Dreptul muncii; jurisdicţia muncii; contestaţie împotriva deciziei de concediere

Comentarii

0

Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 364 din data de 27.05.2014

Nu se poate imputa angajatorului faptul că a întreprins măsuri de reorganizare a activității mai înainte de a se ajunge la o dificultate economică gravă. Este esențial ca desființarea locului de muncă să corespundă unei nevoi a angajatorului, concedierea putând fi determinată și de schimbarea politicii de expansiune a angajatorului, de necesitatea de a eficientiza activitatea societății în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea, nefiind necesară demonstrarea unei situații economice dificile.

Nevoia de restructurare a activității poate fi dovedită nu numai cu documentele contabile - balanță și bilanț, ci și cu alte documente.

Pârâta a arătat în acest sens că desfășoară o activitate în baza unui contract de franciză ceea ce implică și asumarea unor obiective de performanță care să justifice menținerea deschisă a punctelor de lucru pe fondul oricăror provocări determinate de contextul economic sau social astfel încât performanța unui restaurant sub pragul necesar pentru a considera respectiva locație profitabilă poate produce consecințe negative la nivelul societății.

Decizia civilă nr.364/27.05.2014 a Curții de Apel Galați

Prin sentința civilă nr.1325/23.12.2013, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea S.D., în contradictoriu cu intimata SC U.S. F. N.SA.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.04.2013, contestatoarea S.D. a formulat în contradictoriu cu intimata SC US F.N. SA București contestație prin care a solicitat să se dispună:

- anularea deciziei de concediere nr.427/02.04.2013 emisă cu încălcarea dispozițiilor art.65 alin.2 din Codul Muncii;

- repunerea părților în situația anterioară emiterii Deciziei de concediere nr.427/02.04.2013;

-obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul în perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării, salarii indexate, majorate și reactualizate de la data concedierii și până la data plății efective;

- obligarea intimatei la plata bonusului oferit salariaților aferent trimestrului 4 din anul 2012 neacordat, dar recunoscut de intimată ca fiind în cuantum de 1530 lei;

- obligarea intimatei la plata bonusului aferent perioadei din anul 2013 în care a lucrat până la data emiterii preavizului (01.01.2013-12.02.2013);

- plata cheltuielilor ocazionate cu prezentul litigiu.

În motivare, contestatoarea a arătat că a fost angajata societății începând cu data de 11.02.2011 pe perioada nedeterminată, așa cum reiese din contractul individual de muncă nr.5346/11.02.2011.

În data de 02.04.2013, S.C. US F. N. S.A. a emis decizia nr.427/02.04.2013 prin care a fost concediată în baza dispozițiilor art.65 alin.1 din Codul Muncii.

Potrivit dispozițiilor art.65 alin.2 din Codul muncii desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

La momentul concedierii, societatea nu avea dificultăți economice și nici încasări slabe așa cum se susține în decizia de concediere.

Simpla invocare în decizia de concediere a încasărilor slabe din ultimele luni și a dificultăților economice nu este de natură a demonstra o cauză reală și serioasă a desființării locului de muncă.

Mai mult decât atât după concedierea contestatoarei, societatea a angajat în nenumărate rânduri personal atât în cadrul punctului de lucru din P.M., cât și în țară.

S-a învederat de contestatoare faptul că societatea nu i-a oferit nici un post compatibil cu pregătirea sa profesională, obligație imperativă prevăzută de Codul muncii, iar după concedierea sa din funcția de director restaurant, societatea a angajat în locul său o persoană pe funcția de asistent director atribuțiile din fișa postului acestei funcții fiind practic aproape identice cu atribuțiile ce reveneau și derivau din funcția de director restaurant, conform fișei postului.

Referitor la capetele de cerere 4 și 5 s-a arătat că așa cum reiese din mail-ul transmis către punctul de lucru Brăila de directorul general al societății, angajații beneficiau de un bonus salarial calculat în baza unor coeficienți.

Din conținutul acestui mail rezulta că bonusul aferent trimestrului 4 al anului 2012 pe care trebuia să îl primească era în cuantum de 1530 lei.

Prin mail, angajații erau anunțați că începând din anul 2013, bonusul va fi plătit pe statul de plată și că acesta va fi raportat la 75% din salariul net. Contestatoarea a arătat că dovedește prin depunerea statului de plată aferent lunii februarie 2013 că acest bonus recunoscut de societate ca fiind datorat nu i s-a plătit.

