Drepturi băneşti conform Legii 221/2008 pentru 2010 şi 2011
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 595 din data de 03.04.2013
Prin cererea înregistrată sub numărul 7081/110/2012 la Tribunalul Bacău, la data de 27.11.2012, reclamanții C.D., T.L.S., L.L.N., ș.a. prin S.L.I. Județului Bacău au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.G. Nr.1 Slănic-Moldova, C.L. Slănic-Moldova, U.A.T. Slănic-Moldova ca prin hotărâre judecătorească, unitatea școlară să fie obligată la calculul și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008, pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2010, actualizate in functie de coeficientul de inflatie, până la data efectivă a plății și, în continuare, să fie obligată la calculul și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.285/2010, pentru perioada 01.01.2011-13.05.2011 iar pârâtii C.L. și UAT să fie obligati la asigurarea fondurilor necesare plății acestor drepturi.
În susținerea acțiunii s-au depus la dosar acte, respectiv adeverințe privind atestarea calității de salariat.
Potrivit dispozitiilor art. 285, Codul muncii, prezenta actiune este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar.
Pârâta UAT a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul din 20.02.2013 S.L.I. Județului Bacău a depus la dosar precizări prin care a arătat că reclamanții B.C., L.M. și M.C.I. nu l-au împuternicit să introducă prezenta acțiune.
La același termen instanța a invocat din oficiu excepția nulității cererilor de chemare în judecată formulate de către reclamanții B.C., L.M. și M.C.I.ca urmare a lipsei calității de reprezentant a Sindicatului pentru acești reclamanți, precum și excepția lipsei calității procesuale active a celorlalți reclamanți în ceea ce privește capătul de cerere îndreptat împotriva pârâților C.L. Slănic Moldova și U.A.T. Slănic Moldova.
Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Excepția nulității cererilor de chemare în judecată formulate de către reclamanții B.C., L.M. și M.C.I. față de lipsa calității de reprezentant a S.L.I. Județului Bacău invocată din oficiu este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 161 al. 2 CPC 1865 și ale art. 28 al. 2 din Legea 62/2011.
De asemenea, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a celorlalți reclamanți în ceea ce privește capătul de cerere îndreptat împotriva pârâților C.L. Slănic Moldova și U.A.T. Slănic Moldova.
Este adevărat că pârâții susmenționați au atribuții date de lege în ceea ce privește asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune, în acest sens fiind art. 16 din HG 2192/2004.
Însă, potrivit art. 1 - 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul menționat, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite, potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virările de credite bugetare putându-se efectua pe parcursul întregului an bugetar.
Între C.L. chemat în judecată pentru alocarea și virarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale și unitatea școlară există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, astfel cum s-a arătat. Între reclamanți și C.L., respectiv UAT, însă, nu există raporturi juridice, astfel că aceștia nu pot eluda procedura prevăzută de O.G. nr. 22/2002, solicitând direct obligarea consiliului local și a UAT la alocarea și virarea sumelor, ci au doar calea executării silite prevăzută de art. 2 din O.G. 22/2002, cu atât mai mult cu cât decizia de rectificare a bugetului de stat revine legislativului.
Având în vedere soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active raportat la C.L. Bacău și UAT, instanța nu va mai analiza excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare.
În ceea ce privește fondul litigiului, instanța constată:
Potrivit art. 1, alin.(1) lit.b) din OG 15/2008, " coeficientii de multiplicare pentru functiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cel cu studii liceale fara pregatire de specialitate si pentru functiile didactice auxiliare, sunt majorati cu 10 % incepand cu 01 ianuarie 2008, fata de nivelul din 31 decembrie 2007";; iar conform literei c) din acelasi articol, "pentru functiile didactice prevazute in anexele nr. 1.2, 2 si 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
- 01 ianuarie-31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 : 259, 593 lei;
- 01 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplica-re 1,000 : 275,168 lei, respectiv o crestere de 6 %;
- 01 octombrie-31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multi-plicare 1,000 : 291, 678 lei, respectiv o crestere cu inca 6 %. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru aceasta perioada poate deveni 299,933 lei, in conditiile realizarii principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pentru anul 2008, respectiv cresterea Produsului intern brut, tinta de inflatie, precum si nivelul productivitatii muncii";.
