Pensie de urmaş în cazul în care autorul a fost declarat mort pe cale judecătorească
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 1228 din data de 27.03.2018
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1228
Data: 27 martie 2018
Autor - Nicoleta Alexandru
Domeniu asociat: pensii
Titlu; pensie de urmaș în cazul în care autorul a fost declarat mort pe cale judecătorească
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXX/105/2017, reclamanta XXX a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeana de Pensii Prahova, Casa Naționala de Pensii Publice și Comisia Centrală de Contestații din Cadrul Casei Naționale de Pensii Publice constatarea nelegalității, în parte, a Deciziei nr. XXX/03.07.2015 emisă de către pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova și obligarea acestora la emiterea unei noi decizii, cu respectarea cadrului legal.
În motivare a arătat că prin Decizia nr. XXX/03.07.2015, emisa de către pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, comunicata contestatoarei petente la data de 09.07.2015, a fost stabilita în favoarea pârâtei acordarea unei pensiei de urmaș, ca urmare a decesului autorului reclamantei XXX. Prin Decizia astfel emisa și comunicata reclamantei, s-a hotărât ca plata dreptului la pensia de urmaș, sa se efectueze începând cu data de 01.10.2015, aspect pe care însă reclamanta a înțeles să îl conteste, data scadentei pensiei fiind stabilita în mod netemeinic și nelegal.
Astfel, reclamanta a înțeles uzeze de prevederile art. 149, din Legea nr. 263/2010, contestația acesteia împotriva Deciziei nr. XXX/03.07.2015, fiind înregistrată la Casa Județeană de Pensii Prahova, sub nr. XXX/24.08.2015 și înaintată procedural spre soluționare către pârâta Comisia Centrala de Contestații din Cadrul casei Naționale de Pensii Publice - București, așa cum aceasta rezulta din adresa CJPP nr. XXX/04.09.2015. întrucât de la data formulării contestației, în temeiul art. 149 din Legea nr. 263/2010 și până în prezent Comisia Centrala de Contestații nu a soluționat aceasta contestație introductiva prealabila, în termenul legal de 45 de zile.
În dosarul de pensionare reclamanta a solicitat în baza Legii nr. 263/2010, acordarea pensiei de urmaș, în calitatea sa de urmașa a defunctului său tată XXX, decedat la data de 31.12.2006.
Decesul autorului reclamantei XXX, a fost constatat prin Sentința Civila nr. XXX/17.10.2014, pronunțata de către Tribunalul Prahova în dosarul sau nr. XXX/281/2014, hotărâre rămasa definitiva după data de 20.02.2015, ca urmare a pronunțării încheierii de ședința prin care a fost dispusa îndreptarea erorii materiale în șesul stabilirii datei morții defunctului XXX.
Într-o astfel de situație, scadenta pensiei de urmaș trebuia stabilita în conformitate cu disp. art. 104 alin. (3) lit. c) din L. 263/2010, respectiv trebuia acordata "din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul". Cererea reclamantei XXX respectă și termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile legale anterior citate, calculat de la data la care încheierea de admitere a îndreptării de eroare materiala strecurate în cuprinsul Sentința Civila nr. XXX/17.10.2014, a rămas definitiva după data de 20.03.2014. Astfel, conform înscrisurilor anexate cererii de acordare a pensiei de urmaș, încheierea a rămas definitiva și irevocabila la data de 02.04.2015, după expirarea termenului de apel de 30 de zile calculat de Ia data comunicării încheierii, respectiv de la data de 03.03.2015.
Pentru aceste motive pensia de urmașa cuvenita reclamantei este scadenta începând cu data de 01.01.2007.
A mai solicitat și obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale aferente pensiei neacordate pentru perioada 01.01.2007 - 01.10.2015, precum și la plata cheltuielilor de judecata, reprezentate de onorariul de avocat.
A solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, invocam prevederile L. 263/2010.