De asemenea având în vedere faptul că a lucrat efectiv pentru societate până la data de 12.02.2013, aceasta datorează și plata bonusului aferent perioadei lucrate din anul 2013.

Prin întâmpinare, intimata S.C. US F. N.S.A. București a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată în raport cu dispozițiile art.161 Cod Procedură Civilă întrucât avocatul care a semnat cererea nu a justificat prin împuternicire avocațială dreptul de a reprezenta reclamanta în fața instanței.

Pe fondul cauzei s-a arătat că la data de 11.02.2011 între contestatoare și S.C. US F. N. S.A. București a fost încheiat contractul individual de muncă nr.5346/11.02.2011 pe durata nedeterminată, contestatoarea fiind angajată pe funcția de director adjunct restaurant.

Ulterior a fost numită în funcția de director Restaurant în cadrul restaurantului … B., în baza actului adițional nr…./01.11.2011, funcție care a deținut-o până la data de 02.04.2013, dată la care a intervenit încetarea contractului individual de muncă, conform deciziei …/02.04.2013. În ceea ce privește criticile formulate cu privire la netemeinicia deciziei s-a arătat că sunt neîntemeiate.

Prin decizia …/02.04.2013 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale salariatei S.D. începând cu data de 02.04.2013, ulterior expirării perioadei de preaviz acordat și comunicat prin adresa …/06.02.2013.

Motivul de fapt care a determinat concedierea a fost reprezentat de restrângerea activității punctului de lucru … B., bazată pe decizia nr.2.5.11/5.02.2013, datorată dificultăților financiare întâmpinate de societate, analiza rentabilității activității societății excedând competenței instanței de judecată care nu poate analiza oportunitatea disponibilizării și nici decizia de restrângere a activității în vedere eficientizării și reducerii de cheltuieli, acestea fiind atributul exclusiv al angajatorului.

S-a făcut referire la dispozițiile art.65 alin.1 din Codul muncii și s-a arătat că desființarea locului de muncă este efectivă, dat fiind faptul că este suprimat definitiv din structura funcțional organizatorică a angajatorului, acesta neregăsindu-se în organigrama și nici în statul de funcții al societății.

Desființarea locului de muncă este reală și serioasă având în vedere caracterul său obiectiv, nefiind legat de performanțele pe care le-a avut reclamantul la locul de muncă și se întemeiază pe împrejurări obiective stipulate de art.65 alin.1 respectiv reorganizarea activității motivată de dificultăți economice cumulate cu scăderea constantă a profitabilității punctului de lucru.

Prin restrângerea activității s-a avut în vedere modificarea structurii punctului de lucru ca măsură de ordin organizatoric vizând încercarea de a eficientiza și rentabiliza activitatea și de a raționaliza cheltuielile, incluzând reducerea cheltuielilor cu personalul, singurul îndreptățit să decidă în modul de adoptare a soluțiilor manageriale fiind angajatorul.

S-a arătat că așa cum rezultă din Raportul întocmit la data de 04.02.2013 de către Directorul de Zonă, însoțit de rapoartele CER și CMS, punctul de lucru … a avut o performanță sub limitele impuse de companie, realizând un scor CMS de 85,56% față de limita de 94 și un scor CER de 68% față de limita de 70.

Cât privește atingerea bugetului de încasări, s-a arătat că, la sfârșitul anului 2012, punctul de lucru a realizat o performanță economică negativă (de -1,4%), fiind sub bugetul alocat aferent anului 2012, astfel cum rezultă din situația vânzărilor vs Buget 2012 - … P.M. Brăila atașata întâmpinării.

S-a solicitat să se rețină că scopul unei societăți comerciale este acela de a obține un profit din activitatea depusă, conducerea acesteia având dreptul să ia toate măsurile necesare în vederea acestui scop, art. 65 Codul muncii dând posibilitatea conducerii societății să-și aleagă modul în care poate să-și realizeze scopul pentru care a fost înființat.

Susținerile reclamantei cu privire la angajările "în nenumărate rânduri"; de personal "atât în cadrul punctului de lucru P.M. Brăila cât și în țară";, sunt nefondate, afirmația cu privire la angajările de personal din țară fiind fără relevanță în cazul de față.

