Obligaţie de a face daune interese. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri); Contracte de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 1422/2016 din data de 08.09.2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.001422
Cod operator 2442/2443
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 1422/2016
Ședința publică de la 08 Septembrie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul SL M P în numele membrului de sindicat S M, în contradictoriu cu pârâta SCEOSA, având ca obiect obligație de a face daune interese.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamant avocat DA, pârâta fiind reprezentată de consilier juridic LD.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentanta pârâtei a depus la dosar note de ședință la care a atașat dovada înregistrării Contractului Colectiv de Muncă, extras din Contractul Colectiv de Muncă 2013-2014, un exemplar al acestor înscrisuri fiind comunicat și apărătoarei reclamantului care a arătat că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea observării înscrisurilor comunicate.
Totodată, instanța constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat DA pentru reclamant a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei să plătească daune interese reprezentând contravaloarea economiei la fondul de salarii potrivit disp. art. 160 CCM pentru anul 2014 în cuantum de 798 lei/salariat de la data când trebuiau achitate (luna ianuarie 2015) la data plății efective.
Reprezentanta pârâtei, consilier juridic LD, a solicitat respingerea cererii, menționând că în speță nu au fost îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art. 160 din CCM 2013 - 2014, respectiv nu a existat o economie la fondul de salarii care să poată fi negociată pentru a fi acordată salariaților și în același timp nu sunt respectate dispozițiile legale în vigoare, OG nr. 26/2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr., reclamantul SMP, în numele membrului de sindicat S M, a chemat în judecată pârâta SCEOSA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei să plătească daune interese reprezentând contravaloarea economiei la fondul de salarii pentru anul 2014 în cuantum de 798 lei/salariat de la data când trebuiau achitate (luna ianuarie 2015) la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este salariat al unității pârâte și membru al SL M P, așa cum reiese din împuternicirile exprese acordate potrivit art. 28 din L. 62/2011, atașate la dosar.
Potrivit disp. art. 160 CCM încheiat la unitate valabil pentru 2013-2014 s-a stabilit ca economia la fondul de salarii să fie distribuită între salariați:
,Art.l60. Economiile realizate la fondul de salarii vor fi distribuite salariaților conform acordurilor între părți.,,
Bugetul de venituri și cheltuieli (BVC) pentru anul 2014 al pârâtei a fost stabilit prin Hotărârea Directoratului nr. 77/2014 și aprobat prin HG 499/2014, așa cum reiese din Anexa 2 "Detalierea indicatorilor economico-financiari prevăzuți în bugetul de venituri și cheltuieli,,.
Potrivit acestei anexe, la Capitol II, subcapitol B,lit. C1, au fost prevăzute cheltuieli cu salariile 815.249.000 lei și s-au realizat în anul 2014 cheltuieli cu salariile în cuantum de 803.657.000 lei, rămânând o economie la fondul de salarii de 14.772.000 lei (815.249.000-803.675.000).
Din conținutul aceleași anexe, capitol V, punct 3 rezultă că finele anului 2014 numărul de personal a fost de 18513 salariați. împărțind în mod egal suma de 14.772.000 lei la 18513 salariați, rezultă că fiecărui salariat i s-ar cuveni suma de 798 lei.
Reclamantul a menționat că potrivit art. 160 stabilirea efectivă a cuantumului economiei ce se cuvine fiecărui salariat va fi stabilită prin negociere, însă unitatea a refuzat această negociere în permanență.
Astfel prin procesul verbal din 26.01.2015 privind desfășurarea ședinței comisiei de negociere a CCM s-a solicitat negocierea clauzelor privind acordarea economiei la fondul de salarii pentru anul 2014.
Ulterior, prin procesul verbal din 04.02.2015 privind desfășurarea ședinței comisiei de negociere a CCM, s-a solicitat distribuirea în mod egal a diferenței dintre cele 818 milioane lei fond salarii prevăzut în buget și 803 milioane lei cheltuieli realizate cu salariile.
A mai precizat reclamantul prin Protocolul 1318/18.XI.2014 , unitatea nu numai că a recunoscut existența acestei economii la fondul de salarii, dar a și fost de acord cu distribuirea acesteia în luna ianuarie 2015 către salariați:
" Economia rezultată la fondul de salarii pentru anul 2014 va fi distribuită salariaților în luna ianuarie 2015.,,
Totodată, reclamantul a menționat că refuzul unității angajatoare a negocia și stabili efectiv cuantumul ce se cuvine fiecărui salariat din economia la fondul de salarii, i-a creat un prejudiciu cel puțin echivalent cu suma ce mi s-ar fi cuvenit cu acest titlu în situația împărțirii în mod egal între toți salariații.
