DREPT PROCESUAL CIVIL.Cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor legale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 328 din data de 23.10.2015
SECȚIA I-A CIVILĂ
DREPT PROCESUAL CIVIL.Cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Neîndeplinirea cumulativă a cerințelor legale
- art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă
- H.G. nr. 737/2010
- art. 1 din Legea nr. 119/2010
În considerentele sentinței, a cărei revizuire se cere, a fost făcută precizarea că partea contestatoare nu a criticat modul eronat de calculare a pensiei, motiv pentru care instanța de fond a și socotit ca fiind nefondată cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzelor în care s-a solicitat anularea sau suspendarea aplicării H.G. nr. 737/2010, prin urmare, este evident că susținerea recurentei revizuente, în sensul că pe hotărârea pronunțată în respectivele cauze s-ar fi bazat soluția de respingere a contestației sale, apare ca fiind lipsită de orice temei.
Atâta timp cât instanța a precizat că în soluționarea contestației nu prezintă relevanță modul de soluționare a cauzelor având ca obiect anularea sau suspendarea aplicării H.G. nr. 737/2010, motiv pentru care nici nu a socotit necesară suspendarea judecății, sub nici un motiv nu poate fi primită nici susținerea recurentei în sensul că dacă ar fi cunoscut hotărârea de anulare a H.G. nr. 737/2010, soluția pe contestație ar fi fost diferită de cea pronunțată.
Rezultă cu puterea evidenței că hotărârea judecătorească invocată de revizuentă, nu are caracter determinant în cauză, soluția pronunțată de instanță nefiind fundamentată pe prevederile H.G. nr. 737/2010, așa încât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 din codul de procedură civilă astfel cum, cu justețe, a apreciat instanța de fond.
Curtea de Apel Oradea, Secția I-a civilă
Decizia civilă nr. 328/2015 - R din 23.10.2015 (dosar nr. 382/83/2015)
Prin sentința civilă nr. 509/LMA din 3 iunie 2015, Tribunalul S. M. a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S. E. - CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Municipiul S. M., str. A., bl.YY xx, ap. x, județul S. M., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S. M., cu sediul în S. M., a Sentinței civile nr. 337/LMA/03.03.2011 pronunțată de Tribunalul S. M. în dosar nr. 10154/83/2010. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul S. M. a reținut următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 337/LMA/03.03.2011 pronunțată de Tribunalul S. M. în dosar nr. 10154/83/2010, rămasă definitivă prin decizia pronunțată la data de 11.04.2012 de Curtea de Apel O., a fost respinsă contestația revizuentei împotriva deciziei nr. xxxxxx/30.08.2010 a Casei Județene de Pensii S. M. Prin această decizie, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 119/2010 și ale H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu, a fost recalculată pensia acesteia, în sensul diminuării de la suma de la 4.622 lei lunar, la 1.123 lei lunar.
Prin prezenta cerere, se solicită revizuirea sentinței menționate, ca temei juridic invocându-se dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I Cod procedură civilă, vechi, potrivit cărora revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților(…)";. Din economia acestor dispoziții legale, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, rezultă că, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe acest motiv, înscrisul nou trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții: să fie nou, adică să nu fi fost folosit în procesul soluționat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită; să fi existat la data la care s-a pronunțat hotărârea atacată; partea să fi fost în imposibilitate de a-l produce în acel proces fie deoarece a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată; să fie prezentat de partea care cere revizuirea, fără a se putea pretinde instanței să-l administreze din oficiu.
În cauză, ca înscris nou, revizuenta invocă sentința civilă nr. 4660/05.07.2011 a Curții de Apel B., înscris care, în opinia instanței, nu îndeplinește toate cerințele mai sus enumerate pentru a se putea reține ca înscris nou ce ar face admisibilă prezenta cerere de revizuire.
Într-o opinie, în jurisprudență, s-a apreciat că hotărârea judecătorească intervenită într-o cauză după soluționarea altui litigiu poate fi considerată, în anumite situații, ca act nou care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire. Se cere, însă, ca hotărârea să se fi pronunțat într-o acțiune introdusă înainte de soluționarea litigiului în care se cere revizuirea (T.S., secția civilă, decizia nr. 1592/1988). În prezentul litigiu, deși suntem în prezența unei astfel de situații (sentința atacată a fost pronunțată la 25.03.2011 iar cauza în care s-a pronunțat hotărârea invocată ca înscris nou a fost înregistrată la 06.12.2010 pe rolul Curții de Apel B.) totuși, această hotărâre nu îndeplinește pe de o parte cerința de a fi fost imposibil de prezentat în cauza anterioară și, pe de altă parte nu este determinantă în soluționarea cauzei, din considerentele ce urmează a fi evocate.
Astfel, la data la care s-a soluționat recursul declarat împotriva sentinței a cărei revizuire se solicită, hotărârea invocată ca înscris nou era deja pronunțată de către Curtea de Apel B., ca atare putea fi invocată și prezentată de către revizuentă cu prilejul soluționării recursului.
Hotărârea invocată ca înscris nou nu are nici caracter determinant în soluționarea cauzei, deoarece chiar dacă ar fi fost prezentată instanței, soluția în cauză ar fi fost aceeași. Prin decizia de pensionare contestată în cauza soluționată cu sentința a cărei revizuire se solicită, a fost recalculată pensia de serviciu a revizuentei, în aplicarea art. 1 alin. 1 lit. c) al Legii nr. 119/2010, care dispune că pe data intrării sale în vigoare anumite categorii de pensii de serviciu, printre care și cele ale personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și parchete "devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare";, adică pensii calculate și stabilite avându-se în vedere exclusiv principiul contributivității. Articolul 3 aliniatul 1 al aceleiași legi dispune că "Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare";, iar aliniatul 3 dispune că "În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului";. În aplicarea dispozițiilor menționate, a fost adoptată H.G. nr. 737/2010 prin care s-a elaborat metodologia de recalculare a acestor pensii.
Prin sentința civilă nr. 4660/05.07.2011 a Curții de Apel B., invocată ca înscris nou, a fost anulată, în parte, H.G. menționată. Cu toate acestea, cererea de revizuire nu este admisibilă deoarece decizia de recalculare a pensiei revizuentei a fost emisă în baza dispozițiilor Legii nr. 119/2010 și ale Legii nr. 19/2000 și nu a Hotărârii de Guvern anulate. Prin această H.G. s-a stabilit doar metodologia de recalculare, fără a se statua asupra dreptului la pensia de serviciu. Acest drept a fost abrogat prin dispozițiile Legii nr. 119/2010 menționate. De altfel, în dosarul nr. 10776/83/2010 al Tribunalului S. M., în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, nu sunt aduse critici cu privire la metodologia de calcul, ci sunt aduse critici de neconstituționalitate a legii amintite și încălcarea, prin aceasta, a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. În consecință, anularea Hotărârii Guvernului prin care se stabilește metodologia de calcul a acestei categorii de pensii, câtă vreme legea care a stabilit-o a rămas în vigoare (fiind declarată și în conformitate cu Constituția României și cu CEDO), nu poate atrage o altă soluție în ceea ce privește valabilitatea deciziei prin care s-a recalculat pensia revizuentei și a cărei anulare s-a solicitat.
Din aceste considerente, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute prin dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Asistenții judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie profesională în cauză.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuenta S. E., solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 și 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea în întregime a sentinței, în sensul admiterii cererii de revizuire și pe cale de consecință, schimbarea în tot a sentinței civile nr.337/LMA din 3 martie 2011, pronunțată de Tribunalul S. M. în dosar nr.10154/83/2010 și rejudecând cauza, schimbarea în tot a sentinței a cărei revizuire se cere în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată și a se dispune, în principal, anularea deciziei de pensionare nr.xxxxxx emisă de Casa Județeană de Pensii S. M. la data de 19 iulie 2009 iar în subsidiar, anularea deciziei atacate și obligarea intimatei să dispună emiterea unei noi decizii prin care să mențină cuantumul pensiei stabilit prin decizia de pensionare nr.xxxxxx din 19 iulie 2009, obligarea intimatei să-i plătească suma de 6.998 lei ron, reprezentând diferența dintre pensia de serviciu, în cuantum de 4.622 lei, acordată în baza art.68 alin.1 din Legea nr.567/2004, cu modificările și completările ulterioare și cea diminuată în urma aplicării H.G. nr.737/2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art.1 lit.c), h) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în cuantum de 1123 lei, aferentă perioadei 1 septembrie 2010-25 octombrie 2010, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, recurenta a formulat următoarele critici:
- în mod vădit eronat a reținut instanța că hotărârea judecătorească ulterioară nu întrunește condiția de a nu fi putut fi prezentată la soluționarea dosarului nr.10154/83/2010 al Tribunalului S. M., idee ce este esențialmente greșită deoarece este de domeniul evidenței că, la nivelul anului 2010, nu avea de unde să cunoască faptul că în anul 2014 va fi pronunțată decizia nr.3912 din 21.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- sentința civilă nr.4660 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel B., devenită irevocabilă după rămânerea definitivă a Sentinței civile nr.354/LMA din 20.03.2013 - a cărei revizuire se solicită - îndeplinește condițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, pentru a fi considerată act nou;
- este cât se poate de evident că hotărârea anterior menționată nu putea fi prezentată instanței cu ocazia soluționării cauzei din dosarul nr.10.199/83/2010* a Tribunalului S. M., întrucât nefiind parte nu a avut cunoștință de sentință decât ulterior soluționării recursurilor, respectiv cu ocazia publicării soluției în Monitorul Oficial nr.42 din 19.01.2015;
- pe de altă parte este de observat că prin hotărârea Curții de Apel B. s-a anulat Sentința civilă nr.737/2010 în ce privește metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art.1 lit.c) din Legea nr.119/2010, care a constituit temeiul de recalculare a pensiei și a deciziei nr.xxxxxx din 30.08.2010;
- cu titlu de precedent judiciar, invocă Sentința civilă nr.125 din 23.01.2015 a Tribunalului Teleorman, având ca obiect o cerere identică.
Prin întâmpinare, intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, intimata a formulat următoarele apărări:
Potrivit art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cerere în cazul în care dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, iar în speță în susținerea cererii de revizuire, revizuenta a invocat sentința civilă nr.4660/5.07.2011, pronunțată de Curtea de Apel B., în dosar nr.11879/2/2010, sentință care arată intimata, nu are caracterul unui înscris probator nou, întrucât nu constată existența dreptului revizuentei la pensia specială prevăzută de Legea nr.567/2004.
Pe fondul cererii de revizuire, intimata arată că în măsura în care instanța de recurs ar considera cererea de revizuire admisibilă, apreciază că, criticile contestatoarei au vizat în mod exclusiv, neconstituționalitatea și neconvenționalitatea Legii nr.119/2010, iar nelegalitatea HG nr.737/2010 este invocată de reclamanta revizuentă pentru prima dată cu ocazia promovării prezentei cereri de revizuire.
Intimata, susține totodată că Tribunalul S. M. nu numai că a analizat ingerința statului în raport cu art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, dar în aplicarea testului justului echilibru a utilizat un criteriu obiectiv, respectiv a comparat pensia rezultată în urma recalculării efectuate în baza Legii nr.119/2010 a fiecărui reclamant în parte în cuantumul pensiei medii lunară din sistemul asigurărilor sociale de stat.
Cât privește motivul avut în vedere de Curtea de Apel B. în pronunțarea sentinței civile nr.4660/5.07.2011 în dosarul nr.11879/2/2010, intimata arată că nici acest motiv nu poate fi avut în vedere, deoarece, în speță, la data stabilirii inițiale a pensiei de serviciu recurenta revizuentă nu a îndeplinit, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000 pentru a putea beneficia de o pensie de asigurări sociale, prin urmare la acea dată nu i-a fost calculat un punctaj mediu anual în sistemul public de pensii, ci doar pensia de serviciu în baza Legii nr.567/2004, în aceste condiții pensia revizuentei a fost recalculată conform art.3 din Legea nr.119/2010, fără a fi luată în calcul decizia prin care s-a stabilit inițial pensia de serviciu.
Examinând, decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs a reținut următoarele:
Un prim aspect ce se impune a fi precizat este caracterul revizuirii, acela de cale extraordinară de atac, ca atare, motivele pentru care părțile pot uza de această procedură sunt strict și limitativ prevăzute în art. 322 alin. 1 pct. 1-10 Cod procedură civilă.
