Litigiu de muncă. locul muncii a fost definit ca fiind localitatea şi unitatea în care prestează munca, dar şi cadrul în care se desfăşoară o activitate în care se materializează raporturile de muncă, noţiune suprapusă în majoritatea cazurilor cu funcţia
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 2697 din data de 03.05.2017
Litigiu de muncă. Locul muncii a fost definit ca fiind localitatea și unitatea în care prestează munca, dar și cadrul în care se desfășoară o activitate în care se materializează raporturile de muncă, noțiune suprapusă în majoritatea cazurilor cu funcția sau postul ocupat.
art. 17 și art. 41 alin. 3 lit. b din Codul muncii, art. 5 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 76/2002
Păstrarea salariatului pe funcția de consilier juridic, în structura aceluiași compartiment, parte componentă a unei unități a cărei denumire a fost modificată succesiv, în urma reorganizărilor, fără a interveni aspecte substanțiale asupra rolului și activității acesteia în cadrul societății nu reprezintă o modificare unilaterală a locului muncii, nefiind necesar consimțământul expres al salariatului în acest sens.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia Nr.2697 din 3 mai 2017)
Prin apelul formulat în termen și motivat apelanta S.C. C. N. T. A. R. - T. S.A. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, apelantul a arătat că după cum a rezultat din deciziile contestate, intervine o mutare a celor două compartimente existente în cadrul Serviciului Juridic, astfel cum acestea erau constituite, cu posturile existente și cu cei care ocupau aceste posturi, de la vechiul Serviciu Juridic, către noua Direcție Juridică.
Angajatorul a înțeles să transforme "Serviciul juridic" în "Direcția Juridică", măsură adoptată prin Hotărârea nr. 5 din 03.03.2015 de Consiliul de Administrație. Așa cum rezultă expres din hotărâre, s-a decis menținerea atribuțiilor pentru salariații din cadrul noii Direcții Juridice.
Deși în cuprinsul adresei înregistrate sub nr. 1156 din 03.03.2015, reprezentând Raportul Directorului General CEO pentru Consiliul de Administrație se precizează expres la pct. G - III: "Păstrarea compartimentelor și atribuțiilor actuale". Soluția propusă prin adresa susmenționată a fost aprobată de Consiliul de administrație, prin Hotărârea 5 din 3.03.2015 (și extras din Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 5 din 3.03.2015).
Ceea ce s-a modificat a fost structura ierarhică a Compartimentelor de specialitate juridică și nicidecum compartimentele în sine sau posturile deținute de reclamanții-intimați. Nu s-a schimbat funcția, fiind păstrată funcția de consilier juridic; nu s-a schimbat nici măcar compartimentul, reclamanții urmând să-și continue activitatea în compartimentele în care au activat și anterior! Faptul că acel compartiment în care reclamanții au funcționat și anterior nu mai poartă denumirea de Serviciu Juridic, ci denumirea de Direcție Juridică, nu prezintă nici un fel de relevanță față de raporturile juridice existente între reclamanții - intimați și pârâta - apelantă.
Simplul fapt că în contractul individual de muncă s-ar prevedea la locul muncii: Compartimentul în cadrul "Serviciului", iar ulterior acel serviciu s-ar transforma în "Direcție", nu reprezintă modificare de contract individual de muncă, respectiv modificare a locului muncii în condițiile art. 41 din Codul Muncii.
În fapt, cele 2 structuri existau și în cadrul Serviciului Juridic. Împărțirea Serviciului Juridic în Compartiment Litigii și Compartiment Consultanță și Avizare, s-a realizat în baza Hotărârii Consiliului de Administrație din 22 iulie 2014. Anterior Hotărârii Consiliului de Administrație și deciziilor contestate, la nivelul Angajatorului Pârât funcționau în cadrul Serviciului Juridic cele 2 compartimente, respectiv Litigii și Avizare.