Totodată s-a arătat că reclamanta nu are calitatea să confirme sau să infirme existența sau nu a dificultăților economice sau încasărilor slabe, aceasta ocupând funcția de director de restaurant și nu are reprezentarea performanței economice globale a societății.

Afirmația reclamantei cu privire la faptul că ulterior concedierii sale societatea a angajat în locul său o persoană pe funcția de asistent director de restaurant este nereală, funcția de director adjunct de restaurant fiind ocupată încă de la deschiderea punctului de lucru … P.M. Brăila, din anul 2011, după concedierea reclamantei, nefiind înființat nici un alt post cu denumire similară.

În ceea privește critica cu privire la neoferirea de către societate a niciunui alt post compatibil cu pregătirea sa profesională, în condițiile în care intimata a informat reclamanta că nu dispune de locuri de muncă, compatibile cu pregătirea sa profesională, iar salariata concediată nu a făcut parte dintre cei protejați de Codul muncii împotriva concedierii, s-a apreciat că această condiție trebuie îndeplinită doar în cazul concedierilor colective.

Câtă vreme în cauză nu se poate vorbi despre o concediere colectivă, este evident că angajatorul nu poate fi obligat la respectarea unor obligații împovărătoare pentru el.

In același sens a statuat și instanța supremă, menționând că nu subzistă asemenea obligații în sarcina angajatorilor, în ipoteza concedierilor ce nu țin de persoana salariatului (Decizia ICCJ nr.6/09.05.2011).

Ulterior luării la cunoștință despre acordarea preavizului, reclamanta a intrat în stare de incapacitate de muncă, începând cu data de 7 martie 2013, prezentând societății certificatul medical acordat pentru o perioada cuprinsă între 7-26 martie 2013, concediu medical pe care societatea l-a plătit în totalitate.

S-a arătat că critica cu privire la caracterul formal al desființării locului său de muncă este nefondată, concedierea dispusă în baza art.65 Codul muncii fiind legală, postul vizat a dispărut definitiv din organigrama societății, iar atribuțiile salariatei concediate nu au fost delegate niciunei structuri organizatorice preexistente la data emiterii deciziei de concediere, astfel că se demonstrează că ulterior desființării acestui post, s-au redus cheltuielile cu personalul, crescând productivitatea și s-au înlăturat în parte dificultățile financiare cu care se confruntă.

S-a apreciat că măsura desfacerii contractului de muncă este justificată și întemeiată, raportată la cauze reale și serioase și nu a dat expresie unor motive de ordin subiectiv ale angajatorului.

În ceea ce privește capetele de cerere 4 și 5 - obligarea la plata bonusului oferit salariaților, intimata a arătat că sumele de bani la care face referire reclamanta, respectiv bonusurile trimestriale nu au caracter permanent și nici obligatoriu la nivelul societății și nu reprezintă un drept salarial negociat, nefiind cuprins nici în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și nici în contractele individuale de muncă ale salariaților.

În mod concret respectivul mesaj electronic atașat de reclamantă, pe lângă faptul că reprezintă o corespondență internă a companiei cu caracter confidențial, are și un caracter informativ și nu îndeplinește condițiile legale pentru a demonstra valoarea sa probatorie.

Astfel, art.266 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civilă prevede că "înscrisul pe suport informatic este admis ca probă în aceleași condiții ca înscrisul pe suport de hârtie, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică. In absența mijloacelor de autentificare cuprinse de Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, un email nu poate prezenta nici un fel de forță probantă.

Mai mult, art. 268 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă prevede că (1) semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia.

Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) când semnătură este electronica aceasta nu este valabila decât daca este reprodusă în condițiile prevăzute de lege (respectiv Legea nr.455/2001).

Potrivit art. 5 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, înscrisul în formă electronică căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Astfel, pentru ca un înscris pe suport informatic să poate fi admis ca probă în aceleași condiții ca înscrisul pe suport hârtie, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: trebuie să i se atașeze/asocieze logic o semnătură electronică extinsă, care certifică proveniența mesajului; semnătura electronică trebuie să fie bazată pe un certificat calificat, nesuspendat/nerevocat la momentul respectiv, certificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat; semnătura electronică sa fie generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, menită să asigure protejarea împotriva falsificării sau modificării.