Pârâtele Casa Naționala de Pensii Publice, reprezentata de Casa Județeană de Pensii Prahova și Casa Județeană de Pensii Prahova au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare au arătat că potrivit Deciziei nr. XXX/03.07.2015, începând cu data de 20.04.2015, reclamanta XXX a fost înscrisa la pensie de urmaș în baza dispozițiilor Legii nr. 263/2010, modificata și completata, ca urmare a cererii nr. 28664/20.04.2015.
Decizia nr. XXX/03.07.2015 este contestata numai sub aspectul datei acordării pensiei de urmaș.
Întrucât cererea de înscriere la pensie de urmaș a fost înregistrată cu depășirea termenului de 30 de zile de la data decesului la stabilirea datei acordării pensiei de urmaș au fost avute în vedere dispozițiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, modificata și completata, motiv pentru care data acordării pensiei de urmaș este 20.04.2015.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, dispozițiile legale menționate în cererea.
A fost încuviințată părților proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2771/26 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. XXX/105/2017 a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatoarea XXX, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Prahova, Casa Națională de Pensii Publice și Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea înregistrată sub nr. 28664/20.04.2015 la intimată, reclamanta a solicitat acordarea pensiei de urmaș de pe urma defunctului XXX; prin decizia nr. XXX/03.07.2015 pârâta a admis cererea reclamantei, stabilind ca dată de acordare 20.04.2015.
Prin sentința civilă nr. XXX/17.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. XXX/281/2014, s-a admis cererea de declarare judecătorească a morții numitului XXX, fără însă a se preciza data decesului.
Prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015, Tribunalul a dispus îndreptarea omisiunii din sentința civilă nr. XXX/17.10.2014, în sensul că s-a stabilit ca dată a decesului 31.12.2006.
A reamintit judecătorul primei instanțe că în conformitate cu alineatul 2 al art. 104 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii instituie regula în această materie: "Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condițiile prevăzute de prezenta lege și se acordă de la data înregistrării cererii.";
În ceea ce privește pensia de urmaș, alin. 3 lit. c instituie o excepție, de la data decesului, sub condiția ca cererea să fi fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată.
În speță, pentru ca reclamanta să fi putut beneficia de pensia de urmaș de la data stabilită de instanță ca fiind cea a decesului, respectiv 31.12.2006, era necesar ca aceasta să depună cererea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. XXX/17.10.2014 prin care s-a declarat decesul, chiar dacă nu a fost menționată data decesului, deoarece acesta este documentul care constată faptul juridic generator al dreptului la pensie, nu în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a încheierii de îndreptare a erorii materiale, care nu are o existență de sine-stătătoare și nici de la emiterea certificatului de deces.
Depășirea termenului de 30 zile determină, așa cum corect a arătat intimata, aplicabilitatea regulii generale, prevăzute la alineatul 2.
Într-adevăr legiuitorul nu a prevăzut situația declarării judecătorești a morții, care intervine de regulă la un interval de câțiva ani de la data prezumată ca fiind a decesului, în raport de ultimele știri despre persoana dispărută, însă pentru identitate de rațiune și în acest ultim caz se recunoaște copiilor sau soțului supraviețuitor dreptul la pensie retroactiv, de la data decesului, însă, sub aceeași condiție, a depunerii cererii în termen de 30 de zile. Evident că momentul de început al acestui termen nu îl mai poate constitui data decesului, față de aspectele arătate, însă, prin analogie, fiind în prezența unei construcții juridice, începutul curgerii termenului se impune a fi marcat de rămânerea definitivă a hotărârii prin care se declară decesul.
În raport de considerentele enunțate, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea XXX, în termenul legal reglementat de art.468 alin 1 din Codul de procedură civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că, în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins acțiunea introductivă, soluția astfel pronunțată fiind motivată printr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale pe care reclamanta și-a întemeiat contestația ce face obiectul judecății.
Astfel, prin cererea introductivă, contestatoarea a înțeles să critice Decizia nr. XXX/03.07.2015, emisă de către pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, prin care a fost stabilită în favoarea pârâtei acordarea unei pensiei de urmaș, ca urmare a decesului autorului ei, XXX.
