Desfiinţare loc de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 295 din data de 13.04.2017

Desființare loc de muncă

- art. 65 alin.2, art.69 alin. 2 indice 1 Codul Muncii

- art.44 și art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă nr..../18.12.2014

Desființarea locului de muncă, potrivit art.65 alin.2 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii - trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

Câtă vreme din probele administrate a reieșit faptul că desființarea postului ocupat de apelanta reclamantă a fost efectivă, a avut o cauză serioasă - eficientizarea activității, optimizarea costurilor, singurul în măsură a decide cu privire la creșterea performanțelor în activitate fiind angajatorul ce are și competența exclusivă în selecția posturilor ce urmează a fi desființate, corect s-a menținut decizia de concediere.

A vizat concedierea toate posturile de ofițer bancar de la nivelul sucursalelor, neimpunându-se astfel a se face departajarea prevăzută de prevederile Contractului Colectiv de Muncă nr.6637/18 12 2014, de art. 69 alin. 2 indice 1 Codul Muncii.

Decizia civilă nr. 295/13.04.2017

Prin sentința civilă nr. 636/LM din data de 04.10.2016, pronunțată de Tribunalul ..., în dosar nr. ...8/111/2016, s-a respins contestația formulată de contestatoarea -- ..., având CNP …, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat ..., în contradictoriu cu intimata SC ... SA, cu sediul în ….

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Contestatoarea a fost salariata intimatei în temeiul Contractului individual de muncă (filele 212-214 Vol. I dosar) încheiat și înregistrat sub nr. .../13.10.2003 în registrul general de evidență a salariaților, înregistrat la ITM ... sub nr. ... din 22.10.2003, inițial în funcția de casier, ulterior în funcția de ofițer bancar Cod COR (241230) - conform Actului adițional nr. … din 16.02.2015 (fila 215 Vol. I dosar), activitatea sa desfășurându-se în cadrul Sucursalei ... conform Actului adițional nr. …/04.05.2015 (fila 216 Vol. I dosar).

Prin Decizia nr. .../17.03.2016 (filele 21-24 Vol. I dosar) contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat cu data de 18.03.2016, în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii, având în vedere desființarea postului de Ofițer bancar din cadrul Sucursalelor Băncii.

Cu privire la susținerea contestatoarei că nu au fost respectate prevederile art. 65 alin 2 din Codul Muncii în sensul că desființarea locului de muncă nu a fost efectivă, reală și serioasă, instanța a constatat că aceasta nu poate fi reținută. Pentru ca desființarea locului de muncă să fie considerată reală și serioasă, aceasta trebuie să fie reclamată de unul din motivele expres menționate de art. 65, această cauză trebuind să fie precisă, în sensul ca reprezintă adevăratul motiv al concedierii, fără a disimula vreun alt motiv.

Din analiza coroborată a organigramelor de dinainte de concediere și de după concediere (filele 329-330 Vol.1) rezultă că postul ocupat de contestatoare a fost suprimat din structura angajatorului, astfel încât, sub aspectul caracterului efectiv al desființării, decizia de concediere este legală.

Astfel, conform organigramelor depuse la dosar rezultă că s-au desființat 1 post de ofițer bancar și 2 posturi de operator ghișeu la toate sucursalele intimatei și s-au înființat 1 post de casier și 2 posturi de consilier clienți.

Instanța a mai reținut că este supusă controlului judecătoresc numai legalitatea măsurii concedierii, iar nu și oportunitatea acesteia, asupra căreia singurul îndreptățit să aprecieze este angajatorul.

Or, din probele administrate în cauză rezultă că reorganizarea s-a făcut prin desființarea unor posturi, printre care și cel al contestatoarei.

În ce privește caracterul real și serios al cauzei care a determinat concedierea, în doctrină si jurisprudență s-a subliniat în mod constant că pentru a se reține îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin.2 Codul muncii este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea. Prin reorganizarea societății, în baza art. 65 din Codul muncii, se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, singurul îndreptățit să decidă în acest sens fiind angajatorul, care este liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activității, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității sale.

Reorganizarea activității prin desființarea posturilor de operatori ghișeu și ofițeri bancari (printre care și cel al contestatoarei) din sucursalele teritoriale și înființarea posturilor de casier și de consilier clienți s-a hotărât și aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. .../13.11.2015 (filele 236-237 Vol. I).