S-au invocat și prevederile art. 9 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică.

Având în vedere că reclamanta nu probează că respectivul mesaj poartă o semnătură electronică, bazată pe un certificat calificat și îndeplinește în mod cumulativ condițiile art. 4 pct.4 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, nefiind dublat de niciun alt înscris valabil semnat de conducerea companiei s-a solicitat să se constate lipsa oricărei valori probatorii a copiei corespondenței electronice prezentată de reclamantă.

Cu privire la cererea privind cheltuielile de judecată s-a solicitat să se constate că nu s-a făcut dovada existenței sau cuantumul acestora și s-a solicitat respingerea ca nedovedită a cererii pentru cheltuieli de judecată.

Față de motivele expuse s-a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 și următoarele din Legea 134/2010 privind Codul de procedura civilă și pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii.

Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea S. D. a solicitat respingerea excepției invocate ca nefondată arătând, cu privire la lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, că la dosarul cauzei există împuternicire avocațială depusă de către avocat.

S-a arătat că pârâta nu dovedește prin întâmpinare faptul că desființarea locului de muncă a avut la bază o cauză reală și serioasă bazata pe gravele dificultăți economice cu care se confruntă.

Pârâta precizează că punctul de lucru al societății din P.M. Brăila nu și-a îndeplinit obiectivele de performanță pe anul 2012, în acest sens societatea având o performanță economică negativă de -1,4% sub bugetul alocat anului 2012.

S-a apreciat ca fiind irelevante și fără legătură cu cauza rapoartele prezentate și s-a susținut că dificultatea gravă economică financiară cu care eventual s-ar confrunta societatea, dificultate din cauza căreia ar trebui să procedeze la desființarea postului reclamantei trebuie dovedită cu documente contabile, înregistrate la organele fiscale.

Performanța economico - financiară negativă de -1,4 % precizată de pârâtă, însă nedovedită nu reprezintă o justificare legală a măsurii concedierii reclamantei, în condițiile în care în prezent, la punctul de lucru al societății din P.M. Brăila nu s-a restrâns activitatea, dimpotrivă efectuându-se noi angajări și obținând în continuare profit.

Cu privire la afirmațiile pârâtei prin care precizează că postul vizat de director de restaurant a dispărut definitiv din organigrama societății și atribuțiile salariatei concediate nu au fost delegate niciunei structuri organizatorice preexistente la data emiterii deciziei de concediere, s-a precizat că pârâta depune la dosarul cauzei organigramele din lunile aprilie și mai 2013, însă a omis să depună și organigramele lunilor ulterioare în care pârâta a făcut angajări.

Cu privire la bonusul aferent trimestrului 4 din anul 2012 și aferent anului 2013 s-a precizat că e-mail-ul provine de la adresa de mail a directorului general al US N. F. SA, acest înscris îndeplinind condițiile legale pentru a demonstra valoarea sa probatorie.

Acest mail reprezintă obligația clară, asumată de pârâtă pentru plata către reclamantă a bonusului oferit salariaților, aferent trimestrului 4 din anul 2012 neacordat, dar recunoscut de pârâtă ca fiind în cuantum de 1530 lei.

Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată invocată de intimată prin întâmpinare, tribunalul a reținut că intimata prin reprezentant, nu a mai insistat în această excepție, instanța luând act de aceasta prin încheierea de ședință din data de 1.10.2013.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat în fapt următoarele:

Prin decizia nr. …/02.04.2013 emisă de S.C. US F.N. S.A. București, având în vedere decizia nr…./5.02.2013 care prevede restrângerea punctului de lucru … Brăila, ca urmare a dificultăților economice și a reorganizării, datorită încasărilor slabe din ultimele luni, precum și faptul că angajatorul nu poate pune la dispoziția angajatului un alt loc de muncă compatibil cu pregătirea sa profesională, s-a decis că începând cu data de 2.04.2013, dată la care expiră cele 20 zile lucrătoare de preaviz, încetează raporturile de muncă ale contestatoarei S.D. având funcția de director de restaurant, în condițiile art.65 alin.1 din Codul muncii.

În drept, s-a reținut că potrivit art. 65 din Codul muncii

"(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă";.

