Grupa I de muncă şi condiţii speciale în raport de art.30 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 68/Ap din data de 18.02.2014
Prin sentința civilă nr.1402/MAS din 4.10.2013, Tribunalul Brașov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta O.A. și a obligat pârâta S.C. C. S.A. B. să elibereze adeverință privitoare la încadrarea activității reclamantei în grupa I de munca,în perioada 10.10.1974-11.06.1981. A respins restul pretențiilor vizând echivalarea activității încadrate în grupa I cu activitate desfășurată în condiții speciale de muncă, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte, iar potrivit mențiunilor din carnetul său de munca, pozițiile 3-16 (f.10 verso-11), în perioada 10.10.1974-11.06.1981 a desfășurat activitatea de pirotehnist.
Potrivit dispozițiilor pct.1, 2 si 3 din Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților si categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, în grupa I de muncă, se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1. În grupa II de muncă, se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2. Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Existenta condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Pct.14 din același act normativ stabilește că pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin Precizările Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 11860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Din analiza textelor menționate, rezultă că, pentru încadrarea în grupele I sau II de muncă în vederea pensionării, se impune ca angajatul să lucreze efectiv la locurile de muncă și să presteze efectiv una dintre activitățile menționate în anexele I și II, fiind, de asemenea, necesar ca din determinările de noxe să rezulte că acestea depășesc nivelul maxim admis prevăzut de normele în vigoare, iar cu toate măsurile luate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor nu a putut fi redus.
Tribunalul a avut în vedere că, pentru perioada 18.03.1969-31.12.1989, nu este necesară determinarea nivelului noxelor, încadrarea făcându-se dacă angajatul respectiv desfășoară efectiv una dintre activitățile prevăzute în anexe.
În cauză, în perioada 10.19.1974-11.06.1981, reclamanta a prestat activitatea de pirotehnist, ce se încadrează la pct. 62, anexa I din Ordinul 50/1990, respectiv asamblarea și dezasamblarea focoaselor, șuruburilor portamorsa și detonatoarelor (în cazul în care elementele componente sunt încărcate). Nefiind necesară pentru aceasta determinarea nivelului noxelor, rezultă că societatea pârâta avea obligația de a proceda la încadrarea reclamantei în grupa I de muncă, pentru această perioadă pretențiile reclamantei fiind întemeiate.
S-a reținut, totodată, faptul că, potrivit pct. 124 din Anexa 2 din ordinul menționat, se încadrează în grupa a II-a activitatea de asamblare și dezasamblare a munițiilor în și din elemente componente încărcate, precum și a elementelor de muniții (cu excepția focoaselor, șuruburilor portamorsa și a detonatoarelor prevăzute la grupa I).
În raport cu aceste prevederi și faptul că reclamanta și-a desfășurat activitatea efectivă în Atelierul 406 Focoase, aspect necontestat de pârâtă, se reține că, în mod greșit, activitatea sa a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, iar nu în grupa I, de vreme ce este prevăzută ca excepție de la această încadrare, fiind menționată expres ca activitate desfășurată în grupa I.
Totodată, tribunalul a reținut ca neîntemeiată apărarea pârâtei în sensul că încadrarea s-a făcut în limita numărului maxim de persoane aprobat anual, defalcat pe ministere, așa încât nu a depins de voința sa, în condițiile în care potrivit pct. 3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate (…), precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat întemeiată cererea reclamantei privind încadrarea sa în grupa I de muncă, pentru perioada analizată.
În ceea ce privește echivalarea activității încadrate în grupa I cu activitate desfășurată în condiții speciale de muncă, instanța a reținut-o ca nefiind întemeiată, dat fiind că pentru perioada în discuție, anterioară datei de 01.04.2001, încadrarea se efectua în grupe de muncă, criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite sau speciale fiind introduse abia prin Legea nr. 19/2000 ce a intrat în vigoare la data de 01.04.2001, neputând fi aplicată retroactiv.
Împotriva hotărârii de mai sus a formulat apel reclamanta O.A. iar prin motivele de apel soluția atacată este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că au fost ignorate prevederile art.123 din HG nr.257/20.03.2011, potrivit cărora se asimilează stagiile de cotizare în condiții speciale a perioadelor anterioare datei de 1.04.2001, în care asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în Anexa nr.2 la Legea nr.263/2010, activități încadrate, potrivit legislației anterioare, în grupa I de muncă. De asemenea, se arată că pârâta a obținut Avizul nr.173/22.09.2005 pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale chiar pentru atelierul nr.406.
Prin decizia civilă nr. 68/ap/18 februarie 2014 a Curții de Apel Brașov apelul reclamantei a fost apreciat ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta O.A. a solicitat obligarea pârâtei să elibereze o adeverință care să ateste că în perioada 10.10.1974 - 11.06.1981 a desfășurat activitatea încadrată în grupa I, care să înlocuiască poziția nr.67 din carnetul de muncă al acesteia unde din eroare, s-a menționat grupa a II-a de muncă și echivalarea acestei perioade ca fiind desfășurată în condiții speciale de muncă.
Prin hotărârea atacată a fost admis doar primul petit iar societatea pârâtă nu a formulat recurs, astfel încât dispoziția de eliberare a unei adeverințe pentru perioada 10.10.1974 - 11.06.1981 ca fiind desfășurată în grupa I a intrat în puterea lucrului judecat și nu va mai fi analizată prin prezenta decizie.
Recursul reclamantei vizează respingerea celui de al doilea petit prin care s-a solicitat echivalarea perioadei de mai sus cu activitatea desfășurată în condiții speciale, soluție care este în contradicție cu soluția pronunțată asupra primului petit, întrucât acesta din urmă era o consecință firească a celui dintâi, în condițiile în care în cauză s-a făcut dovada că, atât locul de muncă cât și unitatea pârâtă, se află pe listele anexă ale Legii nr.263/2010 prin care sunt enumerate locurile de muncă în condiții speciale (anexa 2) și unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în acest condiții conform HG nr.1025/2003 (anexa 3).
În fapt, metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale au fost stabilite prin HG nr.1025/2003 iar toate etapele prevăzute imperativ de acest act normativ au fost parcurse de către pârâta S.C. "C."; S.A. Astfel, această societate se regăsește nominalizată în actul normativ ce a finalizat procedura de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, respectiv Legea nr.226/2006, la poziția 46 din anexa nr.2 unde se menționează că aceasta a obținut avizul nr.173/22.09.2005 pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu HG nr.1025/2003 pentru pozițiile 1 (d,e și f) și 33 din anexa 2 a aceleiași legi, cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale. În cuprinsul acestui aviz (fila 58 dosar fond) este cuprins și atelierul nr.406 în care a lucrat apelanta - asamblarea și dezasamblarea focoaselor, pentru activitățile menționate printre care și asamblarea și dezasamblarea focoaselor, șuruburilor portamorsă și detonatoarelor în cazul în care aceste elemente componente sunt încărcate.
În aceste condiții, devin aplicabile prevederile art.30 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice potrivit cărora constituie locuri de muncă în condiții speciale e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele 2 și 3 din lege, adică și activitatea reclamantei în unitatea pârâtă, conform celor de mai sus.
Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Noul Cod de procedură civilă, apelul reclamantei a fost admis iar acțiunea reclamantei a fost admisă în sensul că s-a dispus asimilarea stagiilor de cotizare în condiții speciale a perioadei 10.10.1974-11.06.1981 desfășurată de reclamantă în grupa I de muncă.
| ← Violenţa psihică. Viciu de consimţământ la încheierea... | 1. Funcţionari publici. Acţiune având ca obiect acordarea... → |
|---|
