Ucenicie. valorificare ca şi stagiu de cotizare şi vechime în muncă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 535 din data de 05.04.2017
Ucenicie. Valorificare ca și stagiu de cotizare și vechime în muncă.
Legea nr.263/2010: art.3 alin.1 lit. p) si art.19 alin.1;
Decizia nr.18/2015 dată de ÎCCJ (RIL).
Deci, chiar dacă pe perioada în discuție, nu vorbim de un contract de muncă ci, de un contract de ucenicie, principiul contributivității, care guvernează sistemul public de pensii așa cum este reglementat de Legea nr.263/2010, impune valorificarea și acestei perioade pentru care s-au virat contribuții la fostele case de asigurări sociale ca și stagiu de cotizare.
Secția I Civilă - Decizia civilă nr.535/05 aprilie 2017.
Prin sentința civilă nr… din data de 17 noiembrie 2016 pronunțată în cauză de Tribunalul Hunedoara - Secția I Civilă s-a admis acțiunea de asigurări sociale formulată și precizată de reclamantul R.I. împotriva pârâtei C.J.P. H. și în consecință:
A fost obligată pârâtă la recalcularea pensiei cuvenite reclamantului prin valorificarea stagiului de cotizare realizat în perioada de practică în producție ca ucenic la școala profesională Grupul Școlar M.P., respectiv 15.09.1970 - 01.06.1973, începând cu data de 01.03.2016.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
In baza art.248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor prematurității și tardivității acțiunii, invocate de către pârâtă, care vor fi respinse, având în vedere că în dosarul de față nu se contestă decizia nr.(…)/2016, ci, se solicită doar valorificarea perioadei în care reclamantul a urmat cursurile școlii profesionale, conform diplomei de absolvire, a înscrierilor din carnetul de muncă și a contractului de școlarizare. Așa fiind, reclamantul nu avea obligația de a parcurge procedura prealabiă prevăzută de art.149-152 din Legea nr.263/2010 devreme ce a optat să nu conteste decizia emisă de pârâtă. Contrar susținerilor pârâtei, în speță sunt incidente dispozițiile art.107 al.3 din Legea nr.263/2010 în conformitate cu care ,,pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia";.
Pe fondul cauzei.
Prin cererea de față, reclamantul tinde la recunoașterea ca stagiu de cotizare/vechime în muncă a perioadei de practică în producție desfășurată în calitate de ucenic la școala profesională, în intervalul anilor 1970-1973, când era în vigoare Legea nr.3/1950.
Potrivit art.133 litera d din Legea nr.3/1950, "vechimea în muncă se consideră neîntreruptă și atunci când angajatul: …d) urmează o școală în școala pregătirii profesionale";.
Condițiile în care perioada de ucenicie este recunoscută ca vechime în muncă sunt reglementate și de art. 20 alin.3 din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, de-a lungul timpului, perioada de ucenicie a fost recunoscută ca vechime în muncă, cu respectarea condițiilor legale prevăzute în actele normative aflate în vigoare la acel moment.
Legea nr.263/2010 recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2011, prin art.16 litera a.
Cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul acestui dosar s-a pronunțat Decizia nr.18/2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul soluționării recursului în interesul legii, prin care s-au statuat următoarele:
"În interpretarea si aplicarea art.3 alin.1 lit. p) si art. 19 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată și a urmat cursurile unei școli profesionale:
1. anterior datei de 1 ianuarie 1949 va fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale;
2. între 1 ianuarie 1949 și 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă în privința ucenicilor a existat obligația virării contribuțiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale;
3. după 1 ianuarie 1954 și până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare și vechime în muncă perioada practicii în producție.";
În cazul reclamantului sunt relevante cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție la punctul 3 din dispozitivul deciziei, singura condiție pentru recunoașterea ca vechime în muncă a perioadei de ucenicie fiind dovada efectuării practicii în producție pentru perioada a cărei valorificare se solicită, împrejurare dovedită cu contractul de școlarizare încheiat la data de 15.09.1970 pentru o perioada de 3 ani, între tatăl reclamantului și UUMP și în care, la capitolul II punct 1 s-a prevăzut că "se asigura pregătirea practica și teoretică a elevului R.I. prin curs de calificare cu participare în producție, în termen de 3 ani";, dar și cu diploma se absolvire a școlii profesionale, emisă de G.Ș.M.P. seria … nr… care atesta durata școlarizării (3 ani), data absolvirii (iunie 1973) și efectuarea practicii în producție.
