Dovadă plată salariu . Jurisprudență Contracte de muncă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 400 din data de 08.06.2017
Dovadă plată salariu
- art. 162, 163 alin.1, 272 Codul muncii
Plata salariului se dovedește prin semnarea statului de plată, precum și cu orice documente justificative, care demonstrează efectuarea unei astfel de plăți. Atâta timp cât, prin expertiza efectuată, s-a constatat că semnăturile aplicate pe statele de plată nu au fost efectuate de salariat, nefiind produse alte dovezi în sensul dispozițiilor legale incidente în materie care să facă dovada plății drepturilor salariale, s-a impus păstrarea dispoziției sentinței apelate prin care angajatorul a fost obligat la plata acestora.
Decizia civilă nr. 400/08.06.2017
Prin sentința civilă nr. 369/LMA din 29.06.2016, Tribunalul ... a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta ... - CNP ..., domiciliată în ..., în contradictoriu cu pârâta SC ... SRL, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. .../2001, având C.U.I. ..., cu sediul în .......
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24156 lei reprezentând drepturi salariale restante, suma de 1768 lei reprezentând indemnizația pentru concediul de odihnă, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, de la scadența fiecăreia până la data efectivă a plății.
A respins capătul de cerere privind plata de daune morale.
A obligat pârâta să plătească statului suma de 3870 lei în baza art.18 din OG 51/2008.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă în baza contractului de muncă încheiat la 1 aprilie 2006, pe perioadă nedeterminată, ca muncitor necalificat, aceasta susținând că, deși a lucrat în perioada 1 martie 2012 - 1 martie 2015, angajatorul nu i-a achitat drepturile bănești cuvenite, semnăturile de pe statele de plate fiind efectuate de o altă persoană.
S-a constatat că, pârâta, căreia îi revine sarcina probei, a depus statele de plată purtând semnătura, pretinsă a fi a reclamantei, la rubrica corespunzătoare numelui său.
Potrivit art.168 Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății.
S-a apreciat că instanța nu poate reține apărările pârâtei legate de ajutorul dat reclamatei constând în diverse sume de bani, de natură a conduce la prezumția că aceasta ar fi primit în egală măsură și salariul, deoarece prezumțiile nu sunt admisibile ca mijloc de dovadă în această materie.
Instanța de fond a procedat la verificarea de scripte, dar nu a putut fi lămurită, astfel că a repus cauza pe rol și a dispus efectuarea unei expertize grafice.
Din concluziile expertizei a rezultat că semnăturile aplicate pe statele de plată (36 file) aferente perioadei în litigiu nu au fost efectuate de reclamantă.
Scriptele de comparație au fost stabilite în ședința publică din data de 16 martie 2016, au fost cuprinse în adresa emisă către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice Timișoara, au fost suplimentate la cererea expertului după ce această cerere a fost pusă în discuția părților (filele 8, 9 vol. II), astfel că, nefiind formulate obiecțiuni la termenul la care părțile au fost prezente, sau cel mai târziu la următorul termen cu procedura completă, acestea au decăzut din dreptul de a propune alte scripte de comparație, cu atât mai puțin ca motiv de completare sau refacere a lucrării de expertiză.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24156 lei drepturi salariale pentru perioada 1 martie 2012 - 1 martie 2015, precum și suma de 1768 lei cu titlu de indemnizație de concediu pentru anii 2012 - 2015, precum și dobânda legală aferentă fiecărei sume de la data scadenței și până la plata efectivă.
Prima instanță a respins capătul de cerere referitor la plata de despăgubiri întrucât reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial în raport de cauzalitate cu neplata salariului, cu atât mai mult cu cât a stat în pasivitate timp îndelungat și a tolerat situația, în pofida numeroaselor căi legale de a soluționa problema.