Instanța a constatat totodată că măsura reorganizării a fost discutată și agreată de Sindicatul ..., care și-a exprimat acordul în vederea implementării Planului final de reorganizare în acest sens fiind semnat procesul verbal nr. 59 din data 29.10.2015 (filele 234-235 Vol. I dosar).

Față de susținerea contestatoarei potrivit cărora la câteva luni s-au deschis încă 5 sucursale în țară, instanța a reținut că aceasta nu are relevanță în cauză, având în vedere că reorganizarea s-a făcut în cadrul tuturor sucursalelor, pe criterii operaționale, iar deschiderea de noi sucursale nu înlătură caracterul real și serios al reorganizării.

Astfel instanța a reținut că reorganizarea produsă realizată în cadrul intimatei este reală și serioasă.

Intimata i-a comunicat contestatoarei notificarea cu nr. .../18.11.2015 (filele 257-264 Vol. I dosar) prin care i-a făcut cunoscut faptul că urmare a Hotărârii Consiliului de Administrație nr. .../13.11.2015 postul de ofițer bancar din cadrul Sucursalei ... pe care îl ocupă, se desființează începând cu data de 15.11.2015 și a transmis lista locurilor de muncă vacante disponibile la nivel de Bancă, menționând că poate transmite intenția sa de a aplica pentru unul sau mai multe dintre posturile vacante existente la nivelul Băncii, informând-o cu privire la acordarea termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare de la comunicarea notificării.

Având în vedere faptul că contestatoarea a aplicat pentru postul de consilier Clienți la data de 20.11.2015, intimata a transmis acesteia Oferta internă nr. 855/02.12.2015 (fila 265 Vol. I dosar) pentru ocuparea postului de consilier clienți în cadrul Sucursalei ..., menționând că are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a acestei notificări pentru a-și exprima opțiunea cu privire la acceptarea/neacceptarea postului, arătând că necomunicarea opțiunii în termenul indicat urmează a fi considerată drept răspuns negativ și termenul de preaviz va curge în continuare conform notificării nr. .../18.11.2015.

Contestatoarea nu a acceptat oferta pentru ocuparea postului de consilier clienți fiind nemulțumită de salariul oferit.

În ceea ce privește criticile contestatoarei privind nerespectarea de către intimată a dispozițiilor art. 44 și 46 din Contractul colectiv de muncă nr. .../18.12.2014 (filele 271-293 Vol. I dosar) instanța a reținut faptul că aceste articole reglementează drepturile salariaților (art.44) și procedura de evaluare profesională (art.46), în speță aceste articole nefiind aplicabile având în vedere că în cadrul reorganizării au fost desființate toate posturile de ofițer bancar și toate posturile de operator ghișeu, nepunându-se problema departajării mai multor salariați care să ocupe același post.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata a minim 6 salarii compensatorii pentru atenuarea consecințelor concedierii precum și celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze conform art. 26.1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014, art.78 din Contractul Colectiv de munca la nivel național pe perioada 2011-2014 și art.67, 68 - 69 (1) lit. b) din Codul Muncii, instanța a reținut următoarele:

Conform art. 26 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014 "La desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa Băncii, pentru cauzele prevăzute la arat.24, părțile convin să negocieze cu privire la posibilitatea acordării unor pachete compensatorii."; Art. 24 precizează situațiile care determină concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

În urma ședinței de consultare din cadrul Planului de reorganizare notificat către Sindicatul ... și Sindicatul ... ... ce a avut loc la data de 29.10.2015, ocazie cu care s-a întocmit Procesul verbal nr. 59 din data 29.10.2015, s-a negociat acordarea unui salariu compensatoriu (salariul brut al angajatului din care vor fi reținute taxele conform legislației în vigoare) către acei angajați care vor fi efectiv concediați.

Mențiunile privitoare la acordarea salariului compensatoriu negociat conform art. 26 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014 sunt inserate și în decizia contestată la punctul F. Contestatoarei i-a fost achitat acest salariu compensatoriu, astfel intimata îndeplinindu-și obligațiile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, iar solicitarea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata a minim 6 salarii compensatorii nu este întemeiată, aceste pretenții neavând fundament juridic, ele nefiind prevăzute nici în Contractul colectiv de muncă, nici în Contractul individual de muncă al contestatoarei sau în vreo altă reglementare legală aplicabilă.