Faptul că reclamantul a fost încadrat în munca urmare a încheierii contractului de școlarizare rezultă și din înscrierea în carnetul său de munca seria … nr…, în care la pag…-… poziția 1 a fost inițial înscrisa mențiunea de către UUMP, ca reclamantul este ucenic salarizat din 15.09.2015 cu un venit de 471 lei, în baza fișei de evidenta nr…/... Este adevărat ca aceasta poziție a fost anulată ulterior, însă nu rezultă când și în baza cărui act s-a dispus anularea înscrierii. Pe de altă parte, este evident că la data începerii scolii profesionale cu practica în producție, reclamantului i s-a întocmit o fișă de evidență nr…/… de către unitatea la care presta activitate, acest act nefiind anulat. Împrejurarea ca unitatea nu a comunicat reclamantului această fișă de evidență pentru a o depune la casa teritoriala de pensii nu îl poate prejudicia pe reclamant, care a făcut dovada practicii în producție pe perioada uceniciei, în acord cu dispozițiile Deciziei nr…/2015.
În susținerea acestei poziții, la punctul … din decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că în acea perioadă, în perioada de ucenicie, întreprinderile unde ucenicii făceau practică în producție sau în sectorul particular, datorau contribuția pentru asigurări sociale, astfel: "Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.4161/1953 privind stabilirea contribuției pentru Asigurările Sociale de Stat, în conformitate cu art.6 lit.b) și art.7, asupra sumelor plătite de întreprinderi elevilor școlilor profesionale pe timpul cât aceștia făceau practica în producție sau în sectorul particular se datora contribuția pentru asigurările sociale.";
Mai reține Înalta Curte că "începând cu 1 ianuarie 1954, data intrării în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 4161/1953 privind stabilirea contribuției pentru Asigurările Sociale de Stat, regula contributivității, potrivit căreia perioadele contributive se includ în stagiul de cotizare, se aplică în privința ucenicilor cu plată care au urmat cursurile unei școli profesionale";.
Totodată, Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, instituia în art.1 alin.1 că unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, "sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecționare profesională, precum și asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai școlilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producție, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri …" iar potrivit art.5 alin.2 din același act normativ "nevărsarea contribuțiilor nu afectează drepturile de asigurări sociale cuvenite celor asigurați". Acest act normativ a rămas în vigoare până la 1 aprilie 2000, când a fost abrogat prin Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Astfel cum prevăd dispozițiile art.517 alin.4 din Codul procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.";.
Față de considerentele de mai sus, se va admite acțiunea precizată și va fi obligată pârâta C.J.P. H. la recalcularea pensiei cuvenite reclamantului prin valorificarea stagiului de cotizare realizat în perioada de practică în producție ca ucenic, respectiv 15.09.1970 - 01.06.1973 (data absolvirii), începând cu data de 01.03.2016 - data următoare depunerii cererii nr.(…)/08.02.2016, conform art.107 alin.3 și 5 din Legea nr.263/2010.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în raport de prev. art.453 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 12.01.2017, deci, în termenul legal, pârâta C.J.P. H. solicitând admiterea apelului în sensul anulării hotărârii atacate cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului cauzei; în subsidiar, în măsura reținerii spre soluționare, admiterea apelului cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, ca nefondată.
În expunerea de motive apelanta critică sentința atacată ca fiind nelegată, deoarece:-nu există cadru legal în cuprinsul Legii nr.263/2010 care să reglementeze posibilitatea valorificării la stabilirea/recalcularea drepturilor de pensie, ca stagiu de cotizare realizat perioada de ucenicie; în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității introducerii acțiunii deoarece reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile de depunere inițial la casa de pensii a tuturor actelor justificative; în mod greșit s-a respins excepția tardivității contestației, fiind nesocotite prevederile art.149-153 lit.d) din Legea nr.263/2010; în mod eronat s-a reținut faptul că reclamantul face dovada încadrării situației sale în situația reținută de ÎCCJ în considerentele Deciziei nr.18/2015.
Susține apelanta că perioada în care reclamantul a urmat cursurile unei școli profesionale, ca ucenic, nu a desfășurat activitatea în baza unui contract individual de muncă, nu a existat în cazul său un angajator, nu a încasat salariu la care să fi datorat contribuție pentru pensie suplimentară conform legii și pentru care angajatorul să fi datorat și plătit contribuții de asigurări sociale de stat.
Precizează că pregătirea profesională pentru calificarea într-o meserie se realiza în baza unui contract de ucenicie nu a unui contract individual de muncă. Pentru astfel de perioade nu a existat niciodată o prevedere legală care să reglementeze faptul că ea constituie vechime în muncă și este valorificabilă la stabilirea unor drepturi de pensie.
Mai arată apelanta că intimatul nu a depus la dosarul de pensie acte justificative conform prevederilor H.G. nr.257/2011 pentru susținerea solicitării sale.
Susține că în mod eronat a reținut tribunalul că reclamantul a făcut dovada că se încadrează în considerentele reținute la pct. 3 din Decizia ICCJ nr.18/2015, acesta nefăcând, în prealabil, la dosarul său de pensie și la dosarul instanței de fond, dovada că a realizat practică în producție ca elev al școlii profesionale, care sunt cu exactitate (cu dată certă de început și de sfârșit) aceste perioade, cuantumul veniturilor primite în aceste condiții și faptul că s-au datorat și plătit, la acestea contribuții de asigurări sociale de stat.
În drept: 460 și urm. Cod de procedură civilă.
În probațiune depune înscrisuri: paginile relevante din carnetul de muncă al reclamantului, cererea de recalculare a pensiei și decizia emisă în soluționarea acestei cereri.
Intimatul R.I. a depus adeverința din care rezultă conform statelor de plată, retribuția lunară în cei 3 ani de școală profesională din perioada 15.09.1970-16.07.1973.
Apelanta C.J.P.H. a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea susținerilor intimatului reclamant, acesta nefiind în situația de a fi făcut dovada cu vreun act depus la dosarul de pensionare sau prin adeverința nr. (..)/2016 că pentru perioada 15.09.1970-16.07.1973 s-au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale asupra sumelor înscrise în tabelul adeverinței numită "bursă"; (și nu drepturi salariale) după cum nici faptul că în acest interval de timp a realizat practica în producție ca elev al școlii profesionale (și care ar fi fost, cu exactitate, perioadele de realizare a practicii în producție, cu dată certă de început și de sfârșit).
CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Apelul este nefondat.
Excepția prematurității introducerii acțiunii.
Prin cererea înregistrată la Casa Locală de Pensii P. sub nr. (…)/08.02.2016, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei sale prin adăugarea ca stagiu de cotizare realizat a perioadei 1970-1973, perioada de ucenicie la locul de muncă la IUM P.
Cererea a fost soluționată prin Decizia nr…/09.03.2016 în sensul respingerii.
Faptul că reclamantul nu a mai așteptat soluționarea cererii sale de către Comisia Centrală de Contestații și a depus în instanță acțiunea de față nu înseamnă neparcurgerea etapei administrative, această etapă fiind inițiată și urmată de reclamant odată cu înregistrarea cererii și a actelor doveditoare la casa locală de pensii.
În acest sens, se reține că prin decizia nr. 956/2012 a Curții Constituționale s-a statuat că prevederile art. 151 al. 2 din Legea nr.263/2010, care prevăd că hotărârile adoptate de Comisiile centrale de contestație pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 zile de la comunicare, sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații nu împiedică accesul la justiție.
Excepția tardivității contestației.
Având în vedere că în dosarul de față nu se contestă decizia nr…/09.03.2016, ci se solicită recalcularea pensiei prin valorificarea perioadei în care reclamantul a urmat cursurile școlii profesionale, în raport cu prevederile art.107 din Legea nr.263/2010 nu se pune problema tardivității introducerii cererii, această cerere de recalculare/revizuire a pensiei putând fi formulată oricând se constată modificarea elementelor inițiale ale stabilirii pensiei.
Pe fondul cauzei.
