Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare

Comentarii

0

Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. **** din data de 21.03.2017

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:

DOSAR NR.**

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința civilă nr.

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.03.2017

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE:

ASISTENT JUDICIAR:

ASISTENT JUDICIAR:

GREFIER:

Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta *** în contradictoriu cu pârâții **, ***, avand ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanta, văzând dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, față de faptul că litigiul este de supus jurisdicției muncii și având în vedere că domiciliul reclamantei este în București, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, ținând cont și de prevederile art. 269 din Legea nr. 53/2003 republicată, consideră litigiul de competența generală a instanțelor judecătorești, iar material și teritorial consideră litigiul de competența Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

Instanța, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 5/15.02.2013 prin care s-a stabilit obligația instanței de a se raporta la statisticile existente la nivelul Tribunalului pe anul 2012, față de obiectul acțiunii, stabilește durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 255 și 258 Noul cod de procedură civilă, încuviințează probele solicitate de către părți, respectiv proba cu înscrisuri, apreciind ca este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.*** reclamanta ** a chemat în judecată pe pârâții:***solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtelor la reîncadrarea personalului conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01.01,2011 și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariate lunare;

- obligarea pârâtei ** la emiterea deciziilor de reîncadrare conform dispozițiilor Legii 284/2010 începând cu data de 01.01.2011;

- obligarea pârâtelor la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 și până Ia pronunțarea sentinței actualizată cu rata inflației;

- obligarea pârâtelor la reîncadrarea salariată în condițiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG 83/2014 aprobată prin Lg 71/2015 începând cu 09.04.2015 atât în ceea ce privește indemnizația de încadrare, cât și sporurile care sunt incluse în bază,

-obligarea pârâtelor la plata diferențelor salariale rezultate începând cu data de 09.04.2015 indexate, majorate și reactualizate până la data plății efective

-obligarea pârâtului ** la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri având în vedere ca la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite OG 8/2007, OG 10/2008, Legea 330/2009, legi abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) și sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de rise(25%) și confldențialitate(5%) se aplică în mod diferențiat de la un salariat la altul conducând astfel la discriminări (de la un salariat la altul procentul variază între 11-25%, fără a se indica în vreo decizie motivul pentru care unii beneficiază de un spor mai mare iar alții de unul mai mic);

- obligarea pârâtului *** să asigure pârâtului ** sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

- obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale neplătite Ia timp,

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. 

În motivare a arătat următoarele:

La data de 01.01.2011 au intrat în vigoare Legile 284/2010 și 285/2010.

*** a emis decizii de reîncadrare doar pentru Legea 285/2010 (privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice), lege prin care se restituiau 15 % din cei 25 % reținuți în luna iunie 2010, dar pentru aplicarea Legii 284/2010 nu s-a mai emis nici o decizie.

Art. 1 - (1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice are dispoziții diferite de Legea 285/2010.

Art. 1 - (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.

(2) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.

(1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

Art. 2 - (1) Dispozițiile prezentei legi se aplică:

a) personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

Art. 3 - Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii:

a) caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege;

b) supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii;

c) echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar;

Art. 20*) - (1) Sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I - VIII.

Anexa VI - Capitolul VIII Justiție

Art. 1 - Dispozițiile prezentului capitol reglementează salarizarea și celelalte drepturi salariale ale:

a) judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale magistrațiior-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție;

b) asistenților judiciari;

c) personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;

Art. 3 - (1) Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale personalului prevăzut la art. 1 din prezentul capitol . se stabilesc ținându-se seama de criteriile prevăzute Ia art. 5 lit. c) din prezenta lege, precum și de locul și rolul justiției în statul de drept, echilibrul puterilor în stat, de importanța socială a muncii, de participarea personalului din cadrul fiecărei categorii la buna funcționare a sistemului judiciar, de răspunderea, complexitatea, riscurile fiecărei funcții, de obligația de păstrare a confidențialității, de pregătirea profesională, de interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal și de exigențele impuse de documentele internaționale privind funcționarea eficientă a sistemului judiciar și statutul magistraților.

(2) Salarizarea judecătorilor și procurorilor trebuie să le asigure o reală independență economică, condiție necesară pentru protecția acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenței și imparțialității lor în înfăptuirea actului de justiție.

(3) Personalul își păstrează drepturile câștigate aferente gradului sau treptei profesionale, vechimii în muncă, vechimii în funcție sau, după caz, în specialitate dobândite în condițiile legii până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 4 - (1) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația lunară de încadrare, corespunzător timpului lucrat.

(2) Condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (î) se aprobă de ordonatorul principal de credite.

Art. 5 - Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrai Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare.

Precizează că din aplicarea Legii 284/2010, lege care a abrogat OG 8/2007 și Legea 330/2009 nu rezultă corecta aplicare a sporurilor la salariul de încadrare, salariul de încadrare fiind calculat în baza a două legi abrogate (OG 8/2007 și Legea 330/2009).

Din fluturașul de salariu este imposibil de aflat care sunt sporurile de care beneficiază și la ce salariu se calculează aceste sporuri.

In consecință consideră că salariul lunar (salariu de bază + sporuri) începând cu data de 01.01.2011 nu a fost corect calculat și solicit recalcularea drepturilor salariale.

A solicitat ** - Departamentul Financiar contabilitate un răspuns scris cu privire la modul de salarizare a personalului auxiliar, dar nu a primit răspuns.

Mai departe, ca efect al intrării în vigoare a Lg 71/2015 pentru aprobarea OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice din anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul - cheltuielilor publice, publicate în MO Partea I nr 233/6.04.2015 a solicitat angajatorului ** să dispună încadrarea și salarizarea lor cu luarea în considerare a dispozițiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG nr 83/2014.

OUG 83/2014 a reglementat măsuri privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri privind cheltuielile publice, iar salarizarea personalului plătit din fonduri publice se face în conformitate cu Legea cadru de salarizare a personalului plătit din fondurile publice care este Legea 284/2010. astfel că dispozițiile art 1 alin 1 ind 1 introduse prin Lg 71/2015 de aprobare a Ordonanței 83/2014 trebuie interpretate în raport de ansamblul dispozițiilor din Legea cadru 284/2010, lege care cuprinde în anexa IV și dispoziții referitoare la familia ocupațională de funcții bugetare justiție din care fac parte și reclamanții.