Dacă la momentul Hotărârii Consiliului de Administrație s-ar fi dispus o organizare care ar fi presupus divizarea structurii juridice existente în 2 substructuri cu atribuții diferite, într-adevăr s-ar fi putut admite că aceasta ar determina și o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, specific posturilor existente în cele 2 structuri "nou înființate". Cum însă, în realitate, această împărțire exista anterior, fiind dispusă deja prin Hotărârea CA din 22 iulie 2014, rezultă fără dubiu, că prin Hotărârea din martie 2015, concretizată în cele 3 decizii contestate, nu a intervenit nici un fel de modificare în statutul profesional al contestatorilor.
De altfel, pentru a contesta o măsură ar trebui să existe o atingere adusă drepturilor contestatorilor, or, după cum se observă din cele menționate mai sus, toate elementele contractului individual de muncă s-au menținut.
Modul în care un angajator înțelege să stabilească structurile interne, ține exclusiv de prerogativa să organizatorică, dând substanță dreptului la libera organizare, stabilită de art. 40 alin. (1) din Codul muncii. Într-adevăr, dacă astfel de împărțiri în structuri specifice ar fi de natură să determine modificări ale felului muncii, în sensul schimbării atribuțiilor de serviciu, au modificare a locului muncii, în sensul trimiterii salariatului într-o altă locație decât cea în care în mod normal își prestează activitatea, s-ar putea pune problema unei modificări unilaterale a contractului individual de muncă, făcută în afara dispozițiilor legale. În speță însă, celor 3 contestatori nu li s-au schimbat nici atribuțiile și nici locația în care prestează activitatea, prin transformarea Serviciului juridic în Direcție Juridică. Practic, aceștia au continuat să presteze aceeași activitate, în aceeași încăpere de la Sediul Companiei T. și în cadrul aceluiași compartiment Litigii sau, după caz, Avizare.
Intimații reclamanți C. R. F., F. G. G., P. M. au formulat întâmpinare față de cererea de apel, prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Apelanta pârâtă S.C. C. N. T.A. R. - T. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând apelul declarat potrivit art.477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În esență, apelanta intimată C.N.T.A.R. T. SA a dezvoltat argumente de fapt și de drept în susținerea criticilor de nelegalitate, afirmând că nu a avut loc o modificare unilaterală a raporturilor de muncă, ci doar o modificare a structurii organizatorice a societății, intimații reclamanți păstrându-și funcția și atribuțiile negociate.
Prealabil analizării criticilor formulate, Curtea urmează a realiza o succintă prezentare a situație de fapt și a pretențiilor formulate, pentru o înțelegere corectă a raționamentului juridic care conduce la soluția de reformare a hotărârii instanței de fond.
Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 11795/01.09.2010 reclamantul C. R. F. a ocupat funcția de consilier juridic, activitatea fiind desfășurată la C.N.T.A.R. T. SA - Serviciul Juridic, începând cu data de 01.09.2010, iar începând cu data de 01.01.2015 și-a desfășurat activitatea în calitate de șef Serviciu Juridic (fila 105 dosar fond).
Conform contractului individual de muncă nr. 11744/16.08.2010, reclamanta F. G. - G. a ocupat funcția de consilier juridic, activitatea fiind desfășurată la C.N.T.A.R. T. SA - Serviciul Juridic, începând cu data de 16.08.2010, ulterior raporturile de muncă fiind modificate sub aspectul locului de muncă, Serviciul Juridic conform actului adițional nr. 11744/14.12.2010, Oficiul Juridic, conform actului adițional nr. 11744/16.02.2012, Departamentul Juridic și Resurse Umane/Serviciul Juridic prin actul adițional nr. 11744/01.10.2012, respectiv Compartimentul Consultanță și Avizare/Serviciul Juridic conform deciziei nr. 774/17.11.2014/DRU. Începând cu data de 01.01.2015 și-a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului Juridic - Compartimentul Litigii (fila 106 dosar fond).
Conform contractului individual de muncă nr. 32019/22.10.2012 reclamanta P. M. a fost încadrat în funcția de consilier juridic în cadrul Departamentului Juridic și Resurse Umane/Serviciul Juridic începând cu data de 22.10.2012, iar începând cu data de 01.01.2015 și-a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului Juridic - Compartimentul Litigii (fila 104 dosar fond).