În ceea ce privește acordarea celorlalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze contestatoarea, instanța a reținut că prin acțiune nu se arată care ar fi aceste drepturi.

Față de capătul de cerere prin care se solicită obligarea la plata unor daune interese în sumă de 24.048 lei, instanța a reținut următoarele:

Conform art. 253 alin. 1 din Codul Muncii "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.";

Elementele care condiționează răspunderea civilă contractuală sunt: existenta unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumita obligație, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv; săvârșirea cu vinovăție a faptei, ca element subiectiv al răspunderii; existența unui prejudiciu patrimonial; un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; capacitatea juridică a celui chemat să răspundă.

În cazul răspunderii contractuale obligația încălcată este o obligație concretă, stabilită prin contractul preexistent, încheiat între cele două subiecte ale răspunderii - cel păgubit și cel care și-a încălcat obligațiile contractuale. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii în materie contractuală constă în neîndeplinirea sau în îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligații contractuale.

În cauza de față, contestatoarea nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor elementelor care să atragă răspunderea contractuală a intimatei, nu s-a făcut dovada existenței faptei ilicite săvârșite de intimată, prin care s-a încălcat o anumita obligație, aducând prin aceasta o atingere unui drept subiectiv, astfel nu se poate angaja răspunderea patrimonială a intimatei.

Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că decizia de concediere nr. .../17.03.2016 a fost emisă de intimată cu respectarea dispozițiilor legale și a apreciat contestația formulată ca fiind neîntemeiată, respingând-o ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel -- ..., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii.

Prin motivele de apel au fost invocate următoarele:

- decizia nr. .../17.03.2016 nu a avut un temei real, serios și efectiv, apelanta arătând că în fișa postului atribuțiile consilierului financiar bancar retail desființat în 2013 sunt aceleași cu cele ale consilierului clienți, nou înființat în anul 2015, adică atribuții de efectuare operațiuni fără numerar și activități de vânzare către client;

- în realitate, reorganizarea avea ca singură măsură reducerea salariului cu 50% de la 2734 lei la 1400 net, printr-o inginerie, redenumindu-se posturile care în esență își păstrau același atribuții, astfel că a făcut dovada inexistenței cauzei reale și serioase în ceea ce privește desființarea locului de muncă celui ocupat de reclamantă, în sensul art. 65 alin. 2 Cod procedură civilă;

- planul de reorganizare la nivelul Rețelei teritoriale (sucursale) din 2015 este netemeinic și nelegal, are ca scop principal diminuarea salariului pentru unii angajați ai sucursalelor, concomitent cu reorganizarea acestora în aceleași posturi, în realitate posturile nou înființate presupunând aceleași atribuții, ba chiar unele atribuții în plus, fiind cât se poate de evident că întregul proces de reorganizare nu are o cauză reală și serioasă, așa cum cer imperativ prevederile art. 65 alin. 2 din Codul muncii;

- concedierea nu a avut un temei real și serios, deoarece în județul ... mai exista un punct de lucru, iar ulterior la câteva luni s-au deschis încă 5 sucursale în țară, respectiv 2 în ...;

- până la concedierea colectivă din 1.11.2013 a fost angajată ca și consilier financiar bancar retail, salar brut 4230 lei, cu atribuții de vânzare + operațiuni, după recrutare internă și acceptare noua funcție, 1.11.2013, ofițer bancar, salar brut 3.900 lei, atribuții de vânzare cumpărare, iar după înștiințarea din noiembrie 2015 ar fi fost angajată consilier clienți, salar brut 1996 lei, din nou vânzare + operațiuni;

- atribuțiile postului apelantei până în 2013, de consilier financiar bancar retail, reprezintă aceleași ca și cele ale consilierului client, toate fiind atribuții de efectuare operațiuni fără numerar, iar restul în majoritate activități de vânzare către clienți, fiind clar vorba astfel de o decizie nelegală de desfacere a contractului de muncă;

- de asemenea, fișa postului consilier client 2015 prevede aceleași atribuțiuni ca și fișa postului consilier financiar bancar până la concedierea colectivă din 2013, respectiv fișa post ofițer bancar, după concedierea colectivă din 2013, fiind aceleași operațiuni, nimic diferit înafara salariului;