Precizează că în cadrul ***, la nivelul personalului auxiliar de specialitate, există ipoteza prevăzută de art. 1, alin. 5 indice 1 din Ordonanța de urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în sensul că există persoane care au aceeași funcție, același grad profesional, aceeași vechime în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, aceeași clasă și gradație de salarizare și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții și au indemnizații diferite (atât în ceea ce privește baza, cât și în ceea ce privește sporurile).

Consideră că dispozițiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG 83/2014 trebuie aplicate și personalului din celelalte instituții și autorități publice indiferent dacă este vorba de personal contractual, funcționari publici sau personal de specialitate, în condițiile în care scopul introducerii alineatului a fost "eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime", fară vreo distincție în funcție de categoria profesională si autoritatea publică în care își desfășoară activitatea (conform principiului ubi lex non tisimguit, nec nos distinguere debemus).

In sensul interpretării lor invocă și prevederile art 14 din CEDO care interzic discriminarea, art 23. alin 2 din Declarația Universală a Drepturilor omului care prevăd expres că " toți oamenii fară nici o discriminare au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală" Carta Socială Europeană Revizuită ratificată de Romania prin Lg 74/1999, care instituie necesitatea adoptării măsurilor necesare în vederea garantării unei salarizări echitabile care să țină cont inclusiv de drepturi sau salarizare egală pentru muncă de valoare egală.

Invocă de asemenea:

a) raportul comun din 17.03.2015 ai Comisiei pentru muncă și protecție socială și, respectiv, al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,

b) nota comună a M.M.F.P.S.P.V.-M.F.P. nr. 874/02.06.2015 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea din Ordonanța de urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

c) soluția Plenului CSM din 30 iunie 2015, pct. 16, Nota nr. 15592/2015, punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care corespund cu interpretarea dată de Ministerului Muncii, Familiei,. Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice comunicată cu adresa nr. 3078/RP/20.05.2015, privind aplicarea dispozițiilor I alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, magistraților români

d) Decizia nr. 32/2015 pronunțată de ICCJ prin care s-a stabilit că plata efectivă a drepturilor salariate urmează a se efectua potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la tarile salariate acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a nr. 285/2010.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148 Noul Cod procedură civilă, ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 28 și art, 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 3 lit. c) și art. 30 alin, (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 și art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, precum și ale art. 1 alin. (5) Și art. 20 alin. (1) din Constituția României, și Decizia 23/2016 pronunțată de ICCJ în dezlegarea unei chestiuni de drept, - decizia 7/16.05.2016 a ICCJ, expunerea de motive care a însoit OUG 83/2014, raportul asupra proiectului de lege pentru aprobarea OUG nr 83/2014, nota privind aplicarea prevederilor Lg 71/2015 întocmită de Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor.

- dispozițiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG 83/2014 aprobată prin legea 71/2015.

Conform art. 127 din noul cod de procedura civilă competența de soluționare a cauzei aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța Ia care își desfășoară activitatea, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Conform Codului Muncii Art. 272 - Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

Solicită proba cu înscrisuri și raport de expertiză contabilă, în măsura în care apreciați necesară administrarea unei astfel de probe. Totodată solicită efectuarea unor adrese către angajator, în sensul înaintării la dosar a deciziilor privind salarizarea, precum și a înscrisurilor contabile care să ateste cuantumul drepturilor salariale si a sporurilor, precum și aplicarea dispozițiilor legale mai sus invocate.

Solicită, judecarea cauzei si in lipsa, potrivit art 223 și 411 N. C. proc. civ.

Pârâtul **, în temeiul art. 205 din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare a arătat următoarele:

Solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată având in vedere următoarele motive :

Potrivit art. 2 din Legea 285/2010: " în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.";

Si legile privind salarizarea apărute ulterior conțin prevederi similare.

Tot prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut la Art. 6- (1) în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) In anul 2011, pentru personalul de conducere se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (1).

Prin Decizia nr. 669/2012, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate privind art. 6 din Legea nr. 285/2010 cu următoarea motivare: Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului 

plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a fost abrogată prin dispozițiile art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Curtea reține că această intervenție legislativă a avut ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009 le-ar fi putut provoca.

Curtea reține, de asemenea, că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, Curtea subliniază faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă. (...)

Curtea constată că este neîntemeiată critica autorului excepției, potrivit căreia, în măsura în care calculul indemnizației de încadrare, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 285/2010, duce la un cuantum al acestei indemnizații mai mic față de cel calculat potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, în condiții identice de vechime în muncă și vechime în funcție, textele criticate creează discriminare între persoanele care au trecut la o tranșă superioară de vechime în cursul anului 2011 și cele care au trecut la o astfel de tranșă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.

Din aceleași considerente, Curtea constată că nu poate fi reținută nici afirmația autorului conform căreia, în prezent, pentru aceeași categorie de salariați, aflați în condiții identice de vechime în muncă și în funcție, sunt aplicate două sisteme de salarizare paralele, fiind încălcate, în acest fel, prevederile constituționale ale art. 4 referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni și dreptul la muncă și protecție socială, statuat la art. 41 din Constitutie.

Curtea apreciază, totodată, că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 285/2010 nu contravin nici principiului constituțional al egalității în drepturi prevăzut la art. 16, întrucât acestea se aplică în mod nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice.

Existența unor prevederi exprese privind salarizarea persoanelor la care se modifică vechimea în muncă sau în funcție exclude aplicarea dispozițiilor privind salarizarea la nivelul de salarizare în plată aplicabile în cazul personalului nou-încadrat pe funcții, personalului numit/încadrat în aceeași instituție, precum și celui promovat în funcții sau în grade/trepte.

Odată cu adoptarea Legii nr. 284/2010 se remarcă schimbarea gândirii legiuitorului in privința recompensării vechimii în muncă și faptul că pentru personalul ce îndeplinește condițiile de vechime după data de 01.01.2011, legiuitorul nu a prevăzut aceste drepturi considerând că nu le-ar fi avut niciodată. Diferența de salarizare este determinată de regimul juridic aplicabil în momentul împlinirii vechimii în muncă/funcție și nu prezintă importanță, cuantumurile ce puteau fi calculate potrivit legislației ce se aplica anterior datei de 01.01.2011, acestea neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate, după cum puteți observa că s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia mai sus¬menționată.