Prin deciziile nr. 555/07.08.2015/DRU, nr. 557/07.08.2015/DRU, nr. 558/07.08.2015/DRU angajatorul a stabilit că, începând cu data de 04.03.2015, reclamanții au fost încadrați în funcția de consilier juridic în cadrul Compartimentului Litigii din Direcția Juridică, respectiv Compartimentului Consultanță și Avizare din Direcția Juridică în cazul reclamantei F. G. G.
Temeiul care a stat la baza emiterii acestor decizii a fost reprezentat de Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 5/03.03.2015 (fila 85 din dosarul de fond) prin care a fost aprobată nota SG nr. 1156/03.03.2015 privind reorganizarea/eficientizarea structurilor interne și a activităților, fiind aprobată în acest sens și organigrama generală, anexă la nota menționată.
Prin nota SG nr. 1156/03.03.2015 (fila 80 din dosarul de fond) s-a aprobat desființarea Serviciului Juridic și a postului de șef serviciu juridic și înființarea Direcției Juridice și a postului de director Direcție Juridică, cu păstrarea compartimentelor și atribuțiilor actuale, respectiv Compartimentul Litigii și Compartimentul Consultanță și Avizare (fila 135 dosar fond), în scopul îmbunătățirii fluxurilor și proceselor la nivel de companie, pentru identificarea și gestionarea corespunzătoare a riscurilor cu caracter juridic, în vederea reducerii pierderilor financiare cauzate de procesele în instanță.
Trebuie menționat că anterior adoptării Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 5/03.03.2015, era în vigoare Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 11/22.07.2014 prin care a fost aprobată nota RS nr. 141/22.07.2014 privind transformarea Departamentului Juridic în Serviciul Juridic, cu aprobarea organigramei în sensul menținerii celor două compartimente funcționale: Compartimentul Litigii și Compartimentul Consultanță și Avizare.
Temeiul adoptării acestui act intern a fost reprezentat de nota RS nr. 141/22.07.2014, întocmită și semnată chiar de către reclamanții din prezenta cauză prin care s-a propus transformarea Departamentului Juridic în Serviciul Juridic, în vederea echilibrării nivelului de remunerare, în sensul stabilirii unor remunerații echitabile, corecte, corespunzătoare responsabilităților, naturii, complexității și volumului muncii fiecărui consilier.
Prezenta acțiune are ca obiect anularea deciziilor nr. 555/07.08.2015/DRU, nr. 557/07.08.2015/DRU, nr. 558/07.08.2015/DRU prin care reclamanții sunt încadrați în funcția de consilier juridic în cadrul Compartimentului Litigii din Direcția Juridică, respectiv Compartimentului Consultanță și Avizare din Direcția Juridică, justificat de împrejurarea că: modificarea locului de muncă a fost realizată retroactiv cu data de 04.03.2015, angajatorul nu a respectat prevederile art. 17 din Codul muncii, urmărind în realitate o desfacere a contractelor individuale de muncă.
Instanța de fond a reținut că a avut loc o modificare unilaterală a raporturilor de muncă, întrucât a operat o reorganizare, dintr-o singură structură cu atribuții juridice s-a dispus scindarea în două structuri cu atribuții diferite și împărțirea angajaților între aceste două structuri, iar pârâta nu a justificat criteriile de repartizare a angajaților în cele două structuri.
Așa cum a susținut și apelanta intimată, considerentele instanței de fond sunt eronate, fără a avea în vedere întreg material probator administrat în cauză.
Este adevărat că art. 41 din Codul muncii, instituie o regulă esențială aplicabilă în executarea raportului de muncă, aceea că un contract individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar modificarea se referă la oricare din elementele enumerate la alin. (3), printre care și locul muncii. Sub acest aspect, Curtea reține că locul muncii a fost definit ca fiind localitatea și unitatea în care prestează munca, dar și cadrul în care se desfășoară o activitate în care se materializează raporturile de muncă (art. 5 alin.1, pct.2 din Legea nr. 76/2002), noțiune suprapusă în majoritatea cazurilor cu funcția sau postul ocupat.
În cauza de față nu se invocă o modificare unilaterală a locului de muncă sub aspectul compartimentului în care se prestează activitatea, adică Compartimentului Litigii sau Compartimentului Consultanță și Avizare, ci mai degrabă denumirea structurii din care fac parte aceste subunități, respectiv Serviciul Juridic, aprobat denumirea prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 11/22.07.2014 și nu Direcția Juridică, așa cum a fost aprobată denumirea prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 5/03.03.2015.
Împrejurarea de fapt că nu au intervenit modificări asupra structurii organizatorice a departamentului juridic o atestă atât actele interne adoptate de către organul decizional al societății, în care se menționează că se păstrează compartimentele și atribuțiile actuale, cât și extrasele din Regulamentul de Organizare și Funcționare din 22.07.2014, 15.03.2015 și 15.06.2015 a societății depuse în fața instanței de apel, din care rezultă că atât structura departamentului juridic cât și atribuțiile specifice fiecărui compartiment au fost menținute. Singurul aspect variabil pe parcursul perioadei de timp a fost denumirea unității juridice, respectiv Oficiul Juridic, Serviciul Juridic, Departamentul Juridic, Direcția Juridică.
În aceste condiții, respectiv păstrarea salariatului pe funcția de consilier juridic, în structura aceluiași compartiment, parte componentă a unei unități a cărei denumire a fost modificată succesiv, în urma reorganizărilor, fără a interveni aspecte substanțiale asupra rolului și activității acesteia în cadrul societății nu reprezintă o modificare unilaterală a locului muncii, nefiind necesar consimțământul expres al salariatului în acest sens. Angajatorul are dreptul să-și organizeze cum consideră mai eficient activitatea și personalul, iar în vederea atingerii acestui obiectiv, poate reorganiza activitatea prin înființarea ori desființarea unor compartimente, secții, direcții, prin gruparea celor existente, prin schimbarea denumirii unor structuri, adoptând hotărâri/emițând decizii sau ordine de organizare internă, care însă sunt atributul său exclusiv și nu presupun comunicarea către fiecare salariat pentru a produce efecte juridice.
De altfel, nu trebuie omis faptul că la o astfel de reorganizare, în sensul transformării Departamentului Juridic în Serviciul Juridic cu menținerea celor două compartimente funcționale: Compartimentul Litigii și Compartimentul Consultanță și Avizare astfel cum a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 11/22.07.2014 au contribuit și reclamanții, care au elaborat și întocmit nota RS nr. 141/22.07.2014.
Împrejurarea că măsura reorganizării dispusă de angajator prin desființarea Serviciului Juridic și înființarea Direcției Juridice nu este agreată de reclamanți nu poate susține o modificare unilaterală a raporturilor de muncă, dat fiind faptul că activitatea specifică postului ocupat de către reclamanți prin contractul individual de muncă se desfășoară în cadrul aceluiași compartiment. Elementele raportului de muncă astfel cum acestea au fost enunțate de art. 41, alin.3 lit.b din Codul muncii vizează funcția/ocupația și atribuțiile postului în cadrul subdiviziunii organizatorice a angajatorului menționate în contractul individual de muncă/actul adițional, nu însă și structura organizatorică în care se găsea respectiva subdiviziune. Prin urmare, încadrarea salariaților în noua structură: Direcția Juridică a urmărit continuarea executării atribuțiilor și responsabilităților astfel cum au fost menționate în fișa postului de consilier juridic din cadrul Compartimentului Litigii sau Consultanță și Avizare, fiind fără relevanță dacă această subdiviziune face parte dintr-o direcție sau serviciu.
Cât despre retroactivitatea deciziilor analizate, și această susținere va fi înlăturată deoarece deciziile produc efecte juridice de la data consemnată în cuprinsul său. Angajatorul nu s-a prevalat de neexecutarea muncii la locul de muncă unde au fost trecuți salariații de la 04.03.2015, pentru a i se putea opune necunoașterea acestui fapt de către salariați. Singura vătămare pe care aceștia din urmă ar fi putut-o invoca era neplata salariului, dar aceasta nu a fost susținută.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul respingerii în tot a acțiunii ca neîntemeiată.
| ← Litigiu de muncă. încetare detaşare. inexistenţa obligaţiei... | Litigiu de muncă. hărţuire psihologică. comportamentul... → |
|---|