- din 2013 i s-a propus aceeași funcție, nu are voie conform fișei postului să facă operațiuni non cash, din 2013 înlocuiește coordonatorul unității ce implica operațiuni non cash, din jurnalele începând cu 1.11.2013 până în decembrie 2016 fiind evidențiate operațiuni non cash pe care a fost nevoită să le efectueze, atâta doar că i s-a diminuat salariul cu fiecare concediere colectivă;

- pârâta a încălcat în mod vădit și dispozițiile art. 44 și 46 din Contractul Colectiv de Muncă și art. 69 alin. 3 din Codul muncii, prin neîndeplinirea obligației de respectare a procedurii legale a concedierii, întrucât a omis să stabilească obiectivele de performanță individuală a reclamantei, precum și criteriile de evaluare a realizării acestor obiective și să evalueze realizarea obiectivelor de performanță individuală a salariaților vizați de concedierea colectivă, în condițiile în care aceștia ocupau locuri de muncă de aceeași natură cu cel ocupat de reclamantă;

- având în vedere că rezultatul obținut de apelantă în cadrul procedurii de recrutare internă este unul pozitiv, are dreptul să-și aleagă postul pe care urmează să-și desfășoare activitatea, alegerea postului urmând a se face liber și neîngrădit, noile condiții neputând fi impuse de angajator sub amenințarea concedierii, conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii elementele esențiale ale contractului individual de muncă putând fi modificarea numai prin acordul părților în urma negocierii;

- prin decizia de concediere nu s-a aplicat ordinea de preferință regăsită la art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014 încheiat la nivelul unității pârâte;

- obligația prealabilă a evaluării criteriilor de performanță profesională se raportează la noțiunea de angajator, iar nu la un simplu punct de lucru;

- a fost un angajat model, a desfășurat o activitate profesională prin care a adus profit băncii, însă în ce o privește nu au fost respectate condițiile prevăzute de art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă menționat;

- criteriul subsidiar putea fi aplicat numai după criteriul legal, imperativ instituit prin art. 69 alin. 3 din Codul muncii, cel al evaluării realizării obiectivelor de performanță individuală;

- de altfel, prevederile art. 46 din Contractul Colectiv de Muncă sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 69 alin. 3 din Codul muncii;

- unul din elementele contractului individual de muncă impus de angajator îl reprezintă salariul propus, în sumă lunară de 1996 lei, care o nemulțumește pe apelantă, pretenția acesteia fiind de minimum 2734 lei / lună, sumă ce se încadrează în politica de remunerare a băncii prevăzută în Planul Tehnico Economic Final nr. 990/8.08.2013;

- un alt element de nemulțumire îl reprezintă propunerea unei noi perioade de probă de 90 de zile, deși apelanta este salariata băncii din 22.10.2013;

- în decizia de concediere nu se face referire la plata salariilor compensatorii prevăzute de art. 69 alin. 2 lit. D din Codul muncii, rezultate în urma negocierii, raportat la activitatea apelantei, conform art. 26 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă ... înregistrat sub nr. .../18.12.2014;

- fiind o concediere colectivă, ulterior transformată în concediere individuală în mod unilateral, angajatorul trebuia să respecte procedura prevăzută de art. 69 și urm. Codul muncii, ceea ce nu s-a făcut;

- nu există nicio dovadă că Banca a inițiat în timp negocieri, nu există nicio dovadă cu privire la negocieri privind pachete compensatorii;

- este adevărat că prin decizia atacată i se oferă un salariu compensator, dar este stabilit unilateral, fără negociere;

