Obligația angajatorului de a elibera o adeverință care atestă calitatea de salariat a solicitantului derivă din lege și are la bază ideea că salariatul se află pe o poziție de subordonare față de angajator
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 219 din data de 12.02.2014
Obligația angajatorului de a elibera o adeverință care atestă calitatea de salariat a solicitantului derivă din lege și are la bază ideea că în raporturile dintre cele două părți ale contractului de muncă salariatul se află pe o poziție de subordonare față de angajator și, prin urmare, nu are posibilitatea de a obține prin propriile forțe datele necesare referitoare la activitatea sa.
Chiar dacă eliberarea adeverinței solicitate ar fi inutilă, întrucât nu ar putea fi valorificată de către reclamant pentru recalcularea pensiei, reclamantul nu poate fi refuzat în demersul său de a obține adeverința, deoarece fostul angajator nu are atribuții în vederea calculării drepturilor de pensie și este nepermis a fi limitat sau împiedicat, în vreun mod, dreptul de petiționare al fostului salariat cu privire la dreptul său la pensie.
Sentința civilă nr. 219/12.02.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul VD a chemat în judecată pe pârâta S.C. T.M.U.C.B. S.A., solicitând obligarea acesteia să îi elibereze o adeverință din care să rezulte venitul anual brut defalcat pe luni, pentru perioada august 19xx - ianuarie 20xx și pentru care s-a încasat și plătit CAS la bugetul asigurărilor sociale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada indicată, dar i s-a refuzat eliberarea acelei adeverințe.
Prin cererea primită la registratura instanței în data de 23.09.2013, reclamantul și-a modificat acțiunea, în sensul că a solicitat introducerea în cauză a pârâtei Casa Județeană de Pensii Galați, pentru ca aceasta să fie obligată să recalculeze și să stabilească corect pensia ce i se cuvine, în funcție și de adeverința ce urma a-i fi eliberată de prima pârâtă.
A arătat că în perioada cât a fost angajatul primei pârâte a beneficiat de sporuri și indemnizații cu caracter permanent, care nu au fost luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Legal citată, pârâta Casa Județeană de Pensii Galați a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, întrucât reclamantul nu a respectat prevederile art. 149 alin.1 și 2 din Legea nr. 263/2010, doar hotărârile Comisiei Centrale de Contestații putând fi atacate în instanță.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a arătat că în urma unui proces de mediere, pârâta SC TMUCB SA i-a eliberat adeverința nr. 5xxx/3x.1x.2013, din care rezultă că în perioada 01.04.1978 - 30.10.1989 și în perioada 01.04.1993 - 31.10.1999 a beneficiat de spor pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru de 20% lunar din salariul de încadrare, astfel încât a apreciat că excepția este neîntemeiată.
A mai arătat reclamantul că solicită ca pârâta SC TMUCB SA să fie obligată să elibereze o adeverință care să ateste venitul anual brut defalcat pe luni, pe perioada ianuarie 19xx - ianuarie 20xx.
Prin precizările făcute la termenul din 2x.0x.2014, reclamantul a indicat că perioada pentru care solicită eliberarea adeverinței este din 01.09.19xx până în aprilie 20xx.
Prin încheierea din 1x.1x.2013 instanța a admis excepția prematurității, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Galați, cu referire la capătul de cerere având ca obiect recalculare pensie și a respins capătul de cerere având ca obiect recalculare pensie, formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Galați, ca prematur formulat.
Analizând probatoriul administrat, instanța a reținut că din copia carnetului de muncă depusă de reclamantul VD, coroborată cu mențiunile din adeverința nr. 5xxx/3x.1x.2013, acesta a fost angajatul pârâtei S.C. T.M.U.C.B. S.A. în perioada 01.09.19xx - 27.02.20xx, ca lăcătuș mecanic.
Reclamantului i s-a eliberat în data de 3x.1x.2013, adeverința nr. 5xxx, prin care pârâta a atestat că, în perioadele 01.04.1978 - 31.10.1989 și 01.04.1993 - 31.10.1999, reclamantul a beneficiat de un spor pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru de 20% lunar din salariul de încadrare, iar în prezenta cauză reclamantul solicită eliberarea unei adeverințe din care să rezulte veniturile brute din fiecare lună, începând cu 01.09.19xx.
Instanța a reținut că în temeiul art. 34 alin.5 Codul Muncii, angajatorul este obligat, la solicitarea salariatului, să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Textul nu distinge între datele ce urmează să se înscrie în adeverința solicitată în raport de faptul dacă sunt sau nu utile ca bază de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiei.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Cum salariul (venitul) obținut de către salariat reprezintă un element esențial al contractului individual de muncă, deci al activității în muncă, față de dispozițiile legale suscitate, instanța apreciază că unul dintre " documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului" și care este menit să "ateste activitatea desfășurată de acesta" este și adeverința ce atestă veniturile realizate de salariat în executarea raporturilor juridice de muncă stabilite între părți.
În înțelesul noțiunii de activitate desfășurată de salariat, se include atestarea raportului de muncă în sensul indicării contractului de muncă și a elementelor definitorii ale acestuia, adică funcția ocupată de salariat, durata raporturilor de muncă și, nu în ultimul rând, salarizarea. Sub acest din urmă aspect, angajatorul este obligat să înscrie în documentul eliberat salariatului sau fostului salariat toate drepturile salariale sau de altă natură de care a beneficiat salariatul, adică salariul de bază, precum și toate celelalte sporuri ori adaosuri sau prime acordate acestuia pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă.
Obligația angajatorului de a elibera o astfel de adeverință derivă din lege și are la bază ideea că în raporturile dintre cele două părți ale contractului de muncă salariatul se află pe o poziție de subordonare față de angajator și, prin urmare, nu are posibilitatea de a obține prin propriile forțe datele necesare referitoare la activitatea sa.
Împrejurarea că salariatul folosește această adeverință la casa de pensii în vederea deschiderii drepturilor de pensie ori în vederea recalculării acestora este un fapt personal și ulterior al salariatului ce nu poate fi sub nici o formă cenzurat de angajator.
Chiar dacă eliberarea adeverinței solicitate ar fi inutilă, întrucât nu ar putea fi valorificată de către reclamant pentru recalcularea pensiei, reclamantul nu poate fi refuzat în demersul său de a obține adeverința, deoarece fostul angajator nu are atribuții în vederea calculării drepturilor de pensie și este nepermis a fi limitat sau împiedicat, în vreun mod, dreptul de petiționare al fostului salariat cu privire la dreptul său la pensie.
Indiferent de numărul adeverințelor pe care fostul angajator le-a eliberat deja reclamantului, acestuia îi revine obligația de a elibera un nou document în care să fie menționate veniturile brute ale reclamantului din fiecare lună, începând cu 01.09.19xx până la data încetării raporturilor de muncă, astfel cum sunt acestea evidențiate în statele de plată și cu mențiunea dacă au fost sau nu achitate toate contribuțiile angajatorului și salariatului la bugetul asigurărilor sociale.
| ← Sistemul public de pensii, ce garantează dreptul la asigurări... | Demisia constituie actul unilateral de voinţă a salariatului,... → |
|---|
