior Legii nr. 119/2010, încasate cu titlu de plată nedatorată în cuantumul stabilit în baza unei hotărâri judecătorești vremelnice de admitere a unei ordonanțe de suspendare a deciziei de pensionare din 30. 08. 2010 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 7008/83/2011 al Tribunalului Satu Mare. Debitul nu reprezintă pensii stabilite în condițiile Legii nr. 263/2010, recalculate în baza Legii nr. 119/2010, nici pensii de serviciu, art. 7 litera a) din Ordinul nr. 2073/2014 nefiind aplicabil. Potrivit legislației în vigoare la 01. 10. 2014 când a intrat în vigoare Legea nr. 125/2014 personalul auxiliar nu se regăsea printre beneficiarii pensiilor de serviciu, astfel că, debitul nu face obiectul scutirii nici din această perspectivă, aspecte neanalizate de instanța de fond.
S-a invocat în drept art. 466, art. 471 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, motivele de apel sunt aberante, reluându-se argumentele de la fond, se sugerează că ar fi repusă în plată fraudulos, că sumele nu i s-ar fi cuvenit. I-a fost revizuită pensia la data de 09. 07. 2011 în baza O.U.G. nr. 59/2011 cuantumul pensiei speciale fiindu-i diminuat cu 80%, a formulat contestație și separat cerere de ordonanță președințială de suspendare a deciziei de pensie, admisă până la soluționarea contestației, fiind repusă în drepturi până la aceea dată, dosarul de fond fiind soluționat irevocabil la 07.05.2014 prin respingerea recursului ei, fiind reluată plata pensiei stabilite prin decizia contestată. S-a emis și decizie de debit pentru perioada 07.05.2014 - 31.12.2015, ori, punerea în plată a pensiei de serviciu s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești iar apelanta nu a solicitat repunerea în situația anterioară, decizia emisă nu are astfel temei legal.
A fost suportată pensia sa până la revizuire de la bugetul de stat nu de la cel al Casei Naționale de Pensii, nu poate apelanta solicita suma constituită ca debit, nu a avut loc o desființare cu efecte retroactive a unui act juridic pentru a fi incident principiul repunerii părților în situația anterioară, pensia sa nu a fost încasată necuvenit ci în baza unei sentințe judecătorești, nu este aplicabil art. 179 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, nu exista temei pentru emiterea deciziei de debit, la aceea dată era în vigoare Legea nr. 214/2013 privind amnistia fiscală, culpa fiind a funcționarilor apelantei, nu este incident art. 2 din Legea nr. 125/2014
Voința legiuitorului a fost clară, nu face legea referire la perioada pentru care se reglementează scutirea de la plata debitelor, a interpreta altfel ar determina discriminarea sa, încălcarea art. 14 din CEDO, a Legii nr. 125/2014, nr. 214/2013, nr.2/2013, a Constituției.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele:
Intimatei i-au fost stabilite drepturi la o pensie de serviciu, în virtutea calității sale de fost grefier, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, în baza Legii nr. 567/2004, pensie devenită una în înțelesul Legii nr. 19/2000 în baza art. 1 din Legea nr. 119/2010, astfel că aceasta a fost recalculată potrivit acestor dispoziții, revizuită conform O.U.G. nr. 59/2011 prin emiterea deciziei în acest sens la data de 19. 07. 2011, decizie ce a fost contestată în dosar nr. 7008/83/2011 al Tribunalului Satu Mare. După promovarea contestației, aceasta a formulat și o cerere de suspendare a executării deciziei contestate, pe cale de ordonanță președințială, sens în care s-a format dosarul cu nr. 7012/83/2011 la Tribunalul Satu Mare, soluționat în sensul admiterii cererii până la soluționarea irevocabilă a contestației, prin sentința civilă nr. 909/07. 10. 2011, menținută prin decizia civilă nr. 2593/03. 11. 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Contestația formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei din data de 19. 07. 2011, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, din dosar nr. 7008/83/2011 al Tribunalului Satu Mare, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1244/21. 12. 2011 în sensul respingerii acesteia, soluție menținută prin decizia civilă nr. 927/07.05.2014 pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, astfel că, ulterior s-a dispus de către ... emiterea deciziei de reluare în plată a pensiei stabilite prin decizia contestată emisă la data de 19. 07. 2011, potrivit deciziei din data de 10. 06. 2014, respectiv decizia din data de 25. 03. 2016 pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, suma stabilită fiind în valoare de 14636 lei, aferentă perioadei 07.05.2014 - 31.12.2015 și care face obiectul prezentei cauze deduse judecății.