OG nr. 15/2008 a fost aprobata cu modificari, de catre Parlamentul Romaniei, prin Legea nr. 221 din 27 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial -Partea I, NR. 730/ 28 X 2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2008, și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși Legea nr.221/2008 prevede creșterea salariilor personalului didactic si didactic auxiliar începand cu 01 octombrie, pârâții nu au procedat la calculul si la plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi.
Legea 221/2008, invocată ca temei al prezentei actiuni, a fost în vigoare până la data de 01 ianuarie 2010, data la care a intrat in vigoare Legea nr. 330 din 05 noiembrie 2009, lege cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
Art. I pct. 2 și 3 din O.G. nr. 151/2008 de modificare a O.G. nr. 15/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/2.06.2009 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 464 din 6 iulie 2009 și nr. 984 din 30 iunie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 542 din 4 august 2009.
Prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 3/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis: "Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale OUG nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009";.
În ceea ce privește perioada 01.01.2010-31.12.2010, deși instanța i-a pus în vedere unității școlare pârâte să facă dovada emiterii deciziei de reașezare a salariilor conform Legii 330/2009, precum și dovada comunicării acestora către reclamanți, unitatea școlară nu s-a conformat, astfel că având în vedere și faptul că în litigiile de muncă sarcina probei aparține angajatorului, potrivit art.272 C.muncii, precum și răspunsul unității adresat sindicatului prin care a arătat că nu a emis decizii în temeiul Legii 330/2010, instanța apreciază că reclamantii sunt îndreptățiți să solicite direct instanței plata diferențelor de drepturi salariale, deoarece nu au avut posibilitatea atacării deciziilor în procedura prevăzută de art. 34 din Legea 330/2009.
În favoarea îndreptățirii reclamantilor de a primi și pentru perioada 01.01.2010-31.12.2010 un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție Decizia în interesul legii nr. 11/2012. În considerentele acestei decizii s-a arătat că:
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:
"Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare la salariile de bază ale acestora la aceeași dată de referință.
În acest context se reține că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte.
În consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Mai mult decât atât, a arătat instanța supremă, se impune a fi subliniat faptul că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Conform art. 330 ind.7 din codul de procedură civilă de la 1865, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.
În ceea ce privește perioada 01.01.2011-13.05.2011, potrivit relațiilor depuse la dosar de către reclamanți la 03.04.2013, unitatea școlară pârâtă a emis decizii de reașezare a salariilor potrivit legii 285/2010, decizii care le-au fost comunicate, reclamanții arătând că nu au contestat aceste decizii deoarece la acea dată nu beneficiau de o hotărâre judecătorească prin care să li se recunoască drepturile salariale majorate conform legii 221/2008 pentru perioada 01.10.2008-31.12.2009.
Potrivit art. 7 din Legea 285/2010, reclamanții, dacă erau nemulțumiți de modalitatea de stabilire a drepturilor bănești, aveau posibilitatea formulării unei contestații împotriva deciziei de reîncadrare.
Cum reclamanții nu au formulat o astfel de contestație, deciziile de stabilire a drepturilor salariale pentru anul 2011 au rămas definitive. Nu are nici o relevanță susținerea reclamanților referitoare la motivul pentru care nu au contestat aceste decizii de reașezare a salariilor deoarece aceste drepturi decurg din lege, hotărârea judecătorească fiind dată tot în aplicarea legii și nu creează prin ea însăși drepturi pentru reclamanți.
În această situație, reclamanții nu pot solicita drepturi bănești peste ceea ce s-a stabilit în cuprinsul deciziei de reîncadrare.
Fața de aceasta expunere de motive, instanța va admite în parte acțiunea, și anume doar pentru diferențele de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2010 - 31.12.2010.
Pentru o justă despăgubire, sumele urmează să fie actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
| ← Contestaţie decizie medicală. Jurisprudență Pensii | Desfacerea ilegală a contractului individual de muncă → |
|---|