În temeiul art. 18 din OG nr.51/2008, a obligată pârâta să plătească statului suma de 3870 lei, achitată cu titlu de onorariu de expert ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta SC ... SRL ..., solicitând în urma analizării probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, admiterea apelului astfel cum a fost formulat și în consecință, schimbarea în parte a sentinței Tribunalului ... iar rejudecând să se dispună respingerea în întregime a cererii introductive ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Prin motivele de apel, apelanta a formulat următoarele critici:
- hotărârea atacată este sumar motivată, pe de o parte, iar pe de altă parte a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil și cu nerespectarea dispozițiilor art.22 Cod procedură civilă, ca atare nelegală;
- instanța de fond și-a întemeiat soluția în mod exclusiv pe raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, fără a avea în vedere celelalte mijloace de probă administrate și fără a motiva în vreun fel înlăturarea acestora în acord cu dispozițiile art.425 alin.1 lit. b) Cod procedură civilă, de asemenea, au fost respinse cererile în probațiune formulate de către apelanta pârâtă în mod injust;
- în mod tendențios sau nu, intimata reclamantă a uzat în perioada calendaristică supusă analizei de cel puțin cinci semnături aplicate pe diferite acte, aceste apărări privind actele ce conțin 5 semnături total diferite una de cealaltă, fiind ignorate cu desăvârșire de instanța de fond care și-a limitat analiza la o singură probă, respectiv raportul de expertiză criminalistică, mai mult, s-a solicitat atașarea dosarelor nr. 193/296/2014 și nr. 12382/296/2013 ale Judecătoriei ..., pentru a se verifica semnăturile diferite ale intimatei, atât pe înscrisurile certificate de mediator cât și pe citațiile comunicate intimatei, dar instanța de fond nu a realizat această analiză, comunicând Institutului Național de Expertize Criminalistice Timișoara doar actele întocmite de mediator în cele două dosare menționate;
- proba cu interogatoriul a fost respinsă fiind considerată inutilă și nenecesară soluționării cauzei;
- ulterior repunerii cauzei pe rol, instanța de fond a refuzat discutarea în contradictoriu a acestei probe, de asemenea, completarea raportului de expertiză solicitată de apelantă a fost respinsă, considerându-se, în mod eronat, că toate scriptele de comparație necesar a fi comunicate Institutului Național de Expertize Criminalistice Timișoara au fost puse în discuția contradictorie a părților:
- în mod injust a fost respinsă și proba privind încuviințarea a doi martori pentru a proba împrejurarea încasării efective a salariului;
- nu a fost avută în vedere nici proba privind procesul-verbal de control nr..../16.02.2015 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă ... în care s-a concluzionat că societatea respectă dispozițiile legale în materie de salarii;
- apelanta a depus în probațiune inclusiv înscrisurile fiscale emise de Agenția Județeană a Finanțelor Publice ... din care rezultă fără echivoc că societatea nu are debite către bugetul de stat, probe neanalizate de instanța de fond;
- dacă instanța de fond ar fi realizat o analiză exhaustivă a întregului material probator, ar fi ajuns în mod cert la concluzia că este vădit neverosimilă susținerea din acțiune privind neplata drepturilor salariale către intimata reclamantă pe întreaga perioadă calendaristică reclamată de 3 ani;
- referitor la modul de calcul al drepturilor salariale și al contravalorii indemnizației de concediu solicitate, instanța de fond, de plano, a acceptat calculul realizat de intimata reclamantă, cu toate că potrivit propriilor sale susțineri nu a semnat contractul de muncă și nici nu i s-a înmânat vreodată vreun exemplar al acestuia, ca atare este cel puțin discutabil atât modul în care a luat la cunoștință de cuantumul acestuia, cât și modul de calcul al drepturilor cuvenite;
- judecătorul fondului nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, în acord cu dispozițiile art.22 alin.2 Cod procedură civilă;
- instanța de fond s-a îndepărtat de analizarea împrejurării esențiale în cauză, și anume plata sau neplata efectivă a drepturilor salariale, limitându-se la analiza, sumară și aceasta, a semnării sau nesemnării statelor de plată de către intimată.
În drept s-au invocat dispozițiile art.480, art.6, 13, 14 alin.5 și 6, art.22, art.425 alin.1 lit. b), art.450, art.453 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, ca fiind nefondat, cu motivarea că apelanta nu a reușit să dovedească prin mijloacele de probă admisibile conform legii faptul că și-ar fi îndeplinit obligațiile de plată a drepturilor salariale cuvenite intimatei. Întreg discursul apelantei se poartă strict pe supoziții, ipoteze și susțineri proprii, ignorând mijlocul de probă principal și anume raportul de expertiză criminalistică. Referitor la interogatoriul intimatei, nu vede utilitatea acestuia, atâta timp cât poziția ei a fost de contestare a semnăturilor și susținere a faptului că nu și-a primit drepturile salariale în intervalul de timp indicat în acțiune. Cât privește numărul semnăturilor expertizate, acestea provin de la numeroase acte anterioare semnate de intimată, au fost chiar suplimentate la solicitarea experților, iar raportul de expertiză a fost întocmit prin compararea semnăturilor de pe statele de plată aferente întregii perioade pentru care se solicită plata drepturilor salariale.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele:
Pe plan probator, trebuie a se reține că în actuala etapă procesuală, în aplicarea prevederilor art.479 alin.2 din Codul de procedură civilă, s-a încuviințat completarea probelor administrate la prima instanță, apreciindu-se că este necesară luarea interogatoriului părții intimate și respectiv efectuarea unei noi expertize de către institutul specializat, iar cât privește proba cu martori propusă înaintea instanței de fond și reiterată în apel, o atare probă apare ca fiind inadmisibilă, din perspectiva dispozițiilor art.255 alin.1 din Codul de procedură civilă, având în vedere teza probatorie ce s-a tins a fi dovedită prin intermediul probei testimoniale, și anume probarea împrejurării privind încasarea efectivă a salariului de către intimata reclamantă.
Prin interogatoriul administrat în ședința publică din 19.01.2017, intimata reclamantă a învederat că nu a văzut și nu știe să fi existat state de plată, recunoscând că a primit împrumuturi bănești în cuantum de 100 lei, 150 lei sau 50 lei lunar de la patroana societății apelante.
Concluziile raportului de contraexpertiză nr.27 din 17 martie 2017, întocmit în etapa apelului de către Institutul Național de Expertize Criminalistice sunt similare concluziilor lucrării de specialitate întocmite la fond de Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice Timișoara, în sensul că semnăturile de pe statele de salarii ale SC ... SRL, pe perioada ianuarie 2012-ianuarie 2015, din dreptul poziției ... descrise în capitolul "Materiale supuse examinării";, nu au fost executate de titulara .... La fond, prin raportul de expertiză criminalistică nr.63 din 2 iunie 2016 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Timișoara fusese formulată opinia că semnăturile de pe statele de plată întocmite pe perioada ianuarie 2012-decembrie 2014 - nu au fost executate de titulara ..., iar înscrisul "Stat de plată pe luna ianuarie 2015";, nu prezintă semnătura la poziția nr.15 în dreptul numelui ....
Obligația principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat, iar în caz de nerespectare a obligației menționate, salariatul interesat este îndreptățit să solicite instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale. În plus, art.161 alin.4 din Codul muncii statornicește că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia determină obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Potrivit art.163 alin.1 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statului de plată, precum și orice alte documente justificative, care demonstrează efectuarea unei astfel de plăți. Referitor la acest text, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr.1010/2010 publicată în Monitorul Oficial nr.571 din 12 august 2010 Partea I că el "nu creează o situație discriminatorie sau favorizantă vreuneia dintre părțile contractului de muncă, ci pune doar în aplicare principiul general de drept comun prevăzut și de art.1191 din Codul civil, potrivit căruia actele juridice se dovedesc prin înscrisuri, fiind exclusă proba cu martori";. S-a reținut totodată că această cerință nu vine decât să contribuie la protejarea siguranței raporturilor juridice dintre salariați și angajatori, de asemenea, nu este împiedicată nici exercitarea dreptului la apărare al angajatorului, întrucât acesta este cel care deține documentele justificative prevăzute de textul de lege criticat, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe.
În același sens s-a statuat și prin Decizia nr.494/2004, publicată în Monitorul Oficial nr.59 din 18 ianuarie 2005 Partea I, stabilindu-se că în conflictele de drepturi, sarcina probei este răsturnată, ea nu revine salariatului, ci angajatorului, deoarece acesta se află în posesia documentației pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, concluzionându-se că textul art.272 din Codul muncii este în concordanță cu legea fundamentală.
Prin urmare, în speță, neproducerea dovezilor legale de către apelanta pârâtă, este de natură a determina obligarea sa la plata drepturilor salariale solicitate de partea reclamantă, astfel cum cu justețe a considerat și instanța de fond.
Împrejurarea că prin procesul verbal de control nr. ... din 16.02.2015 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă ... s-a concluzionat că angajatorul a făcut dovada calculării drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie 2014-ianuarie 2015, excepție făcând dovada achitării acestora pentru toți salariații pentru ianuarie 2015, nu este de natură a schimba datele problemei, pentru că în speță problema supusă rezolvării este dacă intimata reclamantă a încasat sau nu salariul lunar la nivelul perioadei din litigiu, iar conform documentelor existente răspunsul nu a putut fi altul decât negativ, atâta timp cât statele de plată purtau semnătura altei persoane. În contextul sus-arătat, trebuie a se adăuga că textul art.162 din Codul muncii dispune că salariul se plătește direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta. Ridicarea drepturilor salariale de către alte persoane, fără să existe o împuternicire în acest sens, reprezintă o faptă prejudiciabilă pentru salariat, ceea ce-i dă dreptul să recupereze de la angajator sumele respective, pe calea unei acțiuni în răspundere patrimonială.
De asemenea, aspectele relevate de apelantă prin trimiterea pe care o face la înscrisurile fiscale (filele 22-43 dosar de fond) din care rezultă că societatea nu figurează cu debite către bugetul statului ori că nu are întârzieri în efectuarea plăților către salariați și furnizori, nici aceste aspecte nu se pot constitui în temeiuri pentru ca demersul în justiție inițiat de partea reclamantă să fie privit ca neîntemeiat, atâta timp cât societatea pârâtă, în calitate de angajator, căreia îi incumba sarcina probei în condițiile dispozițiilor art.272 din Codul muncii, nu a adus probe convingătoare pentru a dovedi pe deplin că salariata sa a încasat drepturile salariale pretinse.
Argumentele expuse conduc la concluzia că soluția criticată este legală și temeinică, astfel că nu se impune a-i fi aduse modificări în sensul celor solicitate prin cererea de apel.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentința apelată fiind păstrată în totul.
Apelanta a fost obligată la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând valoarea onorariului avocațial prin chitanța seria BVR nr. ... din 31.05.2017, în aplicarea dispozițiilor art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă.
| ← Calitatea de beneficiar al pensiei de serviciu militară... | Recurs. anulare decizie de angajare a răspunderii solidare,... → |
|---|