Răspunderea pârâtei derivă din dispozițiile art.. 1350 cod civil ce reglementează răspunderea civilă contractuală. Acest text dispune că :
"Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractant.
Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această hotărâre, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu în condițiile legii.
Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea răspunderii contractuale pentru a opta în persoana altora reguli care i-ar fi mai favorabile.,,
Arată reclamantul că răspunderea contractuală presupune îndeplinirea următoarelor condiții: fapta ilicită, existența unui prejudiciu, existența raporturilor de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția debitorului.
În opinia sa, sunt îndeplinite cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile contractuale : prejudiciul, fapta ilicită, legătură,de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția. Deși prejudiciile ce pot fi cauzate prin neexecutarea obligațiilor contractuale sunt de 3 feluri, respectiv patrimoniale sau materiale, nepatrimoniale sau morale și corporale, în speță reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial sau material ce a constat în diminuarea patrimoniului, cu contravaloarea economiei la fondul de salarii ce trebuia achitată.
Pentru a fi reparat este necesar ca prejudiciul să îndeplinească anumite condiții : să fie cert, previzibil și imputabil debitorului. Prejudiciul este cert atunci când existența sa este sigură, atât în privința cuantificăm sale, cât și în privința posibilității de a fi stabilit, adică de a fi constatat și evaluat în bani.
Reclamantul a arătat că la dosarul cauzei există anexa 2 BVC din care rezultă atât cuantumul economiei la fondul de salarii cât și numărul total al salariaților.
Fapta ilicită a pârâtei constă în neexecutarea obligațiilor ce rezultă din CCM. neexecutare culpabilă fiindcă pârâta a refuzat cu rea credință să respecte dispozițiile art. 160 CCM privind stabilirea cuantumului economiei ce se cuvine fiecărui salariat.
Cât privește raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, existența acestuia este prezumată în materie contractuală. In baza acestei prezumții, numită și prezumție de responsabilitate, creditorul nu trebuie să dovedească legătura de cauzalitate între fapt și prejudiciu, însă debitorul poate răsturna prezumția de cauzalitate, dovedind că prejudiciul suferit de creditor provine dintr-o cauză ce nu-i este imputabilă, prezumție care în cauză nu poate fi răsturnată.
In ceea ce privește a patra condiție, a răspunderii civile contractual, respectiv vinovăția, reclamantul apreciază că nu se poate vorbi de culpă, ci de intenția pârâtei de a nu executa prevederile CCM.
Reclamantul a susținut că modalitatea de stabilirii efectivă a cuantumului prejudiciului la 758 lei/salariat, rezultând din împărțirea în mod egal a economiei de 14.772.000 lei la 18513 ; salariați respectă principiul nediscriminării salariaților, principiu stabilit atât de dreptul internațional cât și de disp. art. 160 C. Muncii alin. (3): La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.) Egalitatea de tratament juridic se înglobează în conceptul mai larg de proces echitabil de care se face vorbire în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Legea trebuind aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat să de la înființarea CEOS.A., în anii anteriori 2012 și 2013, economia la fondul de salarii s-a împărțit în mod egal între toți salariații.
De asemenea, reclamantul menționat că acordarea către salariați a economiei la fondul de salarii, nu a fost condiționată de situația financiară a societății, redistribuirea urmând a avea loc independent de pierderile sau profitul înregistrat.
Acest drept nu a fost cuprins în Pachetul de performanță, astfel că dacă părțile ar fi dorit să condiționeze acordarea economiei în funcție de profitul și de realizările societății ar fi prevăzut în mod expres acest lucru, așa cum au menționat alte categorii de beneficii.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. raportat la disp. 229 C. Muncii, 1357 și urm. C.Civ.. 1266 și urm. C.Civ., art. 25 CCM rap. la art. 194 C.Proc.Civ..
Reclamantul a depus la dosar, în copie xerox următoarele înscrisuri: proces verbal din data de 04.02.2015, proces verbal nr. 26.01.2015, protocol din 18.11.2014, anexa 2 13VC, împuternicire sindicat, copie CI salariat, extras CCM art. 160.
Pârâta SEOSA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, cu motivarea că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă contractuală este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: fapta ilicită, existența unui prejudiciu, existența raporturilor de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția debitorului.