Prin Decizia astfel contestată s-a hotărât că plata dreptului la pensia de urmaș, să se efectueze începând cu data de 01.10.2015, aspect pe care însă contestatoarea a înțeles să îl conteste, data scadenței pensiei fiind, în opinia apelantei, stabilită în mod netemeinic și nelegal.
Contestatoarea-apelantă a înțeles să uzeze de prevederile art. 149, din L. 263/2010, contestația prealabilă a acesteia împotriva Deciziei nr. XXX/03.07.2015, fiind înregistrată la Casa Județeană de Pensii Prahova, sub nr. XXX/24.08.2015 și înaintată procedural spre soluționare către pârâta Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice - București, așa cum aceasta rezultă din adresa CJPP nr. XXX/04.09.2015.
Contestația prealabilă nu a fost soluționată în termen legal, apelanta învestind instanța competentă material și teritorial cu soluționarea contestației introductive, respinsă în mod greșit de către instanța de fond.
S-a solicitat ca instanța de apel să constate faptul că soluția respingerii contestației introductive, are la bază o interpretare eronată a prevederilor art. 104, alin. 3, lit. c din L. 263/2010, pe care contestatoarea și-a întemeiat cererea sa introductivă. Singura argumentație a instanței de fond, neîntemeiată, în opinia apelantei, constă în faptul că, în aprecierea judecătorului fondului, termenul de 30 de zile, prevăzut de textul de lege anterior indicat, curge de la data la care hotărârea de declarare a decesului autorului contestatoarei, nu conținea data decesului.
Prin contestația introductiva, contestatoarea a reclamat, prin apărător, ca dată a scadenței anticipate, data rămânerii definitive a încheierii de ședința prin care se constata/preciza data decesului autorului apelantei.
Decesul autorului apelantei contestatoare XXX, a fost constatat prin Sentința Civilă nr. XXX/17.10.2014, pronunțată de către Tribunalul Prahova în dosarul sau nr. XXX/281/2014, hotărâre rămasă definitivă după data de 20.02.2015, ca urmare a pronunțării încheierii de ședință prin care a fost dispusă îndreptarea erorii materiale în sensul stabilirii datei morții defunctului XXX.
Față de înscrisurile depuse de către contestatoarea apelantă în probațiune, s-a solicitat, să se constate faptul că dreptul apelantei de a introduce cererea privind acordarea pensiei de urmaș, de pe urma autorului său XXX, s-a născut la data de 02.04.2015, dată la care a rămas definitiva hotărârea (încheierea de ședința) prin care se constată ca dată a decesului autorului apelantei, data de 31.12.2006.
În acest sens, s-a arătat prin cererea introductivă faptul că prin încheierea pronunțată de către Tribunalul Prahova la data de 20.02.2015, în dosar nr. XXX/281/2014 a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială, constatându-se ca dată a decesului autorului apelantei, data de 31.12.2006, deces constatat prin Sentința civila nr. XXX/17.10.2014 a Tribunalului Prahova.
Hotărârea privind constatarea datei decesului a fost comunicată apelantei la data de 04.03.2015, ramând definitivă după expirarea termenului de apel de 30 de zile, indicat în hotărâre.
Astfel, hotărârea judecătoreasca prin care a fost constatată și precizată data decesului lui XXX, autorul apelantei, a rămas definitivă la data de 02.04.2015, dată după care apelanta s-a putut adresa în primul rând primăriei de la ultimul domiciliu al defunctului sau autor, în vederea eliberării certificatului de deces.
Din copia certificatului de deces al defunctului XXX seria DC, nr. 222073, depus chiar de către pârâtă la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc faptul că acesta a fost eliberat de către Primăria Comunei Vâlcănești la data de 14.04.2015.
În consecință, raportat la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat data decesului autorului apelantei, respectiv 02.04.2015 și raportat la data eliberării certificatului de deces, respectiv 14.04.2015, introducerea cererii privind acordarea pensiei de urmaș, înregistrată la pârâtă la data de 20.04.2015, sub nr. 28664, respectă termenul legal prevăzut de disp. art. 104, alin. 3, lit. c din Legea nr. 263/2010.