Așadar, din cele expuse Curtea a reținut faptul că apelanta a emis decizie de debit pentru recuperarea sumelor ce s-ar fi încasat necuvenit de către intimata contestatoare ulterior datei la care s-a soluționat irevocabil contestația formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei 07.05.2014 când s-a pronunțat de Curtea de Apel Pitești Decizia Civilă nr. 927/07.05.2014, efectele hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat cererea de ordonanță președințială s-au întins într-adevăr, potrivit celor expuse mai sus, doar până la data la care litigiul pe fond, contestația formulată împotriva deciziei de revizuire a drepturilor de pensie ale intimatei, a fost soluționat irevocabil. După data de 07.05.2014, apelanta avea dreptul și obligația totodată de-a proceda la reluarea plății drepturilor de pensie ale intimatei în cuantumul stabilit prin decizia contestată emisă la data de 19. 07. 2011, până la data la care au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2014 potrivit căreia au fost restabilite drepturile celor din categoria profesională din care face parte intimata.
Prin Legea nr. 214/2013, în vigoare din data de 01. 07. 2013, art. IX a prevăzut la alin. 3 că fac obiectul amnistiei fiscale sumele încasate în temeiul unei hotărâri judecătorești de admitere a unei cereri de ordonanță președințială prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de revizuire emise conform dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 și menținerea în plată a pensiei de serviciu, până la soluționarea contestației introduse împotriva deciziei de revizuire, deci în speță a operat amnistia fiscală pentru perioada începând cu data pronunțării sentinței civile nr. 909/07. 10. 2011 până la data la care s-a soluționat irevocabil contestația - 07.05.2014 - prin pronunțarea de către Curtea de Apel Pitești a deciziei nr. 927/07.05.2014.
Curtea a reținut însă din cele expuse, că, nu a dispus apelanta emiterea unei decizii de înființare de debit pentru această perioadă - 07. 10. 2011 - 07.05.2014, ci, pentru cea ulterioară, potrivit celor arătate mai sus, respectiv pentru sumele încasate după data de 07.05.2014 până la data de 31.12.2015 când s-a pus în aplicare din nou dreptul la pensie specială, potrivit Legii nr. 130/2015 de modificare a Legii nr. 537/2004, instanța de fond însă nu a reținut contrariul ci doar a arătat că a beneficiat intimata și de dispozițiile acestui act normativ.
La data de 01.10.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 125/23.09.2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, care la art. 1 alin. 1 a stabilit faptul că, prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a acestei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație de însoțitor, nu se recuperează.
Astfel cum s-a arătat mai sus, intimata, urmare a soluționării irevocabile a contestației formulate împotriva deciziei de revizuire a drepturilor la pensie, la data de 07.05.2014, ulterior acestei date și până la data la care s-a revenit asupra dispozițiilor ce reglementau dreptul la pensie specială instituit prin Legea nr. 56/2004, potrivit Legii nr. 130/2015 - a beneficiat de plata pensiei în același cuantum ca și anterior emiterii deciziei contestate, fără a exista un temei legal în acest sens, încasând necuvenit suma de 14.636 lei, ori, din cele expuse singura concluzie corectă ce poate fi reținută este aceea că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014 - 01 10 2014 -, în sarcina intimatei exista un debit pentru perioada 07.05. - 01.10.2014, chiar în lipsa unei decizii emise în acest sens, deci debitul urma a fi constituit, astfel că, pentru această perioadă dispozițiile legale instituite de legea amnistiei fiscale îi erau într-adevăr aplicabile.
Cât privește însă perioada ulterioară datei intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014 - 01.10.2014 până la data de 31.12.2015 când a intrat în vigoare Legea nr. 130/2015 ce reglementează din nou dreptul la pensie de serviciu a categoriei profesionale din care face parte și intimata, aceasta nu cade sub incidența legii amnistiei fiscale câtă vreme art. 1 alin. 1 se referă doar la debitele constituite sau în curs de constituire în sarcina pensionarilor aflați în evidență la data intrării în vigoare a acestei legi, deci, nu și pentru debitele ce urmau a se naște ulterior intrării în vigoare a actului normativ, sens în care de altfel este și art. 5 din Ordinul nr. 2073/2014 emis în aplicarea Legii nr. 125/2014 - sunt scutite de asemenea de la plată, conform legii, debitele constatate ulterior datei intrării în vigoare a legii în sarcina pensionarilor aflați în evidența sistemului public de pensii la această dată, corespunzător perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014 -, aspecte asupra cărora într-adevăr instanța de fond nu s-a pronunțat, criticile apelantei fiind fondate.