Referitor la dispozițiile art.65 al.2 Codul muncii s-a reținut că desființarea locului de muncă este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia, cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice și serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității.

Analizând decizia nr. …/02.04.2013, Tribunalul a constatat că a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Codului muncii.

Astfel, Tribunalul a constatat că au fost respectate dispozițiile art.65 al.2 întrucât desființarea postului deținut de contestatoarea S.D. a fost efectivă având în vedere că potrivit organigramei din data de 1.04.2013 exista funcția de director restaurant, iar conform organigramei din 1.05.2013 nu mai exista această funcție, crescând însă numărul casierilor de la 15 la 16 posturi.

Totodată, se apreciază că desființarea a avut o cauză reală și serioasă întrucât a avut un caracter obiectiv.

Astfel din raportul întocmit la data de 4.02.2013 reiese că s-a propus restructurarea postului de director restaurant pe punctul de lucru …Brăila din cauza performanțelor financiare slabe pe punctul de lucru, indicatorii financiari ai restaurantului situându-se sub target pe anul 2012, în acest sens invocându-se rezultatul raportului CMS pe anul 2012 și evaluările CER.

Tribunalul a apreciat că nu era necesar ca intimata să facă dovada existenței unei dificultăți grave economico-financiare pentru a lua măsuri de reorganizare a activității punctului de lucru.

Este esențial ca desființarea locului de muncă să corespundă unei nevoi a angajatorului, concedierea putând fi determinată și de schimbarea politicii de expansiune a angajatorului, de necesitatea de a eficientiza activitatea societății în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea, nefiind necesară demonstrarea unei situații economice dificile.

Angajatorul poate lua orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, fiind singurul îndreptățit să decidă în acest sens, fiind liber să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru rentabilizarea activității, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității sale.

Este de precizat că instanța nu este chemată să analizeze oportunitatea desființării locului de muncă, ci doar legalitatea și temeinicia măsurii.

În privința susținerilor contestatoarei că societatea intimată ar mai fi angajat personal în cadrul punctului de lucru din P.M., respectiv o persoană pe funcția de asistent director restaurant, se constată că sunt nefondate întrucât potrivit adresei nr…./10.12.2013, ulterior concedierii contestatoarei au fost angajate trei persoane, dar pe funcția de casier.

Aceste angajări pe funcția de casier se apreciază că nu au relevanță în cauză având în vedere funcția de director restaurant deținută de contestatoare anterior concedierii.

Tribunalul a reținut că decizia de concediere cuprinde toate mențiunile obligatorii așa cum sunt prevăzute de art.76 Codul muncii.

Cât privește aspectul invocat de contestatoare că societatea nu i-a oferit nici un post compatibil cu pregătirea sa profesională, s-a constatat că nu se prevede de Codul muncii vreo obligație a angajatorului în acest sens, dispozițiile art.76 lit. d referitoare la lista locurilor de muncă disponibile în unitate, neaplicându-se în situația în care concedierea s-a dispus pentru motive care nu țin de persoana salariatului în temeiul art.65 din Codul muncii (decizia nr.6/2011 a ÎCCJ).

Față de cele expuse, tribunalul a apreciat ca legală și temeinică decizia nr. 4.2.7/02.04.2013 emisă de SC US F. N. SA București.

Referitor la capetele de cerere privind plata bonusului oferit salariaților aferent trimestrului 4 din anul 2012 și a bonusului aferent perioadei lucrate din anul 2013, tribunalul a reținut în drept, că potrivit art.37 din Codul muncii drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajat și angajator se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractului colectiv și individual de muncă.

Conform art.40 al.2 lit.c Codul Muncii angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.

Tribunalul a constatat că bonusul solicitat de contestatoare nu este prevăzut în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă și nici în vreo altă dispoziție legală, mail-ul invocat în acest sens neputând fi considerat ca fiind un înscris generator de drepturi și obligații în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și nu poate constitui temei al acordării acestor drepturi. Prin urmare, Tribunalul a apreciat ca nefondate aceste capete de cerere.

Pentru considerentele reținute, Tribunalul a constatat ca nefondată contestația formulată și pe cale de consecință a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea S.D. , considerând-o nelegală și nefondată pentru următoarele motive:

Instanța de fond în mod greșit a apreciat că desființarea postului a avut o cauză reală și serioasă deoarece toate înscrisurile depuse la dosar dovedesc că societatea nu s-a aflat niciodată în dificultate financiară, ci dimpotrivă și-a extins activitatea în mai multe puncte de lucru în țară.

