Drepturi salariale. ore suplimentare. art. 9 oug 57/2015 art. 122, al. 1 codul muncii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 93/A din data de 23.02.2017
Potrivit art. 8 din OUG nr. 83/2014 în anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Prin urmare, în perioada în litigiu reclamantul avea dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător a muncii prestate în condițiile în discuție.
În contextul în care angajatorul avea cunoștință de faptul că reclamantul presta ore suplimentare însă nu a luat nicio măsură de natură să înlăture o atare situație ori să compenseze cu timp liber munca prestată peste durata normală a timpului de lucru și întrucât angajatului i-a încetat contractul de muncă, iar compensarea cu timp liber corespunzător nu mai este posibilă, angajatorul este obligat să plătească reclamantului contravaloarea muncii suplimentare.
Prin Sentința civilă nr. 1421 din 20.10.2016 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr. 710/96/2016 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul F. L. împotriva pârâtului Județul Harghita, prin Consiliul Județean Harghita și s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantului contravaloarea a 118 ore suplimentare efectuate de către acesta în perioada 01.10.2015 - 31.03.2016, în care a fost angajat în funcția de fochist.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul Consiliului Județean Harghita în funcția de fochist până în luna mai 2016, iar în perioada 01.10.2015 - 31.03.2016 a prestat 118 ore peste durata normală a timpului de lucru, care nici nu i-au fost compensate cu timp liber și nici nu i-au fost plătite.
Tribunalul a reținut că faptul că orele suplimentare s-ar compensa la cererea solicitantului într-un anumit termen care nu ar fi fost respectat, nu înlătură obligația angajatorului de a-i plăti salariatului contravaloarea muncii prestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul solicitând schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea căii de atac declarate, pârâtul a arătat că în sectorul bugetar orele suplimentare nu se plătesc, ci se compensează cu timp liber corespunzător muncii suplimentare, potrivit art. 9 din OUG nr. 57/2015.
De asemenea, apelantul a arătat că potrivit art. 122 alin. 1 din Codul muncii munca suplimentară se compensează cu ore libere în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, or, solicitarea pentru plata orelor suplimentare s-a înregistrat la 04.05.2016. În plus, s-a arătat că reclamantul a solicitat direct plata orelor suplimentare fără a dovedi imposibilitatea compensării prin ore libere.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă.
Intimatul F. L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, subliniind că hotărârea atacată este legală și temeinică.
În acest sens, intimatul a arătat că este îndreptățit la despăgubiri, întrucât munca acestuia nu a fost compensată nici prin plată nici prin acordarea de timp liber corespunzător.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele menționate prin memoriul de apel.
Analizând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar constată următoarele:
Reclamantul, angajat la Consiliul Județean Harghita în funcția de fochist până în luna mai 2016, a efectuat în intervalul 01.10.2015 - 31.03.2016 un număr de 118 ore prestate peste durata normală a timpului de lucru.
Potrivit art. 8 din OUG nr. 83/2014 în anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. Aceeași prevedere a fost preluată și de art. 9 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.
Prin urmare, în perioada în litigiu reclamantul avea dreptul la compensarea cu timp liber corespunzător a muncii prestate în condițiile în discuție.
În contextul în care angajatorul avea cunoștință de faptul că reclamantul presta ore suplimentare însă nu a luat nicio măsură de natură să înlăture o atare situație ori să compenseze cu timp liber munca prestată peste durata normală a timpului de lucru și întrucât angajatului i-a încetat contractul de muncă, iar compensarea cu timp liber corespunzător nu mai este posibilă, angajatorul este obligat să plătească reclamantului contravaloarea muncii suplimentare. Sub acest aspect nu prezintă relevanță împrejurarea că angajatul nu ar fi solicitat într-un termen de 60 de zile compensarea orelor suplimentare, efectuarea acestora nefiind ocazională sau întâmplătoare, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă că toți cei trei fochiști efectuau în mod constat muncă suplimentară. Prin urmare, era datoria angajatorului să ia măsurile necesare în vederea respectării prevederilor art. art. 8 din OUG nr. 83/2014, respectiv art. 9 din OUG nr. 57/2015.
Față de cele reținute anterior, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, cu consecința păstrării hotărârii atacate.
| ← Personal militar. indemnizație acordată în baza legii nr.... | Decizie recuperare debit. nulitate. legea nr. 263/2010 – art.... → |
|---|