In speță, nu este îndeplinită însăși condiția faptei ilicite, în lipsa căreia consideră că restul condițiilor nici nu se mai impune a fi analizate .
A învederat pârâta că încă din anul 2014 este sub autoritatea Departamentului pentru Energie conform HG nr.429/2013, iar din ianuarie 2015 sub autoritatea Ministerului Energiei (HG nr. 42/2015) este o societate administrată în sistem dualist cu capital majoritar de stat, la care statul este acționar majoritar, care este organizată și funcționează în baza Legii nr.31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare .
In conformitate cu dispozițiile art. 4 alin 1 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrative teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoră, "Bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici se aprobă după cum urmează:
a)prin hotărâre a Guvernului (—)inițiată de ordonatorii principali de credite în subordinea, coordonarea, sub autoritatea sau în portofoliul cărora se află operatorii economici".
Având în vedere prevederile art. 4 alin 1 lit.a din OG nr.26/2013, a fost emisă Hotărârea Guvernului României nr. 499/2014 din 18 iunie 2014 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2014 pentru Societatea Complexul Energetic Oltenia SA prin care au fost aprobate :
- venituri totale în cuantum de 5.005.539 mii lei
- cheltuieli de natură salarială în cuantum de 941.292 mii lei
- câștigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile de 3.564 lei.
La închiderea anului financiar 2014, SCEOSA a realizat: .
- venituri totale în cuantum de 4.213.322 mii lei (84,2 % din bugetul aprobat)
- cheltuieli de natură salarială în cuantum de 904.554 mii lei (96,1% din bugetul aprobat)
- câștig mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile -3.632 lei (101,9% din bugetul aprobat)
Potrivit art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2013, "Execuția bugetelor de venituri și cheltuieli se face cu respectarea următoarelor reguli:
a) Cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite
b) în cazul în care se înregistrează depășiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, se pot efectua cheltuieli totale proporțional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficiență aprobați".
Pârâta a menționat că la închiderea anului financiar 2014, a înregistrat nerealizări ale veniturilor totale aprobate în sensul că s-au realizat venituri în proporție de 84,2% din bugetul aprobat.
S-a susținut de către pârâtă că atât veniturile cât și cheltuielile cuprinse în BVC 2014 au fost fundamentate pentru o producție de energie electrică de 15,1 TWh și o producție de lignit de 27 mii, tone, realizările acestora fiind de 13,3 TWh și respectiv de 21,5 mii, tone.
In schimb, cheltuielile de natură salarială s-au realizat în proporție de 96,1% din BVC 2014, deși în conformitate cu dispozițiile art. 10 alini lit. b in OG 26/2013, se puteau efectua doar proporțional cu gradul de realizare a veniturilor totale (deci de 84,2 %1
Fondul de salarii utilizat în anul 2014 a condus la realizarea unui câștig mediu de 3.628 lei/salariat, câștig care depășește câștigul mediu aprobat prin BVC/2014 de 3.564 lei/salariat ( cu 64 lei/salariat).
Depășirea câștigului mediu realizat față de câștigul mediu aprobat prin BVC/2014 a condus la realizarea unui fond de salarii (803.657 mii lei) care a depășit limita maximă (789.283 mii lei) ce putea fi utilizată în anul 2014 .
A concluzionat pârâta că în execuția bugetului de venituri și cheltuieli din anul 2014 nu s-a înregistrat nicio economie la fondul de salarii, mai mult decât, atât existând o depășire a câștigului mediu aprobat prin BVC.
Pe parcursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitând pârâtei să depună la dosar extras din Contractul Colectiv de Muncă valabil pentru anul 2014, bugetul de venituri și cheltuieli și situația anuală aferentă anului 2014 cu referire la capitolul salarii, precum și a menționa dacă a avut loc o rectificare bugetară care să fi dus la redistribuirea economiei la fondul de salarii, a menționa dacă ulterior încheierii Contractului Colectiv de Muncă au existat acorduri cu privire la modalitatea de împărțire a economiei la fondul de salarii.
Pârâta a răspuns solicitărilor instanței înaintând la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamantul SL "M" P a solicitat obligarea pârâtei S C E O SA la plata de daune-interese în cuantum de 798 lei în favoarea salariatului S M, reprezentând contravaloarea economiei la fondul de salarii pentru anul 2015 ce ar fi trebuit plătită în ianuarie 2015.