În mod greșit instanța de fond a dat eficiență înscrisurilor depuse la dosar cu privire la faptul că punctul de lucru al societății din M.P. Brăila nu și-a îndeplinit obiectivele de performanță pe anul 2012, în condițiile în care actele respective nu au nicio legătură cu cauza deoarece acestea reprezentau o procedură de verificare a calității servirii în restaurant și de respectare a standardelor companiei.

A mai susținut apelanta că dificultatea gravă economică-financiară cu care eventual s-ar confrunta societatea și din cauza căreia pârâta a trebuit să procedeze la desființarea postului reclamantei, trebuia dovedită cu documente contabile înregistrate la organele fiscale.

De asemenea, este eronată și aprecierea instanței că nu este necesar ca intimata să facă dovada existentei unor probleme economice.

Mai mult decât atât, după concedierea reclamantei societatea a promovat în postul său o altă persoană pe funcția de asistent director restaurant, atribuțiile acesteia fiind practic aproape identice cu atribuțiile ce reveneau reclamantei conform fișei postului.

Cu privire la bonusul aferent trimestrului 4 a anului 2012 și cel aferent anului 2013, în mod greșit prima instanță a apreciat că mail-ul invocat de către apelantă nu poate fi considerat ca un înscris generator de drepturi deși acesta provenea de la directorul societății, iar angajații anunțați în acel e-mail au primit bonusul, iar pentru bonusul aferent anului 2013 instanța nu a solicitat statele de plată ale persoanelor enumerate în e-mail pentru a putea constata că bonusul aferent acelei perioade a fost inclus în salarii.

A mai invocat apelanta că prima instanță nu a ținut seama nici de practica altei instanțe prin care într-o situație similară s-a admis contestația unui coleg director de restaurant și s-a dispus reintegrarea acestuia.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul anulării deciziei de concediere și repunerea părților în situația anterioară cu plata despăgubirilor legale.

Prin întâmpinarea formulate, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală deoarece instanța nu a fost chemată să analizeze oportunitatea desființării locului de muncă, ci doar legalitatea și temeinicia măsurii luate. Că nu este necesar ca angajatorul să facă dovada existenței unei dificultăți economico financiare și este liber să gestioneze politica de personal in direcțiile considerate oportune în scopul rentabilizării activității.

A mai arătat intimata că înscrisul invocat de contestatoare în susținerea pretențiilor legate de acordarea bonusului aferent perioadei lucrate in anul 2013, respectiv mail-ul atașat nu poate constitui temei al acordării acestor drepturi întrucât nu poate respecta condițiile prevăzute de Legea specială nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Bonusul solicitat nu este prevăzut în contractul individual de muncă și nici in cel colectiv, nu reprezintă drepturi salariale negociate și nu au caracter permanent și nici obligatoriu la nivelul societății.

Analizând motivele de apel invocate în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea a apreciat că apelul declarat de contestatoare este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Soluția primei instanțe este temeinică și legală în cauză fiind respectate prevederile art. 65 alin. 2 Codul muncii.

Din conținutul deciziei contestate rezultă că măsura concedierii apelantei a avut la bază decizia nr. 2511/05.02.2013 care prevedea restrângerea activității punctului de lucru … Brăila ca urmare a dificultăților economice și a reorganizării datorită încasărilor slabe din ultimele luni, precum și faptul că angajatorul nu poate pune la dispoziția angajatului un alt loc de muncă compatibil cu pregătirea sa profesională.

Așadar, critica apelantei cum că SC US F.N. SA București nu s-a aflat niciodată în dificultate financiară nu poate fi reținută ca temei al admiterii contestației deoarece prin concedierea acesteia s-au avut în vedere rezultatele obținute de punctul de lucru Brăila.

Din actele depuse la dosar a rezultat că în anul 2012 activitatea acestui punct de lucru nu a îndeplinit condițiile de performanță prevăzute de societate și în aceste condiții nu se poate reține susținerea apelantei că actele depuse sunt irelevante deoarece nu demonstrează că societatea s-ar fi aflat într-o dificultate gravă economică financiară.

