Drepturi salariale. pretenţii.. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 748 din data de 27.09.2017
Prin cererea înregistrată la data de 21.03.2017, înregistrată sub nr. 1361/110/2017 la Tribunalul Bacău, pe reclamanții I.L.V., ș.a. în contradictoriu cu pârâta S.G.G.N.Ș., au solicitat să se dispună obligarea unității școlare pârâte, la calcularea și plata de despăgubiri echivalente cu dobânda legală aferentă drepturilor bănești în baza sentinței civile nr. 24/12.01.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 688/110/2009, irevocabilă prin nerecurare și sentința civilă nr. 2003/03.12.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 689/110/2009, irevocabilă prin nerecurare, sentința civilă nr. 1525/06.10.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 690/110/2009, irevocabilă prin nerecurare, sentința civilă nr. 1409/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8075/110/2012, irevocabilă prin nerecurare, sentința civilă nr. 1733/09.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8080/110/2012, irevocabilă prin nerecurare.
În motivarea acțiunii, se arată, în esență, că , reclamanții au obținut în instanță, drepturile salariale cuvenite potrivit Legii nr. 221/2008. Deși sentința de mai sus este irevocabilă, nici până în prezent nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul că au fost lipsiți de folosul sumelor de bani, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniu prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
Mai arată reclamanții că, unitatea școlară pârâtă a aplicat prevederile OU nr. 71/2009 asupra sentinței civile menționată mai sus, amânând și eșalonând plata sumelor cuvenite până în anul 2012; această ordonanță a fost modificată de OU nr. 45/2010 și de Legea nr. 230/2011 care, la rândul său, amână și modifică plata eșalonată a sumelor începând cu anul 2012 pentru o perioadă de 5 ani. OUG nr. 92/2012 include în același regim de plată eșalonată și hotărârile care s-au pronunțat în anul 2013.
Se arată în continuare că, potrivit art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."", iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1), următoarele: dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile" ( actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede următoarele: , Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile")
In consecință, apreciază că, și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariate sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume:
Noul cod civil ( NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) In cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: ,Jn cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariate prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă
Pentru drepturile salariate restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
Solicită a se avea în vedere și faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație concomitent cu acordarea dobânzii legale nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală ) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
In concluzie, având în vedere considerentele de mai sus și dispozițiile legale aplicabile, solicită să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată și, prin hotărâre să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a Il-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, art. 161, art. 166 alin.4, art 278 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1088 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Acțiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.270 din Codul muncii.
La cerere au fost atașate înscrisuri, în copie certificată reprezentând copie carți identitate, decizii de pensionare și titlurile executorii (filele 9- 61 dosar).
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare .
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța retine că acțiunea de față este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții, au fost cadre didactice si au solicitat ca școala unde și-au desfășurat activitatea să fie obligată la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor acordate prin sentința civilă nr. 24/12.01.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 688/110/2009, irevocabilă prin nerecurare și sentința civilă nr. 2003/03.12.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 689/110/2009, irevocabilă prin nerecurare, sentința civilă nr. 1525/06.10.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 690/110/2009, irevocabilă prin nerecurare, sentința civilă nr. 1409/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8075/110/2012, irevocabilă prin nerecurare, sentința civilă nr. 1733/09.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8080/110/2012, irevocabilă prin nerecurare, dobânzi ce urmează a fi calculate și plătite pe o perioadă de 3 ani retroactiv introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În speță, pretențiile solicitate și intitulate "dobânzi"; (deși ceea ce au comun cu dobânzile este doar modul de calcul, prin raportare la OG 9/2000 și OG nr. 13/2011) nu au ca temei juridic existența unui act juridic de natură contractuală sau o hotărâre judecătorească care să le consacre (situație în care ar fi fost inutilă promovarea prezentei acțiunii), ci răspunderea civilă delictuală, ale cărei condiții urmează a fi analizate în prezenta cauză.
Fundamentul acordării daunelor interese rezultă din considerentele Deciziei nr. 2/2014 pronunțată de ÎCCJ în interesul legii, care au, în egală măsură cu dispozitivul acestei decizii, forță obligatorie, întrucât explicitează soluția instanței supreme, nefiind permis instanțelor de judecată, dea o altă fundamentare pentru cumul dobânzilor cu actualizarea creanței decât cea stabilită de ÎCCJ.