In concluzie, reiese că soluția stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție este nu acordarea unui salariu în cuantumul care putea fi calculat potrivit legilor anterioare, prin acordarea de sporuri în procente, ci plata drepturilor salariale cuvenite cu raportarea la drepturile salariale pe care o persoană care a trecut în aceleași tranșe de vechime în muncă sau funcție le are, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.285/2010.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, modificată și completată prin Legea 71/2015, prevede la art. 1 alin. 5 ind. 1 :

" Prin excepție de la prevederile alin. ( 1) și ( 2 ), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivelul maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție /grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivel maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. "

Cum sistemul legal de salarizare nu prevede expres și această categorie de salariați și cum gestiunea sistemului de salarizare aparține ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare, instanța nu poate să oblige pârâții la plata acestor majorări, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.

Aceste drepturi se stabilesc în mod exclusiv prin lege, deoarece este atributul legiuitorului să stabilească cuantumul drepturilor salariale.

Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 818, 819, 820/2008 și nr. 838/2009 a stabilit că este atributul exclusiv al legiuitorului de a adopta reglementări privind stabilirea drepturilor salariale.

Emiterea ordinelor solicitate și acordarea diferențelor salariale ar avea drept consecință prejudicierea bugetului de stat urmare a interpretării greșite sau a ignorării actelor normative care reglementează drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice, dar și cele referitoare la disciplina financiară.

In concluzie, în toată perioada 01.01.2011 și până în prezent, salarizarea reclamantei a fost corect calculată, în conformitate cu dispozițiile din legile de salarizare anuale.

Față de cele precizate de noi prin prezenta, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Potrivit art. 411 alin. 1 pct.2 și 223 din codul de procedură civilă solicită judecarea cauzei în lipsă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.

Pârâtul ***, în temeiul art. 205 Cod de procedură civilă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanta ***, prin care solicită respingerea acțiunii, pentru următoarele considerente:

Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale active a reclamantei în raport de capătul de cerere prin care acesta solicită obligarea *** să aloce pârâților fondurile necesare plății drepturilor salariale.

Solicită ca la soluționarea excepției invocate să aibă în vedere cele două raporturi juridice, născute între două categorii de persoane/instituții, și care au neîndoielnic naturi juridice diferite, astfel:

• pe de-o parte, raporturile juridice existente între reclamantă și ordonatorul principal de credite Ministerul Justiției, raporturi guvernate de dreptul muncii, și

• pe de altă parte, raporturile juridice dintre Ministerul Justiției în calitatea acestuia de ordonator principal de credite și Ministerul Finanțelor Publice, raporturi juridice de drept public (administrativ), guvernate de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Între reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice, nu există niciun fel de raporturi juridice și implicit niciun fel de drepturi și obligații reciproce.

Față de cele mai sus menționate, solicită în principal, respingerea acțiunii în contradictoriu cu **, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum și ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Pârâtul **, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare a arătat următoarele:

In fapt, reclamanta solicită obligarea pârâților ***, la reîncadrarea personalului, conform dispozițiilor Legii nr.284/2010, începând cu data de 01.01.2011 și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, precum și obligarea la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 și până la pronunțarea unei sentințe în acest sens, actualizată cu rata inflației; obligarea la reîncadrarea salariala în condițiile OUG nr.83/2014, începând cu 09.04.2015 și plata diferențelor salariale rezultate începând cu 09.04.2015, reactualizate până la data plății efective.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a ** Conform, art.7, alin.l, lit. o din Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, Președintele curții de apel exercită prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a activității curții, precum și atribuții de coordonare și control privind administrarea curții de apel și a instanțelor din circumscripție, după cum urmează ..." o) numește personalul auxiliar de specialitate și personalul din departamentul economico-financiar și administrativ al curții de apel și al instanțelor din circumscripția acesteia, aprobă transferul, delegarea, detașarea și dispune promovarea, aplicarea sancțiunilor disciplinare și încetarea raporturilor de serviciu și de muncă pentru aceste categorii de personal, în condițiile legii"

După cum se poate observa ***, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, emite decizii de încadrare în muncă pentru reclamanți, stabilindu-le toate drepturile ce decurg funcția pe care o deține.

Astfel, ** fiind ordonator terțiar de credite, conform art.9 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești menționat anterior, pune doar în aplicare deciziile astfel emise.

În temeiul art.245 din Noul Codul de procedură civilă, coroborat cu art.2501, art.2512 și art.2513 din Noul Cod Civil, invocăm excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prezenta acțiune este înregistrată la instanță în anul 2016, are ca obiect, după cum arată reclamanta, obligarea la reîncadrarea personalului, conform dispozițiilor Legii nr.284/2010, începând cu data de 01.01.2011 și la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare.

Potrivit art. 2501, alin. 1 din Noul Cod Civil: "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel";.

In acest context, se poate observa că termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de art. 2517 din Codul Civil pentru promovarea acțiunii s-a împlinit deja.

In același sens, sunt dispozițiile art. 171 din Codul muncii.

Pe cale de excepție, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamantă, întrucât aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă.

Potrivit art.193, alin.l din Codul de procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege: "Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta".

Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, instituie o procedură prealabilă, înainte de formularea pretenției de către persoana nemulțumită direct în fața instanței de judecată.

Astfel, persoana nemulțumită de indemnizațiile lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază sau salariilor funcțiilor de bază poate depune contestație în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. După soluționarea contestației și, în situația în care persoana este nemulțumită de modul de soluționare a acesteia de către ordonatorul principal de credite, se poate adresa în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației, instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii.

Prin urmare, potrivit art.7 alin.l din Legea nr.285/2010: "Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază. indemnizațiilor lunare de încadrare si a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite", alin.2 "Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.", iar potrivit alin.4: "împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin.

(1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit leșii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației."

Mai mult decât atât, potrivit art.7 din Anexa VI, Capitolul VIII din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite(…). Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile."

Întrucât legiuitorul prevede o procedură administrativ — jurisdicțională prealabilă obligatorie, apreciem că, în raport de art. 193 din Codul de procedură civilă, art.7 alin.l și alin.4 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice coroborat cu art.7 din Anexa VI, Capitolul VIII din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dreptul reclamanților se realizează prin urmarea acestei proceduri prealabile.

Reclamanta nu a urmat procedura administrativ - jurisdicțională specială pentru realizarea dreptului, ci s-a adresat direct instanței de judecată, încercând să repare un prejudiciu care a fost produs de către legiuitor și nu către Tribunalul Dolj.

Calea realizării dreptului este contestarea actelor administrative de salarizare presupuse a fi emise cu încălcarea legii. Procedura administrativ - jurisdicțională este obligatorie și prealabilă chemării în judecată.Neurmarea procedurii administrativ - jurisdicționale speciale pentru realizarea dreptului (potrivit art. 7 din Legea 285/2010) atrage respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Pe fond, consideră acțiunea neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.

Conform art.l din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea se face astfel:

(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010. se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor. compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

(5)În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Astfel, reclamanta a fost încadrată în mod corect, conform Legii nr.285/2010: începând cu 01.01.2011, salariul din luna octombrie 2009, a fost majorat cu 15%, inclusiv cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare. în continuare, legea vine și detaliază următoarele: în salariul de bază sau indemnizația lunară de încadrare, aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază.

Prin urmare, începând cu 01.01.2011, salariul din luna octombrie 2010, inclusiv sporurile, indemnizațiile s-a majorat cu 15%, situație necontestată până în prezent de către reclamantă.

Apreciază că prezenta acțiune nu poate fi admisă, întrucât acest fapt ar însemna ca instanța să depășească atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, întrucât numai legiuitorul poate stabili modalitatea de acordare a unor drepturi, condițiile și cuantumul acestor drepturi. Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente, care au girul puterii legislative sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive.

Obligarea la plată în sensul celor pretinse de reclamantă ar reprezenta o ingerință gravă a instanței judecătorești în atribuțiile puterii legiuitoare și executive și, în consecință, o încălcare a dispozițiilor constituționale privind separația între puterile statului.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, a constat următoarele: "Pornind de la principiul constituțional al separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, și având în vedere și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, Curtea Constituțională a statuat că "Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective."

Prin urmare, instanța de fond nu poate cenzura soluția aleasă de legiuitor și nu poate dispune măsuri care "completează"; textul Legii nr. 285/2010, creând astfel pe cale judiciară noi modalități de stabilire a salariilor. Finalitatea urmărită de legiuitor nu poate fi inechitatea în cadrul aceleiași categorii de personal din sistemul judiciar, o altă soluție adoptată încălcând principiile statuate în lege.

În consecință, instanța, analizând prezenta acțiune, nu poate decât să constate existența unei norme juridice în vigoare și să facă aplicarea acesteia, iar solicitarea contestatorilor, ca instanța să oblige ordonatorul secundar de credite la emiterea unor noi decizii de salarizare, iar pe ordonatorul terțiar la plata drepturilor, în conformitate cu hotărârea pronunțată, într-un cuantum care nu este prevăzut în actul normativ de salarizare, este inadmisibilă tocmai pentru că dreptul solicitat nu este protejat de lege.

Curtea Constituțională a precizat că, în ceea ce privește autoritatea judecătorească, conduita conformă Constituției presupune, exercitarea competențelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituționale referitoare la separația puterilor în stat și, deci, abținerea de la orice acțiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuțiile altei autorități publice. Prin urmare, instanța nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege.

Apreciază că instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației precum și dobânda legală, în situația în care Tribunalul Dolj ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

Fondurile alocate de la bugetul de stat pentru plata drepturilor de personal pentru Tribunalul Dolj au fost aprobate prin legi anuale, legi ce nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.

Imposibilitatea aplicării indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială";, iar art. 29 alin.3 din Legea nr. 500/2002 privind Finanțele publice, dispune: "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată";, iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol";.

Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.

Întrucât **j este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciem că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.

** nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.

Deci, **j, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege. Mai mult, apreciază că actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-1 determina să-și execute obligația asumată.

Astfel, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.

Prin urmare, având în vedere cele expuse, solicită să se admită excepțiile invocate și să se respingă acțiunea ca atare și pe fond să respingeți acțiunea ca neîntemeiată.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C. proc. civ. și pe celelalte acte normative invocate, iar conform art.223, alin.3 coroborat cu art. 411, alin. (1) punctul 2 teza a II-a C. proc. civ. solicită și judecarea în lipsă.

Pârâta **, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare arată următoarele:

Pe cale de excepție :

Solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii da chemare în judecată formulată de reclamantă, în considerarea faptului că aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă.

Astfel, dat fiind că obiectul acțiunii îl constituie drepturile salariale ce decurg din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sunt incidente în cauză prevederile art. 7 alin. 1 și 2 din Anexa nr. VI - Cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției - din Legea nr. 284/2010, care stipulează că :

"(l)Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupțle, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea, Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zîle de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile";.

Totodată, art. 193 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că ; "Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

Față de prevederile legale menționate apreciem că pentru a putea contesta o eventuali incorectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 284/2010, reclamanta avea la îndemână procedura prevăzută de dispozițiile din legea specială, respectiv să conteste modul de reîncadrare si de stabilire a salariului de bază efectuat în temeiul actului normativ, la ordonatorul de credite și ulterior, în cazul în care era nemulțumită de soluția dată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, utilizând această procedură imperativă a legii și nu calea dreptului comun.

În altă ordine de idei, plata diferențelor de drepturi salariate așa cum solicită reclamanta nu poate fi decât consecința anulării actului administrativ emis în aplicarea Legii nr. 284/2010, ceea ce presupunea contestarea acestuia conform procedurii reglementate de art 7 alin, 1 și 2 din Anexa nr. VI din lege.

în consecință, considerăm întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerespectarea procedurii prevăzută de dispozițiile art. 7 din legea specială, astfel încât se impune respingerea cererii de chemare în judecată.

Invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 29.11.2013 luând în considerare termenul general de prescripție de 3 ani, raportat la data introducerii cererii de chemare in judecată, respectiv data de 29.11.2016.

Astfel, prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâților la reîncadrarea personalului, conform dispozițiilor Legii nr.2B4/2010, începând cu data de 01.01,2011 șl la plată diferențelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 și până la pronunțarea sentinței, actualizată cu rata inflației.

Fiind vorba de plata unor drepturi de natură salarială, în cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 171 alin.1 din Codul muncii care prevăd că: "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate,"

Cât privește data nașterii dreptului la acțiune, aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.