Deși apelanta a criticat actele invocate de către intimate, nu a administrat alte probatorii din care să rezulte că activitatea acestui punct de lucru a fost una pozitivă în anul 2012.

Așa cum corect a reținut și prima instanță, nu se poate imputa angajatorului faptul că a întreprins măsuri de reorganizare a activității mai înainte de a se ajunge la o dificultate economică gravă.

Nevoia de restructurare a activității poate fi dovedită nu numai cu documentele contabile, balanță și bilanț, așa cum susține apelanta, ci și cu alte documente.

Pârâta a arătat în acest sens că desfășoară o activitate în baza unui contract de franciză, ceea ce implică și asumarea unor obiective de performanță care să justifice menținerea deschisă a punctelor de lucru pe fondul oricăror provocări determinate de contextul economic sau social, astfel încât performanța unui restaurant sub pragul necesar pentru a considera respectiva locație profitabilă poate produce consecințe negative la nivelul societății.

Astfel, a mai arătat că două dintre obiectivele de performanță pentru anul 2012 valabile la punctul de lucru … Brăila au fost pe lângă atingerea bugetului de încasări și menținerea restaurantului din punct de vedere al CHAMPS - ului (CSM) în target - ul de 94 și atingerea unui target CER -referitor la calitatea produsului de 70, indicatoare ce reflectă performanțele operaționale ale unui restaurant.

În sprijinul acestei idei a depus Obiectivele de performantă pentru anul 2012 semnate de conducerea companiei și Raportul întocmit la data de 04.02.2013 de către Directorul de Zonă însoțit de rapoartele CER și CMS din care a rezultat că punctul de lucru Brăila a avut o performanță sub limitele impuse de campanie, realizând scor CMS de 85,56% față de limita de 94 și un scor CER de 68% față de limita de 70.

În ceea ce privește atingerea bugetului de încasări, la sfârșitul anului 2012 s-a realizat o performanță negativă de -1,4% fiind sub bugetul alocat aferent anului 2012, astfel cum rezultă din situația vânzărilor vs buget 2012 … P.M. Brăila.

Cu privire la susținerea apelantei că după concedierea sa, societatea a angajat în nenumărate rânduri personal atât la punctul de lucru Brăila, cât și în țară aceasta nu poate fi reținută ca reală.

Cu privire la angajările din țară din înscrisurile depuse rezultă că într-adevăr la punctele de lucru București, Baia Mare, Constanța, Arad,Timișoara, însă este fără relevanță pentru cauza de față.

De asemenea, este irelevant și faptul că la nivelul societății potrivit indicatorilor de pe portalul Ministerului Finanțelor, numărul mediu de salariați de 1370 la data de 31.12.2011 a crescut la 1426 la dat de 31.12.2012.

Importanță are în soluționarea cauzei de față fluctuația personalului la punctul de lucru Brăila unde, din situația depusă de către societate rezultă că în perioada aprilie-octombrie 2013 au încetat contractele de muncă ale apelantei și ale altor două casiere și au fost angajate trei casiere.

Cu privire la preluarea atribuțiilor aferente postului de director restaurant de către directorul adjunct, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a concedierii apelantei.

Cu privire la practica judiciară a Tribunalului Bacău, în cazul unui alt director concediat, Curtea nu achiesează la punctul de vedere al acestei instanțe și care nu este obligatoriu pentru instanța de apel. Faptul că angajatorul a procedat și la concedierea directorului punctului de lucru Bacău ca urmare a rezultatelor economice obținute reprezintă un motiv în plus pentru a concluziona că politica de organizare și restructurare a angajatorului a fost unitară cu toate punctele de lucru și concedierea apelantei nu a avut la bază alte motive decât cele invocate prin actul de concediere.

Soluția este temeinică și legală și cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privind plata bonusului aferent trimestrului 4 2012 și lunilor ianuarie-februarie 2013, în condițiile în care nu s-a făcut dovada negocierii scrise a unui astfel de bonus, iar mail-ul atașat în cauză nu poate fi reținut ca probă în afara condițiilor Codului de procedură civilă și a completării cu alte probe.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

← Dreptul muncii; jurisdicţia muncii . Jurisprudență Salarizare		Dreptul muncii; jurisdicţia muncii; asigurări sociale →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii: