Violenţa psihică. Viciu de consimţământ la încheierea actului adiţional la CIM
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 83/AP din data de 03.03.2014
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2640/2013 pronunțată de Tribunalul Covasna a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reclamantului având ca obiect plata ajutorului material de Ziua Feroviarului pentru anul 2010 și plata ajutorului material de Paști pentru anul 2010.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F.R. S.A.-SUCURSALA C.B..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie, pentru anul 2010 și ajutorul material de Crăciun pentru anul 2010.
A fost obligată pârâta la actualizarea sumelor datorate și la plata dobânzii legale, de la data scadentă a obligației și până la achitarea integrală a debitelor.
Au fost respinse pretențiile reclamantului având ca obiect plata ajutorului material de Ziua Feroviarului pentru anul 2010 și plata ajutorului material de Paști pentru anul 2010, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Pentru a pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
În drept, analizând cu prioritate excepția ce a fost invocată în cauză, instanța a reținut prevederile art. 171 alin 1 C muncii conform cărora dreptul la acțiune pentru pretențiile având ca obiect acordarea drepturilor salariale restante, se prescrie în termen de trei ani. Drepturile bănești pretinse de reclamant intră în sfera drepturilor salariale, potrivit art. 160 C muncii. Termenul de prescripție de trei ani începe să curgă de la data scadentă pentru încasarea salariului lunar, pentru fiecare obligație de plată lunară a salariului curgând o prescripție diferită. În speță, instanța a cerut lămuriri părților pentru indicarea datei scadente a obligației de plată a sumelor pentru care pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. Părțile au precizat că nu există stipulație expresă în acest sens în cuprinsul CCM ce reglementează acordarea respectivelor sume de bani. Astfel fiind, instanța apreciază că data scadentă pentru încasarea ajutorului material acordat de Ziua Feroviarului și de Paști pentru anul 2010 coincide cu data scadentă a salariului din luna respectivă (anume salariul din luna aprilie 2010), aceasta fiind începutul lunii mai 2010. De la sfârșitul lunii mai 2013 și până la data înregistrării prezentei acțiuni au trecut mai mult de trei ani (cererea de chemare în judecată fiind expediată prin poștă în 12.06.2013).
Ca urmare, Tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta, pe cale de consecință va respinge pretențiile reclamantului având ca obiect plata ajutorului material de Ziua Feroviarului pentru anul 2010 și plata ajutorului material de Paști pentru anul 2010, ca fiind prescrise.
Analizând pe fond restul pretențiilor deduse judecății, instanța a reținut art. 236 alin (4) din C muncii (forma în vigoare la data perfectării CCM pe care sunt fundamentate pretențiile în prezenta cauză), care stipulează: Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Apoi, art. 10 din Legea nr. 130/1996 stipulează:
(1) Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităților, ramurilor de activitate și la nivel național.
Conform art. 11 din Legea nr. 130/1996:
(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
În cuprinsul art. 3 din CCM încheiat la nivel de grup de unități feroviare pe anii 2006-2008 , a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011, se stipulează în mod expres că prevederile din acest contract produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat acest contract (din acest grup făcând parte și pârâta).
Astfel fiind, clauzele din CCM încheiat la nivel de grup de unități feroviare pe anii 2006-2008, a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 , sunt obligatoriu de respectat de către pârâtă. Susținerile invocate de aceasta în apărare, referitoare la împrejurarea că, în speță există încheiat la nivel de unitate CCM -fiind aplicabile prevederile acestui contract și că, până în prezent nu s-a formulat vreo acțiune pentru constatarea nulității clauzelor din CCM la nivel de unitate ce sunt sub nivelul minimal prevăzut în contractul încheiat la nivel superior, sunt neîntemeiate. Atâta vreme cât CCM încheiat la nivel de grup de unități feroviare produce efecte pentru toți angajații încadrați în unitățile care fac parte din respectivul grup (deci și pentru angajații pârâtei), C.N.C.F.R. S.A.- SUCURSALA C.B este obligată să respecte prevederile respectivului contract colectiv de muncă.
Pretenția reclamantului de acordare de către pârâtă a salariului suplimentar pe anul 2010, izvorăște din prevederile art. 30 din CCM la nivel de Grup de Unități Feroviare pe anii 2006-2010, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 și care este obligatoriu de respectat de către pârâtă, astfel cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește ajutorul material de Crăciun, pentru anul 2010, aceste drepturi își au izvorul în prevederile art. 71 din CCM la nivel de Grup de Unități Feroviare valabil până la data de 31.01.2011.
Pârâta susține însă că pentru anul 2010 obligația sa de a plăti aceste ajutoare materiale nu există, deoarece prin art. 65 alin. Ultim din CCM încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010, s-a convenit neacordarea acestor ajutoare pentru anul 2010. Această susținere este apreciată de instanță ca fiind neîntemeiată, deoarece CCM de nivel superior (la nivel de grup de unități) acordă tuturor salariaților din respectivul domeniu acest ajutor. Clauzele contractuale enunțate nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor în CCM încheiat la nivel de unitate, fiind imperative pentru toți angajatorii din domeniul transportului feroviar.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat cererea de chemare în judecată ca fiind întemeiată în parte, a admis-o în parte și a dispus obligarea pârâtei la acordarea pretențiilor bănești constând în salariul suplimentar pentru anul 2010 și ajutorul material de Crăciun pentru anul 2010.
În temeiul art. 166 alin. 4 C. muncii, pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului prin plata cu întârziere a diferențelor salariale, instanța a dispus obligarea pârâtei la actualizarea sumelor datorate și la plata dobânzii legale , de la data scadentă a obligației de plată și până la achitarea integrală a debitelor.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de apelanta C.N.C.F.R. S.A.-SUCURSALA C.B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel sentința este criticată pentru faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără să țină cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârâta C.N.C.F. C.F.R. S.A. de CCM încheiat la nivel de unitate, pentru anul 2009 - 2010 și înregistrat la MMFPS sub nr. 2591/4.06.2009 și de actul adițional nr. 1718/2010. Ignorând acest act adițional, instanța de fond nu a reținut că pentru anul 2010 salariul suplimentar prevăzut la paragrafele 1, 2 și 3, nu se acordă.
În ceea ce privește acordarea ajutorului material de Crăciun pentru anul 2010 același act adițional mai sus menționat, modifică art. 65 din CCM încheiat la nivel de unitate.
Mai este adusă și critica legată de momentul acordării dobânzii legale, care potrivit susținerilor recurentei, dispozițiilor art. 1088 alin. 2 din codul civil în vigoare la momentul nașterii dreptului, prevăd că, dobânda legală se acordă de la data sesizări instanței. Prin urmare această pretenție trebuie acordată de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că apelul este fondat și în consecință în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de procedură civilă va fi admis iar sentința primei instanțe va fi schimbată în parte, pentru următoarele considerente:
În legătură cu acordarea drepturilor bănești solicitate de reclamant cu titlu de salariu suplimentar aferent anului 2010 și ajutorul material de Crăciun aferent anului 2010, instanța de fond nu a procedat la aplicarea corectă a dispozițiilor Contractului Colectiv de muncă la nivel de unitate așa cum a fost modificat prin Actul adițional nr. 1718/21.04.2010.
Astfel instanța de fond a apreciat că, aceste drepturi pot fi acordate în baza dispozițiilor CCM la nivel de Grup de Unități Feroviare, a cărui clauză ce privește plata salariului suplimentar și a ajutorului material de Crăciun aferentă anului 2010, nu a fost anulată și în consecință își produce efectele scontate.
Trebuie menționat că există identitate între drepturile bănești prevăzute în clauza din CCM la nivel de Grup de Unități, și drepturile prevăzute în CCM la nivel de unitate, care au fost negociate de sindicat și patronate, negociere finalizată cu întocmirea actului adițional nr. 1718/2010 care fac obiectul prezentei cauze. La momentul negocierii, părțile semnatare ale actului adițional în discuție, știau de existența dispozițiilor din CCM la nivel de Grup Feroviar, astfel că voința lor liber exprimată, a fost în sensul neacordării pentru anului 2010. Prezenta acțiune este o expresie a dezicerii de clauzele negociate prin reprezentații salariaților, la momentul 21.04.2010, invocându-se un alt temei convențional, ceea ce echivalează cu reaua - credință în exercitarea drepturilor, de către partea reclamantă.
Principiul consensualității și al bunei credințe în derularea raporturilor de muncă este consacrat legislativ în cuprinsul dispozițiilor art. 8 din codul muncii, și în esență presupune exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor pe care le presupun raporturile de muncă, în deplină concordanță cu ordinea de drept și cu respectarea intereselor ambelor părți evitându-se reaua - credință și abuzul de drept. Ori prin dezicerea de clauzele negociate prin reprezentații salariaților, respectiv a sindicatului, de un act adițional care modifică contractul individual de muncă la nivel de unitate, nu se mai poate spune că raporturile de muncă se derulează pe baza principiului bunei credințe și al consensualismului.
Clauzele din CCM la nivel superior nu pot fi aplicate in paralel cu cele din CCM la nivel de unitate, alegându-se, după caz, clauzele mai profitabile fie din CCM la nivel de societate, fie cele din CCM la nivel de grup de unități.
Interpretarea de mai sus cu privire la neaplicarea clauzelor din CCM la nivel de grup de unități, își găsește rațiunea ș în voința legiuitorului expusă la art. 142 alin. 4 din legea dialogului social, care impune aplicarea clauzelor mai favorabile angajaților din CCM la nivel superior doar în situația în care a fost constatată nulitatea unei clauze dintr-un contract încheiat la nivel de unitate, pe parcursul renegocierii clauzei devenită nulă, deci nu arbitrar și abuziv, potrivit interesului de moment al părților.
Față de aceste considerente, în ce privește salariul suplimentar pentru 2010, instanța constată, că potrivit acordului de voință al părților inserat în actul adițional 1718/21.04.2010 la CCM cu nr. 2572/04.06.2009, la art. 32 alin. 2 s-a adus modificarea conform căreia, acest salariu suplimentar nu se aplică în anul 2010, urmând a se aplica începând cu 01.01.2011. Această clauză modificatoare a CCM se aplică doar pe viitor, de la data înregistrării actului adițional la DMPS București, respectiv din 21.04.2010. Prin urmare, salariul suplimentar pentru anul 2010 nu se va acorda.
Același raționament se aplică si motivului de recurs care vizează plata primei de Crăciun pe anul 2010. Actul adițional 1708/21.04.2010 prevede la art. 69 lit. a si b ca ajutoarele materiale de Paste si Crăciun și Ziua Feroviarului că nu se acorde pentru perioada 01.04.2010-31.12.2010. Prin urmare nici aceste pretenții nu pot fi acordate, motiv pentru care sentința primei instanțe va fi schimbată în sensul respingerii pe fond a acestor pretenții, ca fiind lipsite de orice temei juridic.
În ceea ce privește critica din apel, legată de data de la care curge plata dobânzii legale, față de modul de soluționare al celor două capete de cerere, analiza acestei critici este inutilă.
Pentru aceste considerente instanța va admite recursul și va schima în parte sentința atacată urmând a menține dispozițiile cu privire la modul de soluționare al excepției prescripției dreptului material la acțiune.
| ← Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă | Grupa I de muncă şi condiţii speciale în raport de ... → |
|---|
