Egalizare salarii. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Hotărâre nr. 41 din data de 17.01.2018
La ordine a venit spre soluționare cauza contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta D C M și reprezentant ales pentru reclamanțiiD C M si altii, pârât AGENTIA JUDETEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ BACĂU, pârât AGENTIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10.01.2018 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de astăzi, 17.01.2018, când a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
1. A) Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 09.08.2017 sub nr. 1163/110/2017 reclamanții D C M și reprezentant ales pentru reclamanții:oc , VASILICA, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bacău și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la aplicarea dispozițiilor obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 794/2016, privind egalizarea salariilor la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare care trebuie să includă și drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și revocabile/definitive, stabilite prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție și specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică, având în vedere familia ocupațională din acre fac parte, respectiv "ADMINISTRAȚIE";, reglementată de Anexa I, capitolul I lit c- funcții publice de execuție din Legea nr. 3284/2010, în sensul egalizării salariilor funcțiilor publice existente la nivelul angajatorului, de auditor, consilier juridic, inspector, consilier, expert, referent de specialitate, referent și inspector social, prin trimitere la aceeași funcție, gradație, vechime în funcție și specialitate din familia ocupațională anterior menționată.
Cu privire la funcția de inspector social, s-a solicitat obligarea ordonatorului principal de credite și a angajatorului să respecte, în procesul de egalizare a salariilor, și decizia nr. 6/13.01.2012 a Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială- ordonator secundar de credite.
S-a mai solicitat obligarea pârâților la acordarea diferențelor salariale rezultate din neaplicarea deciziei CCR nr. 794/2016 sume indexate și actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de 21.12.2016 și până la data plății efective.
Cerere a fost întemeiată în drept pe dispozițiile L 554/2004, Decizia CCR 794/2016.
Au fost depuse înscrisuri în dovedire.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
Pârâta Ministerul Muncii și Justiției Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând pe cale de excepție, lipsa calității sale procesual pasive, excepția inadmisibilității prin raportare la dispozițiile art. 8 al 1 L 554/2004.
Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că dispozițiile legale au fost corect aplicate, dispozițiile individuale privind salarizarea reclamanților fiind emise în funcție de decizia ordonatorului secundar de credite.
Pârâta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, a tardivității, a prescripției extinctive, a lipsei calității procesuale pasive, precum și a conexității cu dosarul nr. 1164/110/2017, solicitând pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere respectarea dispozițiilor legale în vigoare cu privire la salarizarea funcționarilor publici.
La data de 11.01.2017, reclamanții și-au precizat acțiunea ( f198- 199 ds) în sensul obligării pârâtelor la stabilirea salariului maxim prin raportare al criteriile stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016.
B) Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 09.03.2017 sub nr. 1164/110/2017 reclamanții h l A M și reprezentant legal pentru reclamanții XXXXXXXXXXXXXXXXXX D, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bacău și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la aplicarea dispozițiilor obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 794/2016, privind egalizarea salariilor la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare care trebuie să includă și drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și revocabile/definitive, stabilite prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție și specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică, având în vedere familia ocupațională din care fac parte, respectiv "ADMINISTRAȚIE";, reglementată de Anexa I, capitolul I lit c- funcții publice de execuție din Lege anr. 3284/2010, în sensul egalizării salariilor funcțiilor publice existente la nivelul angajatorului, de auditor, consilier juridic, inspector, consilier, expert, referent de specialitate, referent și inspector social, prin trimitere la aceeași funcție, gradație, vechime în funcție și specialitate din familia ocupațională anterior menționată.
Prin încheierea din data de 06.11.2017 Pronunțată în dosarul nr. 1164/110/2017 Tribunalul Bacău a admis excepția conexității și a conexat dosarul anterior menționat la dosarul nr. 1163/110/2017.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind că este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în cadrul acesteia fiind depusă și decizia nr. 68/17.02.2017 emisă de ANPIS ( f 6 ds vol II).
2. Analizând cererea prin prisma dispozițiilor legale, instanța reține următoarele:
A) cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială
Tribunalul reține, cu titlu preliminar, faptul că, calitatea procesuală este una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acțiunii civile. Conținutul acestei noțiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".
Astfel,, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanțial dedus judecății.
Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În concret, în situația în care pretenția formulată prin acțiune, alcătuind obiectul cererii de chemare în judecată, constă în acordarea unor drepturi de natură salarială, ținând seama că subiectele raportului de serviciu sunt determinate, stabilirea calității procesuale nu prezintă dificultăți, părțile din raportul de drept procesual fiind identice cu subiectele raportului juridic de drept substanțial.
Se mai reține și faptul că, în cazul în care reclamantul înțelege să acționeze în justiție pentru recunoașterea și valorificarea drepturilor sale atât instituția/autoritatea publică angajatoare, cât și autoritatea publică centrală, în considerarea calității acesteia de ordonator principal de credite, sau pe aceea de ordonator secundar, determinarea calității procesuale pasive presupune identificarea subiectului pasiv al raportului juridic dedus judecății, respectiv titularul obligației de plată a drepturilor salariale.
În accepțiunea art. 159 alin. (1) din Codul muncii, care constituie dreptul comun în materie, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. O caracteristică a raportului juridic de muncă este aceea că poate exista numai între două persoane, spre deosebire de raportul obligațional civil, în cadrul căruia poate fi, uneori, o pluralitate de subiecte active sau pasive.
Pe cale de consecință, ținând seama și de caracterul exclusiv al competenței (una și aceeași atribuție trebuie să aparțină unei singure autorități publice), se poate concluziona că legitimarea procesuală pasivă revine doar autorității publice cu care funcționarul public se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparține prerogativa stabilirii și acordării drepturilor salariale.
În prezenta cauză, reclamanții, atât cei din cererea principală cât și cei din cererea conexă, sunt angajați în cadrul Agenției Județene pentru Plăți și inspecție Socială, numai această instituția putând avea astfel calitatea procesuală în prezentul litigiu.
Interesul atragerii în proces și a ordonatorului principal sau al celui secundar de credite, pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanție a executării obligației de plată ce revine instituției/autorității publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul legitim, atâta vreme cât atribuțiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării și stabilirii destinației acestora nu cuprind o obligație de garanție sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretențiilor deduse judecății.
Un argument suplimentar din perspectiva analizată este reprezentat de dispozițiile art. 222 din Codul civil, sub denumirea marginală "Independența patrimonială", care consacră principiul potrivit căruia persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică față de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel. Așadar, independent de existența din punct de vedere juridic a unei relații de subordonare între două persoane juridice, legea oprește confuziunea patrimonială între acestea și, în consecință, interzice răspunderea reciprocă a celor două persoane juridice pentru obligațiile proprii.
Tribunalul reține că în acest sens s-a pronunțat ÎCCJ în Decizia nr. 13/2016, dată în recursul în interesul legii.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite excepția lipsei calității procesual pasive invocată atât de Ministerul Muncii și Justiției Sociale cât și de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, urmând a respinge în consecință acțiunea față de acestea.
B) cu privire la excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu
Instanța reține că această excepția a fost invocată la primul termen de judecată, în funcție de modul de formulare al cererii, însă aceasta a rămas fără obiect după modificarea acțiunii făcută de reclamanți, astfel cum s-a arătat anterior.
C) cu privire la excepția inadmisibilității, a tardivității, a prescripției extinctive invocate de pârâtele în legătură cu care Tribunalul a stabilit că nu au calitate procesuală pasivă, acestea vor fi respinse ca rămase fără interes.
D) cu privire la fond
În fapt, reclamanții menționați în acțiunea introductivă și în cea conexată sunt funcționari publici angajați în cadrul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială, aceștia solicitând prin prezenta cerere, în esență, stabilirea salariilor lor de bază la nivelul maxim al salariilor aflate în plată în cadrul întregii familii ocupaționale Administrație, cu luarea în considerare și a drepturilor salariale stabilite în cazul unora din funcționarii publici prin hotărâri rămase definitive.
În principal, acțiunea a fost determinată de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, reclamanții considerând că din cuprinsul acesteia se desprinde ideea că salariile funcționarilor publici trebuie stabilite la nivelul maxim aflat în plată pentru toți funcționarii publici din întreaga familie ocupațională.
Interpretarea dată de reclamanți Deciziei Curții Constituționale este eronată, în opinia instanței.
Astfel, Curtea Constituțională a avut de statuat asupra neconstituționalității art. 3 al 1 ind 1- 1 ind 4 din OUG nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată și completată prin OUG nr. 43/2016, respectiv asupra art. 3 ind 1 al 1 ind 1-1 ind 4 din OUG nr. 57/2015, respectiv
( 1 ind1) Sintagma "fiecare funcție" prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
(1 ind 2)**) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.
(1 ind 3) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.
Analizând dispozițiile criticate, Curtea Constituțională a reținut în ce privește art. 3 ind 1 al 1 ind 2 că excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești, de la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul autorității publice, afectează art. 124 și art. 126 din Constituție, fiind, astfel, neconstituționale. Astfel, ca urmare a neconstituționalității articolului precitat, nivelul maxim al salariului de bază /indemnizației de încadrare la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 al 1 OUG nr. 57/2015 trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești ; iar personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.
S-a mai reținut incidental, faptul că în vederea egalizării prevăzute de art. 3 ind 1 al 1 OUG nr. 57/2015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile urmează a se stabili prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de autoritate publică sau instituție.
Prin urmare, ceea ce s-a reținut în esență prin decizia Curții invocate în cauză reprezintă numai aspectul referitor la obligativitatea luării în considerare la stabilirea nivelului maxim de salarizare, a hotărârilor judecătorești prin care s-au recunoscut drepturi salariale.
Or, din acest punct de vedere, Tribunalul remarcă faptul că, prin decizia nr. 68/17.02.2017 ( f 6 ds vol II), ordonatorul secundar de credite, respectiv ANPIS, a stabilit nivelul maxim de salarizare din cadrul tuturor agențiilor județene din țară, prin luarea în calcul a acestor hotărâri judecătorești de care au beneficiat unii dintre funcționari publici din cadrul acestora.
Instanța consideră că mențiunile din dreptul nivelului maxim al Anexei nr. 2 ( f 8 de ex) a Deciziei nr. 68/2017, în care este menționată una din agențiile județene ( de ex la nr crt. 7 menționat AJPIS Argeș) nu are semnificația faptului că salariul de bază menționat în dreptul acesteia se aplică numai în cadrul respectivei agenții județene, ci tuturor consilierilor, consilierilor juridici, experților, inspectorilor, având grad profesional superior, - față de exemplul dat anterior. La fel este și în cazul nr. crt. 8, 14, din Anexă, menționarea în cazul acestora al agenției județene având semnificația faptului că la nivelul acestora s-a înregistrat cel mai mare nivel al salarizării, însă nu are semnificația faptului că salarizarea maximă se va realiza doar la nivelul acestei agenții, ci respectivul salariu de bază va fi aplicabil tuturor funcționarilor publici menționați la respectivele nr. crt. din cadrul tuturor agențiilor județene.
Prin urmare, decizia respectivă a îndeplinit toate condițiile pentru ca salariile de bază/indemnizațiile de încadrare ale funcționarilor publici din cadrul agențiilor județene în care sunt încadrați reclamanții, să respecte decizia curții constituționale și actele normative în materie de salarizare.
În ceea ce privește susținerile reclamanților referitoare la faptul că salarizarea trebuie să se facă la nivelul întregii familii ocupaționale, reclamanții omis a avea în vedere dispozițiile art. 3 al 1 ind 1 și al 1 ind 3 anterior redate, care definesc atât termenul de "fiecare funcție";, prin raportare la funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea cadru nr. 284/2010, dar și noțiunile de "instituție"; și "autoritate publică";.
Astfel, cu referire la acestea, legea prevede faptul că se are în vedere instituția sau autoritatea publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite; iar în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflat al același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim la salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publcice subordonate.
Prin urmare, drepturile salariale trebuie să aibă în vedere și noțiunile anterior menționate, respectiv egalizarea salariilor de bază trebuie să funcționeze raportat la nivelul aceleiași anexe, capitol, literă, număr și număr curent raportat la fiecare instituție/autoritate publică în parte.
În concret, în cazul de față, salarizarea reclamanților a fost realizată avându-se în vedere toate agențiile județene aflate în subordinea Agenției naționale, fiind evident în cazul acestora că se încadrează în ipoteza legală vizând instituții publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, funcționari publici din cadrul acestora având dreptul de a fi salarizați la același nivel pentru fiecare funcție, grad, gradație, vechime în funcție sau specialitate.
Nu pot fi reținute astfel susținerile reclamanților în sensul că ar trebui ca nivelul maxim al salariului de bază să fie stabilit la nivelul celui stabilit în cadrul Consiliului Județean, de exemplu, pentru că și această instituție face parte din aceeași familie ocupațională. Astfel, intenția legiuitorului a fost clară în momentul în care a stabilit că egalizarea se face la nivelul aceleiași instituții sau în cadrul celor subordonate aceluiași ordonator de credite, numai dacă instituțiile respective îndeplinesc anumite criterii, printre care cel mai important este cel al aceluiași scop. Or, nu se poate reține că AJPIS are aceleași scop cu Consiliul Județean, chiar dacă și în cazul celui din urmă se pot regăsi aceleași categorii de funcționari publici.
Prin urmare, salarizarea de bază nu se poate realiza decât prin raportare la aceeași instituție sau autoritate și cu respectarea criteriilor legale în cazul celor subordonate aceluiași ordonator de credite dar au și același scop.
În ce privește susținerile referitoare la stabilirea unui salariu de bază la nivelul maxim raportat la întreaga familie ocupațională, instanța apreciază că, considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, care s-au raportat la familia ocupațională " Justiție"; nu pot fi aplicate prin analogie și în cazul celorlalte familii ocupaționale, față de particularitățile acesteia din urmă.
3. Pentru aceste considerente, reținând că salariile de bază ale reclamanților au fost stabilite prin raportare la criteriile prevăzute de lege și prin luarea în calcul și a drepturilor salariale stabilite în favoarea anumitor funcționari publici, cu raportare la întreaga categorie de funcționari publici din care fac parte cei care au dobândit drepturi salariale prin hotărâri judecătorești, astfel cum rezultă din dispoziția nr. 68/17.02.2017, Tribunalul va respinge atât cererea principală cât și cea conexă a reclamanților, în contradictoriu cu pârâta AJPIS Bacău ca nefondată, urmând a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și a respinge în consecință cererea raportat la acestea, a respinge și celelalte excepții invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.
Respinge excepția inadmisibilității invocată din oficiu. Respinge restul excepțiilor invocate de pârâtele Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială ca rămase fără interes.
Respinge cererea de chemare în judecată și cererea aferentă dosarului conexat, nr. 1164/110/2017, formulată de reclamanții D C M și reprezentant ales pentru reclamanții: CC VB NM HG , reclamanta HL AMA și reprezentant legal pentru reclamanții: SI ALTII, toți reclamanții cu domiciliul procesual ales în Mun. BACĂU, , Județ BACĂU, în contradictoriu cu pârâta AGENTIA JUDETEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ BACĂU cu sediul în Mun. BACĂU, STR. IONITA SANDU STURZA, nr. 63A, et. 4, Județ BACĂU, ca nefondate.
Respinge cererea principală și cererea conexă în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii și Justiției Sociale cu sediul în Mun. București, STR. DEM. I. DOBRESCU, nr. 2-4, sector 1, și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială cu sediul în Mun. București, STR.GENERAL GHEORGHE MAGHERU, nr. 4, et. 4, sector 1, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Tribunalul Bacău Secția a II-a.
| ← Litigiu privind functionarii publici. Jurisprudență Contracte... | Reconstituire vechime. Jurisprudență Vechime în muncă → |
|---|