Contrar susținerilor apelantei pârâtei ne aflăm în situația vizată de Decizia nr. 18/5.10.2015 dată de Înalta Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, în cadrul căruia a fost analizată posibilitatea de a considera perioada de ucenicie ca perioadă componentă a stagiului de cotizare, adică de a stabili dacă în intervalul în care o persoană a fost ucenic cu plată sau a urmat cursurile unei școli profesionale au fost datorate sau/și plătite contribuțiile de asigurări sociale în sistemul public, respectiv a stabili dacă ucenicia poate fi considerată perioadă contributivă.
Prin această decizie, instanța supremă a statuat următoarele:
"În interpretarea si aplicarea art.3 alin.1 lit. p) si art. 19 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată și a urmat cursurile unei școli profesionale: 1. anterior datei de 1 ianuarie 1949 va fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale; 2. între 1 ianuarie 1949 și 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă în privința ucenicilor a existat obligația virării contribuțiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale; 3. după 1 ianuarie 1954 și până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare și vechime în muncă perioada practicii în producție.";
Se reține în considerente aceste decizii că începând cu 1 ianuarie 1954, data intrării în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr.4161/1953 privind stabilirea contribuției pentru Asigurările Sociale de Stat, regula contributivității, potrivit căreia perioadele contributive se includ în stagiul de cotizare, se aplică în privința ucenicilor cu plată care au urmat cursurile unei școli profesionale. Obligația de plată a contribuțiilor la asigurările sociale asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai unei școli profesionale, indiferent de forma în care aceștia realizau veniturile, a fost menținută și prin art. 1 alin. (1) din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, care a succedat Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 4161/1953, decret rămas în vigoare până la 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000.
Așa fiind, temeiul legal al cererii de față îl constituie, așa cum corect a reținut prima instanță prevederile art. 3 alin.1 lit.p) și art.19 alin.1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție-complet pentru soluționarea recursului în interesul legii prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțele inferioare, potrivit art.517 alin.4 din Codul de procedură civilă.
Deci, chiar dacă pe perioada în discuție, nu vorbim de un contract de muncă ci, de un contract de ucenicie, principiul contributivității, care guvernează sistemul public de pensii așa cum este reglementat de Legea nr.263/2010, impune valorificarea și acestei perioade pentru care s-au virat contribuții la fostele case de asigurări sociale ca și stagiu de cotizare.
În ceea ce privește dovada cererii de față, efectuarea practicii în producție pentru perioada a cărei valorificare se solicită (15.09.1970-16.07.1973) s-a probat cu contractul de școlarizare încheiat la data de 15.09.1970 pentru o perioada de 3 ani, între tatăl reclamantului și UUMP și în care, la capitolul II punct 1 s-a prevăzut că "se asigura pregătirea practica și teoretică a elevului (…) prin curs de calificare cu participare în producție, în termen de 3 ani";, precum și cu diploma se absolvire a școlii profesionale, emisă de G.Ș.M.P. seria F nr.(…) care atesta durata școlarizării (3 ani), data absolvirii (iunie 1973) și efectuarea practicii în producție.
În cazul dat, perioada (15.09.1970-16.07.1973) efectuată de reclamant ca și practică în producție în cadrul UUMP și suma de care a beneficiat pe această perioadă este probată cu adeverința nr. (..)/12.07.2016 emisă de UMIROM SA (societate în faliment).
Faptul că această sumă este încasată cu titlu "bursă"; nu o exclude de la valorificarea la pensie atâta vreme cât pentru această sumă s-a datorat contribuția pentru asigurări sociale, potrivit actelor normative în vigoare la acea vreme, Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 4161/1953, respectiv Decretul nr.389/1972. Actele normative succesive, Legea nr. 27/1966, prin art. 39 alin. (1), și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 252/1967, prin art.30 alin.(1) lit. a) stabileau că ucenicia la locul de muncă se include în calculul vechimii în muncă, tocmai pe ideea contributivității angajatului ucenic la fostele asigurări sociale sau la casele de pensii preluate de stat în perioada de referință.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(1) din Noul cod de procedură civilă va respinge ca nefondat apelul promovat de pârâta.
| ← Drepturi salariale acordate funcţionarilor publici din cadrul... | Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare → |
|---|
Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:
Comentarii despre Ucenicie. valorificare ca şi stagiu de cotizare şi vechime în muncă.