De asemenea, conform art. 268 aiin.1 Iit. c din Codul muncii, cererile In vederea soluționării conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", astfel încât pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.

În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii, 16.03.2015, precum și în considerarea prevederilor legale sus-menționate, solicităm să se constate că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris pentru perioada anterioară datei de 29.11.2013.

Pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, promovată împotriva **, având în vedere următoarele aspecte :

Reclamanta contestă modul de stabilim a salariului de bază acordat potrivit Legii nr. 284/2010. în sensul că solicită recalcularea acestuia și emiterea unei noi decizii de reîncadrare a personalului, conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010, cu consecința obligării pârâtelor la plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 și până !a pronunțarea sentinței, actualizată cu rata inflației.

Consideră că pretențiile formulate de reclamantă sunt lipsite de temei legal întrucât:

Dispozițiile art. 162 alin. 3 din Codul muncii prevăd că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege,

începând cu anul 2010, Legea nr.330/2003 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a reglementat modul de stabilire a salariilor/soldelor/lndemni2ațiilor brute, fiind aplicabile dispozițiile art. 12 alin. (3) și art. 30 alin. (5) din acest act normativ, care prevăd următoarele:

- Art, 12 alin. (3): "(3) în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile Sunare de încadrare se stabilesc potrivitart. 30 alin. (5), fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege,";

- Art. 30 alin. (5); "(5) în anul 2010. personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 si va păstra salariul avut [...],astfel: 

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz. indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009. la care se adaugă sporurile care se introduc Tn acesta/aceasta potrivit anexelor ia prezenta lege:

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rimase în afara salariului de bază, soldei funcției da bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."

Cu alte cuvinte, în cursul anului 2010 drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice s-au menținut la nivelul celor acordate în decembrie 2009, fiind însă introduse în salariile de bază/indemnizațiile de încadrare, sporurile prevăzute în anexele Legii nr. 330/2009, iar sporurile rămase în afara anexelor, împreună cu salariul de bază astfel stabilit trebuind să conducă ia o valoare egală cu drepturile salariale din luna decembrie 2009,

În ceea ce privește personalul din sistemul justiției, art, 5 alin. 3 din Anexa VI - Reglementări specifice personalului din sistemul iustitiei. prevede că : " Prin derogare de la art. 30 alin. (5) din cap, IV ai părții a II a prezentei legi. în anul 2010. pentru personalul prevăzut la art. 4 alin. (11. în funcție la data de 31 decembrie 2009, drepturile salariale sunt stabilite potrivit prevederilor prezentei anexe".

De asemenea, art 47 din Legea nr, 330/2009 prevede că art. 4 alin Mî din Anexa VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției, intră în vigoare la 3 2ile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, respectiv la data de 12 noiembrie 2009.

Potrivit art. 4 din Anexa VI:

"(1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr, 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și personalul de probațiune beneficiază de următoarele sporuri:

a) pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară;

b) de confidențialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară

(2) Dispozițiile alin. (1) intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României. Partea I. sporurile apllcându-se în procentele prevăzute la alin. (1) lit. a) si b), până la data de 31 decembrie 2009.

(3) De la 1 ianuarie 2010. personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, de următoarele drepturi salariate:

a) un adaos de 25% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică si. respectiv. de 10% pentru asigurarea confidențialității, calculate la indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază și care începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază:

b) sporurile prevăzute la alin. f1). ce se vor acorda Intr-un cuantum care. împreună cu noul salariul de bază sau, după caz, noua indemnizație de încadrare bruta lunară si cu celelalte sporuri prevăzute da prezenta lege, să fie egal cu castigul salarial aferent lunii mai 2009. stabilit prin includerea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și a unui spor de confidențialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizația de încadrare brută lunară. Gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz. în specialitate și drepturile aferente acestora, avute la 31 decembrie 2009. se mențin."

Așadar, pentru anul 2010. în domeniul Justiției, salariile de bază /indemnizațiile de încadrare s-au calculat prin raportare la salariile de bază/indemnizațiile de încadrare stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, legiuitorul alegând să permită ultraactivarea prevederilor legale anterioare adoptării Legii-cadru nr. 330/2009 în privința modului concret de calcul al salariilor/indemnizațiilor brute lunare, prevederi care au fost abrogate expres, dar care produc efecte pe viitor în virtutea Legii-cadru nr. 330/2009, (în acest sens. Decizia Curții Constituționale nr. 1.073 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 11 octombrie 2010. șl Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010).

• Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut că, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ (1 ianuarie 2011), drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege (art. 1 alin. 2),

Totodată, s-a stabilit că aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat. prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare art. 7 alin. 1)

• Legea anuală de salarizare pentru anul 2011, respectiv Legea nr. 265/2010, ia care face trimitere Legea-cadru nr, 284/2010, a prevăzut că, începând cu 1 ianuarie 2011 personalul Plătit din fonduri publice se reîncadrează pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații si grade prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 în raport cu funcția, vechimea, gradul si treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010 Cart. 4 alin.3). Prin același act normativ s-a stabilit că, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință si coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru.

În aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. 3 din Legea nr. 284/2010 care statuează că în cadrul legilor speciale de salarizare anuale se stabilesc majorările salariilor de bază, soldelor/salariilor de funcție și indemnizațiilor lunare de încadrare, legiuitorul a prevăzut la art. 1 din legea specială de salarizare pe anul 2011 (Legea nr. 285/2010) că :

"Art. 1 (1) începând cu 1 ianuarie 2011. cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010. se majorează cu 15%.

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura In care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (11 si (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz. în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

(5) în salariul de bază. Indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum si sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Așadar, analizând conținutul textelor legale evocate se constată că Legea nr. 285/2010 reglementează detaliat modul de salarizare a personalului bugetar pe anul 2011, constituind legea care vine în completarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010, nefiind în contradicție cu acest din următorul act normativ,

De asemenea, se observă că pentru stabilirea salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare aferente anului 2011, legiuitorul se raportează, și de această dată, !a nivelul de salarizare din anul precedent, în speță din anul 2010, nivel stabilit potrivit Legii nr. 330/2009, ultraactivând astfel prevederile legale anterioare adoptării Legii-cadru nr, 330/2009 în privința modului concret de calcul al salariilor, însă cu un corectiv, șt anume, creșterea cu 15% a bazei de calcul diminuate cu 25%.