- în temeiul art. 69 alin. 2 lit. F din Codul muncii solicită obligarea angajatorului la plata a minim 6 salarii compensatorii - raportat la poziția avută în Bancă, la performanțele individuale, la profitul realizat Băncii, la evaluările făcute apelantei, pentru atenuarea consecințelor concedierii precum și a celorlalte drepturi de care trebuia să beneficieze, precum și la plata daunelor interese de 24.048 lei, daune ce privesc diferența pe perioada de un an dintre salariul de 3.900 lei și cel de 1996 lei aferent postului propus, redenumit din ofițer bancar în consilier clienți.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 65, 66, 67, 68 - 72, 73 - 75, 76 - 78, 253 Codul muncii și art. 1530 Codul civil.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu motivarea că reorganizarea a avut ca bază o cauză reală, serioasă și a fost efectivă, astfel în desfășurarea procedurii de concediere a contestatoarei, societatea era ținută să respecte dispozițiile art. 65 din Codul muncii, condiția de legalitate fiind ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, cerințe îndeplinite, rezultând fără putință de tăgadă că reorganizarea la care a recurs societatea a avut un caracter obiectiv și o cauză serioasă, fiind impusă de rațiuni de eficientizare și de adaptare a acesteia la realitățile economice, în scopul optimizării raportului costuri / venituri, respectiv creșterii profitabilității, măsura corespunzând unei nevoi reale și serioase a societății, întrutotul justificate. Pretinsa neacordare a salariilor compensatorii nu constituie un motiv apt să conducă la nelegalitatea deciziei de concediere, iar apelantei i-a și fost achitat 1 salariu compensatoriu, indemnizația compensatorie achitată fiind stabilită în urma negocierii cu Sindicatul .... Solicitarea contestatoarei de a-i fi achitate 6 salarii compensatorii este lipsită de fundament legal, dispozițiile art. 26 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../8.12.2014 născând obligația de negociere cu Sindicatul acordarea unui pachet compensatoriu, obligație ce a fost respectată întocmai. Având în vedere că au fost desființate toate posturile de ofițer bancar ( 23 posturi) și toate posturile de operator ghișeu (47 posturi), nu a fost necesară aplicarea de criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, nepunându-se astfel problema departajării mai multor salariați care să ocupe același post. Contestatoarea nu a justificat și nu a adus elemente probatorii adecvate în susținerea pretențiilor privind daunele interese în sumă de 24.048 lei.

Prin răspuns la întâmpinare, apelanta reiterează motivele expuse în cererea de apel, solicitând respingerea apărărilor invocate de intimată ca netemeinice și nefondate.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 65 alin. 2 din Codul muncii desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

Din analiza materialului probator existent la dosar rezultă că postul ocupat de apelanta contestatoare a fost suprimat din structura angajatorului, astfel încât sub aspectul caracterului efectiv al desființării locului de muncă, decizia de concediere este legală. De asemenea, concedierea apelantei contestatoare a avut o cauză reală și serioasă, fiind dispusă în vederea eficientizării activității angajatorului.

Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 230 din 30 septembrie 2015, care a stat la baza emiterii deciziei de concediere contestată, a fost aprobată modificarea Regulamentului de organizare și funcționare al ... SA vizând mai multe componente, la pct. XI fiind prevăzută desființarea posturilor de operator ghișeu și ofițer bancar din sucursalele teritoriale și înființarea posturilor de casier și consilier clienți, prin aceeași hotărâre fiind aprobat Planul de reorganizare a activității la nivelul sucursalelor din Rețeaua Teritorială și structurilor Centralei.

La o dată ulterioară, ... SA ... a comunicat prin actul emis sub nr. ... din 16 noiembrie 2015 - adresat Inspectoratului Teritorial de Muncă ..., Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă ..., Inspectoratelor Teritoriale de Muncă și Agențiilor Județene pentru Ocuparea forței de Muncă și comunicat inclusiv Sindicatului ..., respectiv Sindicatului ... ... ... - notificarea cuprinzând motivele pentru care s-a considerat necesară reorganizarea activității la nivel operațional și vânzări în cadrul sucursalelor ..., reorganizare ce urma a conduce la desființarea a 47 posturi de operatori ghișeu, a 23 posturi ofițer bancar, precum și alte posturi, totalul posturilor desființate fiind de 78 posturi; a fost indicat totodată planul pentru limitarea numărului de angajați care urmau a fi afectați de măsura concedierii colective, plan ce-a propus înființarea unui număr de 77 posturi, posturi pentru care urma a se organiza în cadrul Băncii un program de recrutare internă, urmând ca deciziile de concediere să fie emise după finalizarea procesului de ocupare a posturilor, pentru salariații care nu au optat pentru ocuparea unui post, respectiv nu au fost recrutați în cadrul programului.

Anexa 1 a notificării din 16.11.2015 cuprinde lista posturilor desființate și nou înființate în cadrul rețelei de sucursale ... SA, astfel la Sucursala ..., posturile prevăzute în vechea structură - 1 ofițer bancar și 2 operatori ghișee - erau suprimate, iar noua structură prevedea alte funcții decât cele anterioare, și anume 1 casier și 2 consilieri clienți, anexa 2 cuprinzând o analiză a volumului de activitate.