Potrivit art. 179 alin 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, legiuitorul a instituit în competența Caselor Județene de Pensii dreptul de-a recupera de la beneficiari sumele încasate necuvenit, fără a se face diferențiere între cele provenite din bugetul de stat sau cel al Casei Naționale de Pensii Publice, sens în care, potrivit alin. 4 se emite o decizie ce constituie titlul executoriu, astfel că, din acest punct de vedere apărările intimatei în sensul că în lipsa unei hotărâri judecătorești de restabilire a situației anterioare, nu ar exista temei legal al reținerii sumelor încasate necuvenit, apar ca nefondate.
Nu a contestat instanța de fond și nici apelanta faptul că pentru perioada anterioară soluționării contestației formulate împotriva deciziei de revizuire,intimata a beneficiat de legea amnistiei fiscale nr. 214/2013, însă câtă vreme noul act normativ în materie, aplicabil situației intimatei Legea nr. 125/2014 se referă doar la debitele constituite sau în curs de constituire, pentru o perioadă anterioară datei de 1 octombrie 2014, nu se poate vorbi de o discriminare a acesteia în raport cu persoanele care au beneficiat de actul normativ anterior în materia amnistiei fiscale, și ea la rândul său a beneficiat conform celor expuse de aceasta.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 125/2014, pentru sumele achitate intimatei peste ceea ce i se cuvenea urmare a respingerii contestației împotriva deciziei de recalculare a pensiei, nu mai există în acest moment temei legal care să determine o scutire de la restituirea acestora, neexistând astfel o dispoziție discriminatorie câtă vreme acesta act normativ se aplică tuturor categoriilor de pensionari, nefiind astfel vorba de o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a dispozițiilor constituționale în materie, apărările intimatei fiind neîntemeiate.
Practica judiciară la care se referă intimata, soluțiile pronunțate în dosarele nr.634/83/2015, nr. 461/83/2016, soluționate definitiv de Curtea de Apel Oradea, nu se impun a fi avute în vedere decât parțial, potrivit celor expuse. Din analiza Sentințelor civile nr. 285/25. 04. 2016, nr. 205/23. 03. 2016 pronunțate de Tribunalul Satu Mare, deciziile pronunțate în apel nefiind redactate la acest moment, se reține faptul că litigiile deduse judecății s-au referit la debite constituite pe perioada 25.10.2010 - 01.08.2011, deci anterioare intrării în vigoare ale Legii nr. 125/2014, ori, în speță debitele au fost constituite doar pentru o perioadă scurtă anterioară acestei date de 01.10.2014 -07.05.2014 - 01.10.2014 -, cel constituit pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a acestei legi, neputând astfel beneficia de dispozițiile acesteia, situațiile fiind astfel diferite, neimpunându-se a fi avute în vedere decât astfel cum s-a arătat, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ.
Raportat la toate considerentele expuse, în baza art. 480 alin.2 din Noul cod de procedură civilă, instanța de apel a admis ca fondat apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis doar în parte contestația, a anula doar în parte formele de executare silită din dosar execuțional nr. ... /21. 04. 2016 efectuate în baza titlului executoriu nr. ... /25. 03. 2016 emis de intimată, doar cu privire la pensia încasată de către contestatoare necuvenit în perioada 07.05.2014 - 01.10.2014.
Ca urmare, câtă vreme contestația se impunea a fi admisă doar în parte, sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 453 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă în ceea ce privește cheltuielile de judecată, astfel că, dispoziția în acest sens va fi schimbată în sensul diminuării acestora de la 1000 lei la 300 lei, reprezentând o parte din onorariul avocațial achitat de către intimată cu ocazia soluționării cauzei în fond.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate, ca fiind legale și temeinice, față de cele arătate mai sus, iar, întrucât apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel, nu i-au fost acordate, raportat și la dispozițiile cuprinse în art. 453 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, cele cerute de către intimată nefiind fondate față de soluția adoptată.
| ← Actiune în constatare.inadmisibilitatea acțiunii prin care... | încetare de drept a contractului individual de muncă a unui... → |
|---|