Reclamantul a arătat că în conformitate cu prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2013-2014, economiile realizate la fondul de salarii vor fi distribuite salariaților conform acordurilor dintre părți. Pârâta a refuzat însă să negocieze clauzele privind acordarea economiei la fondul de salarii, motiv pentru care reclamantul s-a adresat instanței de judecată.
Suma solicitată de reclamant a fost determinantă prin împărțirea pretinsei economii la fondul de salarii la numărul total de salariați pe care pârâta îi avea la sfârșitul anului 2014.
La rândul ei, pârâta s-a apărat, susținând în esență faptul că nu au fost realizate economii la fondul de salarii și din acest motiv nu a avut loc vreo negociere a sumelor pentru salariați. A învederat și faptul că dispozițiile cuprinse în art. 10 din OG nr. 26/2013 impuneau încadrarea în limitele cheltuielilor salariale aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În potrivit art. 160 din Contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2013-2014 încheiat la nivel de unitate, economiile la fondul de salarii vor fi distribuite salariaților conform acordului dintre părți.
Instanța constată că o astfel de înțelegere între părți nu a intervenit și drept urmare dispozițiile art. 160 din Contractul colectiv de muncă nu pot fi aplicate.
Reclamantul a arătat că suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată a fost obținută împărțind pretinsa economie la fondul de salarii, respectiv suma de 14.772.000 lei la numărul total de salariați, respectiv 18.513.
În primul rând, Tribunalul observă că pârâta contestă faptul că a realizat economii la fondul de salarii. În plus, o astfel de modalitate de calcul a sumei solicitate pentru fiecare salariat nu a fost niciodată convenită de părți. Ori, în absența unei astfel de înțelegeri, chiar dacă ar exista economii la fondul de salarii, suma de 798 lei pentru fiecare salariat nu ar putea fi acordată.
Este adevărat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul susține că solicită daune interese, însă tot el precizează ce reprezintă acestea, respectiv contravaloarea economiei la fondul de salarii. Ori, instanța a arătat deja că în lipsa unui acord încheiat între părți, potrivit art. 160 din Contractul colectiv de muncă, sumele reprezentând economia la fondul de salariu nu ar putea di repartizată.
Reclamantul a susținut că pârâta a refuzat să stabilească criteriile pe baza cărora ar fi fost posibilă repartizarea economiei la fondul de salarii, deși reprezentanții S au solicitat acest lucru. A depus la dosar procesele verbale privind desfășurarea comisiei de negociere a Contractului colectiv de muncă ce au avut loc la data de 26 ianuarie 2015 și la data de 4 februarie 2015. Ori, aceste întruniri vizau negocierea unui nou contract de muncă; faptul că au fost aduse în discuție și alte aspecte, cum este cazul repartizării economiei la fondul de salarii, nu înseamnă că în acest cadru putea fi luată o astfel de decizie.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada că vreuna dintre părți a inițiat vreun demers, așa cum impuneau dispozițiile art.160 din Contractul colectiv de muncă.
De altfel, câștigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile a fost depășit, în condițiile în care suma aprobată a fost de 3564 lei și s-a realizat 3632 lei.
Potrivit art. 10 art. alin (1) din OG nr. 26/2013, execuția bugetelor de venituri și cheltuieli se face cu respectarea următoarele reguli:
a) cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite;
b) în cazul în care se înregistrează depășiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, se pot efectua cheltuieli totale proporțional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficiență aprobați.
Ori, pârâta a realizat veniturile totale aprobate doar în proporție de 84,20%, așa cum rezultă din bugetul de venituri și cheltuieli, respectiv 4.213.322 mii lei față de 5.005.539 mii lei, cât fusese aprobat, situație în care și cheltuielile trebuiau efectuate în aceeași proporție. Procentul menționat anterior a fost însă depășit de către pârâtă, aspect ce rezultă din bugetul de venituri și cheltuieli. În consecință, acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea ca neîntemeiată formulată de reclamantul S L "M" P, cu sediul in corn.. jud., în numele și alături de membru de sindicat salariat S M, identificat cu CNP domiciliat în Str., nr.., în contradictoriu cu pârâta S CE O S.A., cu sediul în, str. nr., județul.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 08.09.2016 la Tribunalul Gorj.
| ← Obligație de a face. Jurisprudență Cereri; Chemare în... | Contestaţie decizie de pensionare. Jurisprudență Cereri;... → |
|---|