Sub aspectul criteriilor avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, în notificare s-a specificat că, având în vedere că din cadrul sucursalelor ... se desființează toate posturile de ofițer bancar (23 posturi) și toate posturile de operator ghișeu, nu este necesară aplicarea de criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

La data de 17.03.2016 a fost emisă decizia de concediere nr. 147 prin care s-a decis încetarea contractului individual de muncă al apelantei contestatoare înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă ... sub nr. .../22.10.2003, având funcția de ofițer bancar, începând cu data de 18.03.2016, în decizie specificându-se totodată că lista locurilor de muncă vacante existente la nivelul Băncii a fost comunicată apelantei prin Anexa nr. 1 la Notificarea .../18.11.2015.

Urmare comunicării listei locurilor de muncă vacante, apelanta contestatoare a aplicat pentru postul de consilier clienți în cadrul Sucursalei ..., iar ulterior intimata a informat-o că are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare pentru a-și exprima opțiunea cu privire la acceptarea / neacceptarea postului, astfel cum rezultă din oferta internă din 2.12.2015, ofertă neacceptată de apelantă.

Referitor la criticile în sensul că decizia contestată nu ar fi avut un temei real, serios și efectiv, trebuie a se face trimitere la doctrina și jurisprudența în materie, prin care s-a subliniat în mod constant că pentru a se reține îndeplinirea condiției impuse de art. 65 alin. 2 din Codul muncii, este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.

În concret, decizia managerială de desființare a posturilor de ofițer bancar din cadrul sucursalelor teritoriale, deci inclusiv a postului ocupat de apelanta contestatoare, a fost luată în vederea eficientizării activității Băncii și pentru optimizarea costurilor, decizia respectivă fiind motivată de analiza activității operaționale și de vânzări la nivelul sucursalelor, astfel în cadrul analizei efectuate s-a avut în vedere că ofițerul bancar este singurul angajat cu atribuții exclusive de vânzare, în condițiile în care strategia Băncii este de creștere a activității de vânzări retail prin Rețeaua de sucursale, s-a reținut că resursele fiind alocate limitat pentru activitatea de vânzări produse și servicii bancare pe sucursală la un singur ofițer bancar, o atare resursă nu poate genera un volum de vânzări care să asigure profitabilitatea sucursalelor, bugetul de vânzări credite de consum negarantate fiind de 25.000 Euro / lună / sucursală, iar realizările din perioada august - septembrie sunt de 6.000 Euro / sucursală / lună, tot în cadrul analizei făcându-se referire la necesitatea de a crește capacitatea sucursalei de a vinde și de a oferi consultanță clienților.

Este de observat că măsurile luate de angajator, de modificare a structurii sale interne au fost determinate de imperative economice, ce-au reclamant măsuri organizatorice care se constituie în cauze obiective, consecință a unei organizări a unității ce impun desființarea mai multor locuri de muncă, cu efecte pe planul restructurării personalului.

Or, singurul în măsură să decidă asupra măsurilor de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate este angajatorul, interesul lui legitim pentru concediere fiind dictat de nevoia eficientizării activității.

Împrejurarea că atribuțiile ofițerului bancar au fost prevăzute ulterior restructurării în fișa postului pentru consilierul clienți nu înseamnă că nu a avut loc o desființare efectivă a postului de ofițer bancar, pentru că nu este vorba despre o schimbare a denumirii postului, atâta timp cât postul nou înființat implică și alte atribuții, nefiind astfel în prezența unei disimulări a realității, iar cât privește trimiterile pe care le face apelanta la atribuțiunile postului ocupat de aceasta până în anul 2013, acestea sunt irelevante față de locul de muncă ocupat în momentul emiterii deciziei contestate, de ofițer bancar.

Legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului să facă selecția posturilor ce urmează a fi desființate și deci a personalului ce va fi disponibilizat dacă apreciază că această măsură va conduce la eficientizarea activității, eficientizare în scopul căreia o restructurare internă ce implică desființarea unor posturi și înființarea de noi posturi, ce preiau atribuțiunile celor suprimate, alături de alte atribuțiuni, menită a asigura rentabilizarea societății bancare prin reducerea cheltuielilor de personal, se circumscrie exigențelor condiției de legalitate impusă de articolul 65 alin. 2 din Codul muncii, singurele aspecte pe care instanța de judecată are competența a le analiza fiind dacă desființarea locului de muncă este efectivă și serioasă și are caracter obiectiv. În considerarea argumentului anterior expus, nu prezintă nicio relevanță împrejurarea că, ulterior reorganizării, la câteva luni s-ar fi deschis noi sucursale la nivel de țară, atâta timp cât restructurarea internă a vizat toate sucursalele existente în momentul reorganizării societății bancare.

Nici criticile axate pe nerespectarea prevederilor art. 44 și 46 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 6637 din 18.12.2014 nu pot fi primite, deoarece concedierea a vizat toate posturile de ofițer bancar de la nivelul sucursalelor, ca atare nu erau incidente normele ce reglementează selecția personalului afectat de reducere, neimpunându-se a se fi făcut departajarea după evaluarea realizării obiectivelor de performanță astfel cum prevăd dispozițiile art. 69 alin. 2 indice 1 din Codul muncii.

De asemenea, se impune înlăturarea și a susținerilor privind îndrituirea apelantei la plata a șase salarii compensatorii, întrucât în cuprinsul deciziei de concediere la punctul 7 apare mențiunea privind acordarea unui salariu compensatoriu și de altfel, apelanta, după ce inițial invocă faptul că în cuprinsul deciziei nu s-a făcut referire la compensațiile ce urmează a fi acordate salariaților concediați, mai jos recunoaște că prin decizia atacată i s-a oferit un salariu compensatoriu, care însă, arată apelanta, nu ar fi fost negociat cu ea. Referitor la acest ultim aspect, este de reliefat că negocierea impusă de dispozițiile art. 69 din Codul muncii și respectiv cea prevăzută de art. 26 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă nr. .../18.12.2014,nu este o negociere individuală ci una purtată cu sindicatul, or o atare negociere a avut loc în speță, edificator în acest sens fiind procesul-verbal nr. 59 din 29.10.2015, din care rezultă negocierea acordării unui salariu compensatoriu în urma ședinței de consultare inițiată odată cu notificarea Planului de reorganizare către Sindicatul ... și Sindicatul ... ..., la finalul ședinței de consultare părțile agreând înaintarea propunerii finale a Planului de reorganizare către Consiliul de Administrație.

Nici pretenției având ca obiect obligarea intimatei la plata unor daune interese în sumă de 24.048 lei nu i se putea da curs, atâta timp cât, privită această pretenție din perspectiva dispozițiilor art. 253 din Codul muncii, se a constatat neîntrunirea în speță a condițiilor de existență ale răspunderii patrimoniale a angajatorului, răspundere care nu poate interveni atâta timp cât concedierea dispusă a fost legală, astfel că prin luarea unei atari măsuri nu se poate reține că intimata i-ar fi creat apelantei prejudiciul pretins, constând în diferența dintre veniturile de care a beneficiat anterior concedierii, aferente postului desființat, și respectiv veniturile salariale aferente postului de consilier clienți, ce i-a fost oferit ulterior în cadrul procedurii de concediere.

Ansamblul argumentelor evocate conduc la concluzia că soluția primei instanțe este legală și temeinică, neimpunându-se a-i fi aduse modificările solicitate prin cererea de apel.

Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentința apelată urmând a fi păstrată în totul.

În aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea apelantă, pierzând procesul, a fost obligată la cererea intimatei să-i plătească acesteia cheltuielile de judecată, dovedite prin factura ZRP nr. ... din 9.01.2017 reprezentând valoarea onorariului avocațial, cheltuieli reduse în condițiile dispozițiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, de la suma de 5363,21 lei, la suma de 2.500 lei. Astfel, s-a apreciat că valoarea onorariului, privită fiind din perspectiva proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea muncii depuse de avocat, este exagerat de mare, în raport de volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea și dificultatea litigiului, precum și de prezența în actuala fază procesuală la un singur termen de judecată, motive în considerarea cărora s-a concluzionat că se impune redimensionarea valorii onorariului de avocat, suma de 2.500 lei reprezentând un cuantum rezonabil.

← Recurs. anulare decizie de angajare a răspunderii solidare,...  Dreptul muncii. drept procesual civil. Jurisprudență Raporturi... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Desfiinţare loc de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă