Jurisprudenţă privind fişa de post
| Comentarii |
|
1. Stabilirea atribuţiilor angajatului prin intermediul fişei de post reprezintă un drept al angajatorului, şi nu o obligaţie a acestuia, în condiţiile art. 40 alin. (1) lit. b) C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât angajatorul nu poate fi obligat de salariat la întocmirea fişei de post (Trib. Bucureşti, s. a VIII-a confl. mun., asig. soc., cont. adm. şi fisc., sent. nr. 979/2005, în Codul muncii adnotat, voi. I, p. 287).
2. Modificarea atribuţiilor din fişa postului nu are semnificaţia unei modificări a contractului individual de muncă potrivit art. 41 C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu s-a ajuns prin aceasta la un alt specific al funcţiei salariatului.
Dacă încredinţarea unor sarcini suplimentare prin fişa de post nu constituie o modificare a felului muncii, cu atât mai mult, retragerea unei sarcini nu poate constitui o astfel de modificare. De asemenea, nu constituie o modificare a contractului individual de muncă schimbarea de către angajator a orei de începere/terminare a programului de lucru sau a modului de organizare a muncii, deoarece, în temeiul prerogativei de direcţie, angajatorul poate schimba condiţiile concrete de prestare a muncii de către salariat, în limita celor 8 ore stabilite prin contract (C.A. Constanţa, s. civ., min. şi fam., lit. mun. şi asig. soc., dec. nr. 214/CM/ 2008).
3. Dacă nu se modifică natura muncii prestate, schimbarea atribuţiilor postului prin modificarea fişei de post nu constituie o modificare a contractului individual de muncă.
Păstrarea denumirii funcţiei, însoţită de adăugarea unor atribuţii noi celor iniţial stabilite prin fişa postului, care au o altă natură şi corespund în fapt unei funcţii, are semnificaţia modificării unui element esenţial al contractului individual de muncă, şi anume felul muncii. în acest caz, este necesară încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă în condiţiile art. 41 alin. (1) şi (3) C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare (C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 1709/R/2009, în Contractul individual de muncă. Practică judiciară, p. 173-176).
4. Dacă în contractul individual de muncă cu fracţiune de normă al salariatului nu au fost specificate atribuţiile postului, ci numai funcţia de „economist” şi, totodată, nu s-a făcut referire la dispoziţiile unei legi de care angajatul trebuie să ţină cont în activitatea sa, nu există niciun temei pentru ca instanţa să considere că acestuia îi reveneau toate atribuţiile legate de ţinerea contabilităţii angajatorului, potrivit dispoziţiilor
Legii nr. 82/1991. Astfel, în absenţa fişei de post, instanţa nu poate reţine săvârşirea cu vinovăţie de către salariat a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii prin încălcarea atribuţiilor de serviciu (C.A. Bucureşti, s. a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 106/R/2009).
5. Fapta ilicită generatoare de prejudiciu, imputată salariatului în cadrul răspunderii patrimoniale, se analizează în funcţie de obligaţiile concrete ale acestuia la locul de muncă, stabilite prin contract, fişa postului şi regulamentul intern (C.A. Bucureşti, s. a Vil-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 3731/R/2010, în Litigii de muncă sem. II2010, p. 231-243).
6. în condiţiile în care din organigrama angajatorului a fost suprimat unicul post de inginer, contractul individual de muncă al respectivului salariat fiind desfăcut în baza art. 65 C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a decis că desfiinţarea postului are caracter real şi efectiv, având la bază prerogativa angajatorului de a decide asupra eficientizării activităţii prim modificarea structurii organizatorice. Faptul că salariatul nu îndeplinea la locul de muncă în mod efectiv atribuţiile unui inginer nu reprezintă o cauză de nelegalitate a concedierii, deoarece salariatul nu a solicitat niciodată întocmirea unei fişe de post şi nu a contestat sarcinile încredinţate, astfel încât nu îşi poate invoca propria culpă susţinând că postul său de lucru nu a fost efectiv desfiinţat de angajator (C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 1147/R/2010, în Litigii de muncă sem. 12010, p. 94-105).
7. Sancţionarea disciplinară pentru neefectuarea unor activităţi este nefondată, având în vedere faptul că salariata avea obligaţia de a îndeplini doar atribuţiile de serviciu aduse la cunoştinţa sa prin intermediul fişei de post, document care i-a fost comunicat acesteia după momentul aplicării sancţiunii disciplinare (C.A. Craiova, s. a ll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 608/R/2010).
| ← Dreptul la pensie. Suspendarea executării deciziei de debit.... | Jurisprudenţă privind răspunderea disciplinară a salariatului → |
|---|