Prin urmare, susținerea reclamantei că aplicarea Legii nr. 284/2010 s-a făcut greșit întrucât salariile au fost calculate în baza unor legi abrogate nu este întemeiată.

Reclamanta face parte din personalul plătit din fonduri publice, iar ** a făcut aplicarea dispozițiilor legale în discuție, drepturile salariale ale reclamantei fiind în concordanță cu legile incidente, respectiv drepturile salariale pentru anul 2011 fiind stabilite cu majorarea de 15% a cuantumului brut al indemnizației de încadrare astfel cum a fost acordată Tn luna octombrie 2010, inclusiv a sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare de care a beneficiat aceasta.

De asemenea, ia stabilirea acestor drepturi s-a ținut seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, așa cum prevede legea.

B. Referitor la reîncadrarea salariată conform ari. 1 alin. 51 din OUG nr. B3/2014 aprobată prin Legea nr. 71/201$, începând cu 0$.04.2015 arătăm că și această pretenție a reclamantei este neîntemeiată în considerarea următoarelor;

Conform art, 131 alin. 1 și 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.

(2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite,"

Art, 135 alin. 1 din același act normativ stipulează că :" Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, specializate, judecătorii și parchete se aprobă cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justiției."

În considerarea dispozițiilor legale sus citate Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite a emis circulara nr, 83158/2015 prin care preciza că dispozițiile art. 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015 se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din sistemul justiției întrucât aceste categorii de personal sunt salarizate la același nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.

Ținând cont de dispozițiile ordonatorului principal de credite care, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr.284/2010, gestionează sistemul de salarizare a personalului din instanțele judecătorești, ** a pus în aplicare prevederile art, 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015, pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanței.

În acest context și ținând cont de dispozițiile art. 14 alin. 3 și cele ale art, 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora :";Nicî o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare"; și, respectiv "Ordonatorii de credite au obligația de a angaja șl de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate (...)", ** nu avea posibilitatea legală de a acorda reclamanților drepturile solicitate întrucât nu au fost alocate sume cu acesta destinație de către ordonatorul principal de credite, iar nerespectarea dispozițiilor precizate din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, constituie, conform art. 72(1) lit. a) din acest act normativ, contravenție și se sancționează cu amendă.

Pe de altă parte, plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației nu are susținere legali de acordare, în considerarea dispozițiilor art.14 alin. 2) din sus menționatul act normativ care prevăd că "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget șl nîcî angajată și efectuată din acesta, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, iar art. 29 alin.3 dispune: "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată";,

Așadar, *** nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate de ordonatorul principal de credite.

În consecință, ținând cont de aspectele învederate anterior solicită să se constate că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, astfel încât se impune respingerea cererea de chemare în judecată ca atare.

În drept, au fost invocate art, 205 C, proc, civ, și pe celelalte acte normative incidente. Solicităm judecarea cauzei în lipsă, conform art, 411 alin, i pct. 2 - teza finală Cod procedură civilă.

Pârâtul ***, în temeiul art. 201, art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta **, personalul auxiliar de specialitate din cadrul **, cu domiciliul ales la **, din , str. nr., bl. , sc. , ap. jud. .

Pentru considerentele pe care le va arăta în continuare, solicită să se admită excepțiile invocate, iar, pe fond, să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.

În primul rând, solicită să se admită excepția de necompetență materială și să se dispun declinarea cauzei către Curtea de Apel București.

În acest sens, solicită să se aibă în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010: "(1) Personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției.... Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la al. 1 se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a ... Curții de Apel București...";.

Prin urmare, solicită să se constate că litigiile de natura celui de față urmează a fi soluționate după o procedură specială derogatorie de la dispozițiile de drept comun din materia dreptului muncii, precum și de la cele din materia contenciosului administrativ, Curtea de Apel București fiind competentă în acest, sens.

În al doilea rând, având în vedere calitatea reclamantei, de personal auxiliar de specialitate în cadrul **j, în raport de dispozițiile HG nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și ale art. 7 alin. (1) lit. o) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015, încadrarea reclamantei se realizează prin decizia președintelui **, ministrul justiției, neavând atribuții în legătură cu încadrarea și, respectiv emiterea grilelor de salarizare privind noul salariu de încadrare, stabilirea drepturilor salariale ale personalului instanțelor judecătorești sau încetarea raporturilor de serviciu ale acestora.

Or, ** nu i se poate stabili nici o răspundere în legătură cu încadrarea reclamantei, calitatea de ordonator principal neatrăgându-i automat calitatea de parte în proces.

Așadar, având în vedere că între ** și instanțele judecătorești nu există raporturi de subordonare, deoarece acestea aparțin unor puteri diferite ale statului, nici între angajații ** și ** nu există niciun raport juridic.

Prin urmare, se observa că în speță nu sunt întrunite condiții legale pentru această răspundere, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a **.

În al treilea rând, se observa că solicitarea de a se acorda retroactiv anumite drepturi începând cu data noii încadrări este inadmisibilă.

Astfel, în cazul în care reclamanta era nemulțumită de stabilirea drepturilor salariale în intervalele de referință, puteau contesta actul administrativ respectiv în termenele prevăzute de lege.

Or, drepturile salariale ale reclamantei se stabilesc prin acte administrative individuale, respectiv prin decizii emise de ** care se contestă potrivit unei proceduri speciale prevăzute la art. 7 al Anexei VI din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și în termenul expres menționate în cuprinsul acesteia, de la data la care de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite.

Întrucât din cuprinsul cererii formulate, nu reiese că reclamanta ar fi parcurs procedura prealabilă stabilită potrivit dispozițiilor art. 7 de la CAP. VIII, Anexa VI din Legea 284/2010, apreciază, cererea ca fiind inadmisibilă.

În condițiile în care se va dispune respingerea excepției invocate la pct. III, raportat la data de la care reclamanta solicită acordarea diferențelor, solicită să se constate, față de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ că acțiunea formulată este prescrisă.

Dacă, totuși, veți aprecia că litigiul este de competența secției de litigii de muncă a Tribunalului Ialomița, ținând cont de data introducerii acțiunii (29.11.2016), Ministerul Justiției invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la pretențiile anterioare datei de 29.11.2013.

Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în mate’ conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului ut acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat";, astfel încât pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.

Totodată, potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, "(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";.

Pe fondul cauzei, solicită să se respingă acțiunea pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 32/19.10.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu forță obligatorie că plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu în raport cu cei care au împlinit aceste vechimi potrivit unor acte normative anterioare.

Astfel, se reține schimbarea de optică a legiuitorului intervenită odată cu adoptarea Legii-cadru nr. 284/2010 în privința recompensării vechimii în muncă și faptul că pentru personalul care îndeplinește condițiile de vechime după 1 ianuarie 2011, legiuitorul nu a prevăzut aceste drepturi, considerându-le că nu le-a avut niciodată. Diferența de salarizare este determinată de regimul juridic diferit aplicabil la momentul împlinirii vechimii în muncă/funcție, și nu prezintă relevanță cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior datei de 1 ianuarie 2011, neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate, după cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 669/2012.

Or, în mod corect persoanele care au împlinit respectiva vechime în muncă sau/și în funcție sub imperiul Legii nr. 330/2009, au fost salarizate potrivit acestei legi, iar cei care au împlinit vechimea ulterior abrogării acestei legi, au fost salarizați potrivit legii în vigoare de la acel moment, respectiv Legea nr. 284/2010.

Astfel, se dovedesc neîntemeiate pretențiile reclamantei, întrucât vin în contradicție flagrantă cu cele reținute de Instanța Supremă, care a stipulat expres că salariul trebuie acordat prin raportare cu cel pe care îl are o persoană care a împlinit vechimea în muncă/în funcție ulterior datei de 01 ianuarie 2011.

Totodată, învederează că prin Decizia nr. 32/19.10.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu forță obligatorie că plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu în raport cu cei care au împlinit aceste vechimi potrivit unor acte normative anterioare.

Ținând cont că forța obligatorie este atașată și considerentelor, iar nu doar dispozitivului Deciziei nr. 32/19.10.2015, se observa că la punctele para 43 - 47 s-a statuat în mod obligatoriu și asupra problemelor incidente în prezentul dosar:

";43. Legea-cadru nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010 a abrogat, prin dispozițiile art. 39 lit. w), Legea-cadru nr. 330/2009, urmărindu-se introducerea unui sistem coerent de ierarhizare a posturilor și de salarizare în sectorul bugetar.

Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din acest act normativ, la data intrării în vigoare a legii, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia, iar, potrivit art. 7 alin. (1), aplicarea prevederilor legii se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de încadrare.

Prin urmare, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, ar fi trebuit ca, la data reîncadrării, să se stabilească clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător ale personalului plătit din fonduri publice.

Cu toate acestea, prin art. 4 al Legii nr. 285/2010, se stabilește valoarea de referință de 600 lei [alin. (1)]. se dispune reîncadrarea, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de Legea-cadru [alin. (3)], dar se prevede că, în anul 2011, nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice [alin. (2)].

Dispoziții similare se regăsesc și în legile anuale de salarizare ulterioare.

Așadar, este evident că, față de cadrul legislativ adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, trebuie făcută distincție între reîncadrare, care se face potrivit legii-cadru de salarizare, ale cărei anexe nu se aplică, și plata efectivă a drepturilor salariate.";

Cu alte cuvinte, instanța supremă reține în mod expres și cu forță obligatorie că nici în anul 2011 și nici în anii ulteriori nu s-au aplicat anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 și nici legea ca atare, ci doar legile anuale de salarizare, ale căror dispoziții sunt speciale și de imediată aplicare: Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011, art. II din OUG nr. 80/2010 privind salarizarea pentru anul 2012, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 283/2011, OUG 19/2012, OUG 84/2012, OUG 103/2013, OUG 83/2014 și OUG 57/2015.

în concluzie, în tot intervalul 01 ianuarie 2011 - la zi, salarizarea reclamantei a fost corect acordată și calculată, în conformitate cu dispozițiile din legile anuale de salarizare, singurele aplicabile, astfel cum am arătat, în mod constant, prin apărările formulate.

Nu în ultimul rând, arată că începând cu data de 01.08.2016 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 20/2016 din 8 iunie 2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, astfel cum a fost modificată prin O.U/ nr. 43/2016, astfel că pretențiile ulterioare acestui moment apar ca lipsite de interes.

În ceea ce privește capătul cererii de chemare în judecată, privitor la obligarea și a pârâtului Ministerul Justiției la plata diferențelor salariale, se observați că instanța angajatoare - Tribunalul Dolj, este cea care are această atribuție.

Precizează că atribuția ministrului justiției este de a emite ordinul, a Ministerului Justiției de a vira banii și nu de a efectua plata în concret a diferențelor salariale solicitate.

Prin urmare, formularea unor cereri având ca obiect pretenții de ordin bănesc de către angajații instanțelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiției la plata acestor sume, numai prin prisma calității sale de ordonator principal de credite.

Tribunalele și curțile de apel au personalitate juridică, raportul de muncă al reclamantei este stabilit cu angajatorul, astfel că drepturile salariale ale acestora sunt calculate și plătite direct de către instituția angajatoare, care procedează și la calcularea și virarea contribuțiilor sociale către stat.

În concluzie, în raport de prevederile legale învederate, solicită să se admită excepțiile invocate, iar pe fond, să se respingă cererea de chemare în judecată formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ** instanța o va admite deoarece între reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice, nu există niciun fel de raporturi juridice și implicit niciun fel de drepturi și obligații reciproce.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ** instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că acesta este tribunalul unde funcționează reclamanta din anul 2016 și este ordonator terțiar de credite.

Instanța va respinge excepțiile de inadmisibilitate ca neîntemeiate având în vedere că excepția de inadmisibilitate invocată de ** se referă la faptul că acesta nu poate fi obligat la a furniza fondurile necesare plății drepturilor solicitate dar această solicitare este de principiu admisibilă ca cerere dar ** nu are calitate procesuală pasivă și excepția de inadmisibilitate invocată de ** deoarece reclamanta tinde la obținerea unor diferențe de drepturi salariale și acest tip de acțiune este admisibil

Instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2011-28.11.2013 având în vedere dispozițiile art.245 CPC , art.2501 , art.2512 , art.2513 cod civil și faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 29.11.2016 .