Ca atare, întrucât dreptul la dobândă capătă existență juridică doar prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, nefiind consacrat printr-un act juridic preexistent, instanța apreciază că daunele interese solicitate cu titlu de dobânzi nu au caracter accesoriu debitelor constatate prin hotărârile judecătorești indicate în acțiune, (cum ar fi fost cazul dacă ar fi fost solicitate și acordate odată cu drepturile salariale executate cu întârziere sau neexecutate parțial), chiar dacă fundamentul acordării lor, ca situație-premisă, o constituie, astfel cum a statuat ÎCCJ, executarea cu întârziere sau neexecutarea în mod culpabil, din partea statului, a debitelor datorate.
O astfel de soluție este susținută și de ÎCCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 21/2015, pronunțată de Înalta Curte apreciindu-se că data scadenței este data pronunțării titlurilor executorii, și că aceste dobânzi pot fi cerute pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, sens în care au procedat și reclamanții.
Tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 24/12.01.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 688/110/2009, irevocabilă prin nerecurare și sentința civilă nr. 2003/03.12.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 689/110/2009, irevocabilă prin nerecurare, sentința civilă nr. 1525/06.10.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 690/110/2009, irevocabilă prin nerecurare, sentința civilă nr. 1409/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8075/110/2012, irevocabilă prin nerecurare, sentința civilă nr. 1733/09.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8080/110/2012, irevocabilă prin nerecurare, au fost acordate reclamanților diferențe de drepturi salariale, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 și a Legii 285/2010 cu privire la care nu există date că fost executate parțial de către pârâtă, conform eșalonărilor intervenite prin OUG nr. 75/2008 și OUG nr. 71/2009.
Potrivit art. 1084 din Codul civil de la 1864, "daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit …"; iar potrivit art.1088 din același act normativ: la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Potrivit art. 1530 Noul Cod civil : " Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) In cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.";
Astfel cum s-a reținut în considerentele Deciziei nr. 2/2014 pronunțată de ÎCCJ, decizie obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din codul de procedură civilă cumulul dobânzii cu actualizarea este admisibil, natura juridică a celor două instituții este diferită, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au scopuri diferite, prin acordarea dobânzii urmărindu-se sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului urmărindu-se acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Raportat la considerentele Deciziei nr. 7/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cauză se constată că dreptul de care se prevalează sindicatul reclamant este cel de a fi despăgubiți membrii săi de sindicat pentru plata cu întârziere a sumelor din titlurile executorii eșalonate.
Dacă eșalonarea a presupus fixarea unui alt termen pentru executarea parțială a obligației de plată și o astfel de plată parțială nu întrerupe cursul prescripției dreptului de a solicita aceste dobânzi, înseamnă că obligația principală, respectiv dreptul la executarea silită a titlurilor executorii, nu s-a prescris, iar dobânda percepută debitorului pentru neexecutare curge, pentru tranșele achitate, de la data pronunțării hotărârii până la data plății tranșelor, iar, pentru sumele neachitate, curge în continuare până la data plății efective.
În aceste condiții, cererea de chemare în judecată marchează momentul la care instanța de judecată se raportează pentru a aprecia dacă scadența tranșelor plătite pentru care se calculează distinct dobânzi penalizatoare se înscrie în termenul de prescripție de trei ani anteriori acestei date, dobânzile putând fi solicitate pentru perioada pentru care nu s-a împlinit prescripția.
Pentru suma rămasă restantă după plata parțială, dobânzile penalizatoare curg în continuare și pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acțiunii, în consecință, în raport de cele reținute și de ÎCCJ prin Deciziile 7/2015 și 21/2015, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
Potrivit art. 1, alin. (3) din OG 13/2011, aplicabilă în anul 2012, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare, art. 3, alin. (2) din același act normativ statuând că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, la care se adaugă 4 puncte procentuale.
Instanța reține că, în calitate de instituție bugetară implicată în plata drepturilor salariale, pârâta unitatea școlară este reprezentant al statului, căruia îi este imputabilă, din punct de vedere delictual, executarea cu întârziere a creanțelor, emiterea unor acte normative care au susținut legal această executare cu întârziere, constatate constituționale și conforme cu CEDO, nefiind de natură de să îi priveze pe reclamanții de folosul neobținut prin neexecutarea integrală și la termen a debitelor.
Față de cele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea, potrivit dispozitivului.
| ← Reconstituire vechime. Jurisprudență Vechime în muncă | Obligaţia de a face. Jurisprudență Salarizare → |
|---|