În speță, revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 teza II Cod procedură civilă, conform cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În susținerea demersului său procesual, revizuenta a invocat faptul că, prin sentința civilă nr. 4660/05.07.2011 pronunțată în dosar nr. 11879/2/2010 de Curtea de Apel B., a fost admisă acțiunea formulată în contencios administrativ și s-a dispus anularea în parte a H.G. nr. 737/2010, în ceea ce privește metodologia de aplicare a Legii nr. 119/2010, privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 și s-a suspendat executarea actului administrativ sus menționat până la soluționarea irevocabilă a cauzei, hotărârea fiind rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3912/21.10.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Revizuenta a opinat în sensul că sentința civilă pe care a invocat-o, devenită irevocabilă după rămânerea definitivă a sentinței civile nr.337/LMA din 3 martie 2011, a cărei revizuire se solicită, îndeplinește condițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, pentru a fi considerată act nou, ce poate fi invocat în sprijinul cererii de revizuire.
Motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă (dispoziții invocate de revizuentă în susținerea cererii de revizuire) presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, una dintre aceste condiții - în ambele ipoteze prescrise de lege - fiind aceea ca înscrisul nou la care face referire textul de lege sau hotărârea modificată, ori desființată, pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită, să aibă caracter determinant pentru pronunțarea soluției atacate cu revizuire.
În contextul sus-arătat trebuie a se reține că, în cauză, instanța de fond a fost investită cu soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de pensionare nr. xxxxxx/30.08.2010, decizie prin care s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale recurentei revizuente, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010, ale HG nr. 737/2010 și respectiv ale Legii nr. 19/2000.
În cuprinsul acestei decizii de recalculare se menționează că, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 119/2010, pensia de serviciu stabilită inițial a devenit pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000, în cuantumul calculat prin această decizie. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Argumentele specificate în considerentele sentinței a cărei revizuire s-a solicitat - prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei sus-menționate - vizează întemeierea deciziei de recalculare a pensiei pe dispozițiile unei legi declarată constituțională și conformă cu reglementările internaționale referitoare la dreptul de proprietate, context în care s-a făcut trimitere și la jurisprudența CEDO în materie. Mai mult, în considerente a fost făcută și precizarea că partea contestatoare nu a criticat modul concret de recalculare a pensiei, motiv pentru care instanța de fond a și socotit că este nefondată cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a cauzelor prin care s-a solicitat anularea sau suspendarea aplicării HG nr.737/2010, aceasta din urmă reglementând metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute de art.1 din Legea nr.119/2010, prin urmare, este evident că susținerea recurentei în sensul că pe respectiva hotărâre s-ar fi bazat soluția de respingere a contestației sale apare ca fiind lipsită de orice temei.
În același context, trebuie a se sublinia că, atâta timp cât instanța a precizat că în soluționarea contestației nu prezintă relevanță modul de soluționare a cauzelor având ca obiect anularea sau suspendarea aplicării HG nr.737/2010, motiv pentru care nici nu a socotit necesară suspendarea judecății, sub nici un motiv nu poate fi primită nici susținerea recurentei în sensul că dacă instanța ar fi cunoscut hotărârea Curții de Apel B., de anulare a H.G. nr.737/2010, soluția pe contestație ar fi fost diferită de cea pronunțată.
Rezultă cu puterea evidenței că hotărârea judecătorească invocată de revizuentă, prin care s-a dispus anularea în parte a HG nr. 737/2010, nu are caracter determinant în cauză, soluția pronunțată de instanță nefiind fundamentată pe prevederile H.G. nr. 737/2010, așa încât, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, astfel cum, cu justețe, a apreciat instanța de fond, prin sentința recurată, drept urmare, criticile recurentei se impun a fi înlăturate, iar împrejurarea că într-o cauză similară a fost pronunțată de către o altă instanță o soluție favorabilă părții revizuente, nu este de natură a conduce la o altă concluzie, diferită de cea reliefată, date fiind argumentele ce preced.
Față de considerentele expuse, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, sentința recurată fiind menținută în totul.
| ← Tichete/vouchere de vacanţă. Intervenţia legiuitorului prin... | CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Recurs. Anulare proces verbal de... → |
|---|