Pe fondul cauzei instanța reține că reclamanta este personal auxiliar de specialitate , grefier , în cadrul ** ,funcție de grefier pe care o deținea și la 1.01.2011 dar și în prezent , la ** apoi la **j.

Reclamanta invocă faptul că este necesară emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care să fie incluse unele sporuri având în vedere ca la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite OG 8/2007, OG 10/2008, Legea 330/2009, legi abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) și sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de risc(25%) și confidențialitate(5%) se aplică în mod diferențiat de la un salariat la altul conducând astfel la discriminări (de la un salariat la altul procentul variază între 11-25%, fără a se indica în vreo decizie motivul pentru care unii beneficiază de un spor mai mare iar alții de unul mai mic) dar această critică nu poate fi reținută pentru următoarele motive :

La momentul intrării în vigoare a Legii 330/2009 reclamanta avea o valoare de referință sectorială de 305 lei , un coeficient de multiplicare de 6,596 ce conducea la un salariu de încadrare de 2012 lei iar la acesta se aplica o majorare de 5% (101 lei , așa-numitul spor de confidențialitate)rezultând un salariu de bază de 2113 lei .

La acest salariu s-a aplicat un spor de condiții grele de 15 % (317 LEI ) , un spor de vechime de 10% ( 211 lei ) , un spor de confidențialitate de 15 % (317 lei ) , un spor de risc și suprasolicitare de 50% ( 1057 lei) rezultând un venit brut de 4015 lei

Conform art.4 din Anexa nr. VI din legea 330/2009 "Art. 4. - (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și personalul de probațiune beneficiază de următoarele sporuri:

a) pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară;

b) de confidențialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară.

(2) Dispozițiile alin. (1) intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile aplicându-se în procentele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), până la data de 31 decembrie 2009.

(3) De la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, de următoarele drepturi salariale:

a) un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidențialității, calculate la indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază și care începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază;

b) sporurile prevăzute la alin. (1), ce se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul salariul de bază sau, după caz, noua indemnizație de încadrare brută lunară și cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câștigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și a unui spor de confidențialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizația de încadrare brută lunară. Gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate și drepturile aferente acestora, avute la 31 decembrie 2009, se mențin.

(4) Cuantumul sporurilor prevăzute la alin. (3) lit. b) se va acorda și se va înscrie în carnetele de muncă sub forma unei valori nominale. ";

În anul 2010 salariul de bază a fost de 2012 lei la care s-a adăugat o majorare de 5% (101 lei , așa-numitul spor de confidențialitate)apoi adaosul de 35 % conform art. 4 alin 3 lit a din Anexa VI, de 740 lei , rezultând un salariu de bază de 3064 lei la care nu s-a mai putut adăuga decât un cuantum de 491 lei ca spor de risc și de confidențialitate , care nu reprezintă un procent de 30% din

salariul de bază deoarece art.4 alin 3 lit b plafonează salariul la câștigul salarial aferent lunii mai 2009, adică cel de 4015 lei astfel că suma de 491 lei reprezintă diferența dintre 4015 lei și 3524( 3064 +460)lei.

La 1.12.2010 salariul reclamantei era redus cu 25% adică era de 3011 lei apoi a fost majorat cu 15 % de la 1.01.2011

Rezultă că stabilirea salariul reclamantei la 1.01.2011 s-a făcut în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile la acea vreme iar ulterior până la 9.04.2015 i s-au aplicat majorările pentru trecerile într-o altă clasă de salarizare , de 2,5 % și majorările pentru sporul de vechime și cele de 8% și 7,4 %.

Începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010 s-a schimbat mecanismul de stabilire a elementului salarial, relevante fiind dispozițiile art. 10, alin.1 prin care salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referință, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului, și alin.5 diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcție, indemnizația lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienților de ierarhizare aferenți claselor de salarizare.

Prevederile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 80/2010 au stabilit că "În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.";Alin. (2) prevede că "În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție". Dispoziții similare au fost reglementate și pentru anul 2011 - prevederile art. 6 alin. (1) din Legea 285/2010, dispunând în sensul că "În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare". Ca și în cazul precedent, la alin. (3) din același act normativ se stipulează că prevederea de la alin. (1) se aplică și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție.

În conformitate cu dispozițiile art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010,, La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: (...) Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare"(...). La art.. 33 alin. 1 din Legea nr. 284/2010, cap IV din partea a ll-a se stipulează că "La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia. În decembrie 2010, tranșele de vechime erau stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, cu adăugarea sporurilor și majorărilor prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a).

Conform art.2 din OUG nr.84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2012, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare "prevederile art. 7 alin. (1) din OUG nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".

Potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în anul 2014, nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010.

Decizia nr.32/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 97 din 9 februarie 2016, obligatorie pentru instanțe conform art.521 alin.3 Cod procedură civilă a stabilit următoarele: "În raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispozițiilor sale, și cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ținând seama și de prevederile art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincție între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, și plata efectivă a drepturilor salariale.

Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.";

După intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice din anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul - cheltuielilor publice, publicate în MO Partea I nr 233/6.04.2015 s-a procedat la încadrarea și salarizarea cu luarea în considerare a dispozițiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG nr 83/2014 iar reclamanta nu a dovedit că în cadrul Curții de Apel Craiova există persoane care au aceeași funcție, același grad profesional, aceeași vechime în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, aceeași clasă și gradație de salarizare și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și ea și au indemnizații mai mari iar Curtea nu a procedat la aducerea salariului reclamantei la același nivel cu aceste persoane .

Față de cele reținute mai sus va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a ** cu sediul în , str nr sector și respinge acțiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a ** ca neîntemeiată.

Respinge excepțiile de inadmisibilitate ca neîntemeiate.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2011-28.11.2013.

Respinge în rest acțiunea formulată de reclamanta**,CNP cu domiciliul în , str., nr , bl , sc , ap județ în contradictoriu cu pârâții ** cu sediul în , str., nr sector ** cu sediul în , str. nr , județ , ** cu sediul în , str., nr, județul ** cu sediul în , str. nr , județ ca neîntemeiată.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la sediul Tribunalului București Secția a VIII a.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.03.2017.

Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,

Red /18.07.2017

Com……..ex/…….

← Ucenicie. valorificare ca şi stagiu de cotizare şi vechime în...		Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Desfacerea... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă