Încadrarea în grupa I de muncă potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990. Neîndeplinire condiţii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 4503 din data de 25.09.2013
DREPTUL MUNCII
Încadrarea în grupa I de muncă potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990. Neîndeplinire condiții.
Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile de muncă prevăzute de aceste grupe depășesc nivelul maxim admis prevăzut de Normele republicate de protecție a muncii.
Decizia civilă nr. 4503/25 septembrie 2013 (dosar nr. 12151/111/2012)
Prin sentința civilă nr. 15 /LM din 29.01.2013 pronunțată de T.-B.s-a respins acțiunea formulata de reclamantul U. C., în contradictoriu cu pârâtul T.S.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Între părțile in litigiu au existat raporturi de muncă în temeiul unui contract individual de muncă.
Din probele administrate, respectiv copia carnetului de munca, instanța reține că reclamantul a prestat activitate la unitatea pârâta in perioada 01.03.1977-15.09.1998 ca instrumentist percuție baterie.
Conform disp. Ordinului nr. 50/1990 în grupa I de munca se încadrează locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1 la acest act normativ, iar în grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.
Încadrarea în grupele I si II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Ori in speta reclamantul nu a desfășurat vreuna din activitățile prevăzute în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, astfel că nu este îndreptățit la încadrarea activității prestate in grupa I de munca.
Potrivit anexei II din Decretul Lege nr.114/1990 beneficiază de încadrarea in grupa a II- a de munca personalul artistic din instituțiile de artă care ocupă funcția de instrumentist altul decât cel de la instrumentele de suflat.
Reclamantul a îndeplinit funcția de instrumentist percuție baterie, activitatea prestată de acesta nerealizându-se la instrumente de suflat, astfel încât in perioada 01.03.1977-15.09.1998 unitatea pârâtă în mod legal a eliberat adeverința nr.A/1267/05.06.2012 cu privire la încadrarea reclamantului în grupa de muncă .
Faptul că reclamantul a suferit o serie de operații si că în prezent suferă de tulburare aproape completă de auz la urechea stângă si de tulburare majoră la urechea dreaptă, că a suferit un infarct pe fondul aritmiilor cordului ca urmare a lucrului în condiții de mare zgomot si de stres ,determinate de activitatea artistică nu sunt de natură a schimba o încadrare într-o grupă de muncă reglementată în mod expres prin dispoziții legale în vigoare la momentul în care acesta și-a desfășurat activitatea.
In concluzie solicitarea reclamantului de a se constata ca activitatea desfășurata la unitatea pârâtă se încadrează in grupa I de munca este nefondata.
În contextul considerentelor mai sus expuse, tribunalul a apreciat acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată urmând să o respingă ca atare și va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari - participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin 1 din Legea nr. 304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul U.C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei pentru o nouă rejudecare la aceeași instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că sentința atacată îi aduce o gravă atingere dreptului său la pensie întrucât, deși a solicitat în probațiune efectuarea unei expertize de medicină a muncii, aceasta i-a fost refuzată de instanța de fond, ceea ce a condus la încălcarea dreptului său la apărare.
Subliniază că cererea în probațiune se bazează pe acte medicale, care demonstrează că activitatea sa de instrumentist la teatru i-a afectat grav sănătatea.
Învederează că, în urma suportării unor nivele foarte mari de zgomot i s-a afectat în mod grav auzul, suferind și o operație în Ungaria, iar pe urmă a suferit și un infarct, afecțiuni ce s-au datorat condițiilor grele de lucru.
Astfel, expertiza era necesară pentru a se stabili raportul de cauzalitate dintre activitatea desfășurată de acesta și bolile contactate.
Mai arată recurentul faptul că nu se poate face abstracție de starea sa de sănătate care s-a deteriorat în urma muncii sale ca instrumentist de percuție.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare intimatul T. "R. M."; solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că solicitarea reclamantului nu are nici un suport legal, încadrarea sa în grupa a II-a de muncă făcându-se conform legislației în vigoare pentru perioada în cauză.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor invocate, instanța a constatat a fi nefondat, urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin cererea cu care a sesizat instanța, reclamantul U. C. a solicitat obligarea pârâtului Teatrul de Stat "Regina Maria"; la eliberarea unei adeverințe care să certifice încadrarea sa în condiții speciale sau de grupa I pe perioada 1.03.1977 - 15.09.1998, când a desfășurat activitate artistică de instrumentist percuție la baterie în cadrul Orchestrei Teatrului de Stat din Oradea, activitatea acestuia fiind încadrată în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor Decretul - lege nr. 114/1990.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupa I și II de muncă se face în situații în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile de muncă prevăzute de aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut de Normele republicate de protecție a muncii.
De asemenea, potrivit punctului 5 al ordinului, existența condițiilor deosebite cu noxe, trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări de noxe trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii, care, la data efectuării analizei constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau corect.
În speță, s-a constatat că, reclamantul nu a desfășurat vreuna din activitățile enumerate în anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990, care să-l îndreptățească la încadrarea în grupa I de muncă potrivit prevederilor acestui Ordin.
De asemenea, Curtea a apreciat că în mod corect a conchis prima instanță faptul că funcția exercitată de reclamant și anume aceea de instrumentist percuție baterie a fost încadrată corect în grupa a II-a de muncă conform prevederilor anexei II din Decretul - lege nr. 114/1990, prevederi potrivit cărora beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă personalul artistic din instituțiile de artă care ocupă funcția de instrumentist, altul decât cel de la instrumentele de suflat.
Criticile recurentului axate pe refuzul primei instanțe de a administra proba cu expertiza s-au reținut a fi nefondate, atâta timp cât acesta nu a făcut dovada că și-ar fi desfășurat activitatea în vreuna din activitățile încadrate în grupa I de muncă fiind lipsite de relevanță sub acest aspect susținerile legate de bolile de care acesta suferă, care nu sunt de natură a conduce la schimbarea încadrării grupei de muncă.
S-a mai reținut ca fiind adevărat faptul că încadrarea în grupa de muncă se realizează în funcție de condițiile concrete de muncă, însă este vorba de condițiile de muncă, existente la locurile de muncă prevăzute în aceste grupe.
Așadar, față de cele anterior expuse, s-a apreciat că, cu temei a concluzionat instanța faptul că reclamantul nu justifică încadrarea în grupa I de muncă, criticile acestuia fiind reținute ca nefondate, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a fost respins recursul ca nefondat.
| ← RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LITIGIU PRIVIND FUNCŢIONARII... | Art. 251 din Legea nr. 53/2003. Nerespectarea dispoziţiilor... → |
|---|