Este de neînțeles interpretarea dată de judecătorul fondului dispozițiilor prevăzute de art. 104, alin. 3, lit. c din Legea 263/2010, câtă vreme textul de lege pe care apelanta își întemeiază pretențiile, face referire la "data decesului" susținătorului apelantei.
Or, dacă o asemenea dată a decesului nu era recunoscută prin hotărârea de declarare a decesului, era imposibil de formulat cerere de acordare a pensiei de urmaș, pentru că în condițiile date nu putea fi eliberat certificatul de deces, înscris absolut obligatoriu soluționării cererii.
În concluzie, s-a solicitat ca instanța de apel, să reaprecieze întreg fondul cauzei și procedând, în temeiul art. 476 C.Proc. Civ., la o nouă judecată asupra fondului să reaprecieze asupra dispozițiilor prevăzute de disp. art. 104, alin. 3, lit. c din Legea 263/2010, admiterea apelului, anularea în tot hotărârea primei instanțe, iar pe fond, obligarea pârâtelor și la plata dobânzilor legale aferente pensiei neacordate pentru perioada 01.01.2007 - 01.10.2015, precum și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul de avocat.
Intimatele Casa Județeană de Pensii Prahova, Casa Națională de Pensii Publice și Comisia Centrală de Contestații din Cadrul Casei Naționale de Pensii Publice nu au depus întâmpinare în prezenta cauză.
Prin Decizia nr. 167/23.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis apelul declarat de contestatoarea XXX, împotriva sentinței civile nr. 2771/26 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Prahova, Casa Națională de Pensii Publice Și Comisia Centrală de Contestații din Cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și a fost anulată Sentința civilă nr. 2771/26 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea de Apel Ploiești a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Este fondată critica că, în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins acțiunea introductivă, soluția astfel pronunțată fiind motivată printr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale pe care reclamanta și-a întemeiat contestația ,respectiv prevederile art. 104, alin.3 litera c din L. 263/2010, în sensul că termenul de 30 de zile, prevăzut de textul de lege anterior indicat, curge de la data la care hotărârea de declarare a decesului autorului contestatoarei, nu conținea data decesului ,pentru următoarele argumente:
Curtea a apreciat că data de la care curge termenul de 30 zile prev. de art. 104,alin.3 litera c din Legea nr. 263/2010 este data rămânerii definitive a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 prin care se constată data decesului autorului apelantei.
Decesul autorului apelantei contestatoare XXX a fost constatat prin Sentința Civilă nr. XXX/17.10.2014, pronunțată de către Tribunalul Prahova în dosarul nr. XXX/281/2014, hotărâre rămasă definitivă după data de 20.02.2015, ca urmare a pronunțării încheierii de ședință prin care a fost dispusă îndreptarea erorii materiale în sensul stabilirii datei morții defunctului XXX.
Întrucât instanța de fond nu a soluționat cererea având în vedere dispozițiile legale incidente, în sensul că data decesului trebuie raportată la data când sentința civilă nr.XXX/2014 astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 a devenit definitivă, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente dispoz. art.480 alin.3 teza a II-a .
Față de înscrisurile depuse de către contestatoarea apelantă în probațiune și dispoz. legale incidente, instanța de fond urmează să verifice data de la care s-a născut dreptul privind acordarea pensiei de urmaș, de pe urma autorului său XXX, obligarea pârâtelor și la plata dobânzilor legale aferente pensiei neacordate pentru perioada 01.01.2007 - 01.10.2015, precum și plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul de avocat.
Este fondată critica potrivit căreia interpretarea dată de judecătorul fondului dispozițiilor prevăzute de art. 104, alin. 3, lit. c din Legea 263/2010, este eronată câtă vreme textul de lege pe care apelanta își întemeiază pretențiile, face referire la "data decesului" autorului apelantei.
Față de cererea apelantei prin care solicită ca instanța de apel, să reaprecieze întreg fondul cauzei, anularea în tot a hotărârii primei instanțe, Curtea în baza art.480 alin.3 ,teza a- II-a NCPC a admis apelul, a anulat sentința civilă nr. 2771/26 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Primindu-se din nou dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. XXX/105/2017*, la data de 23.02.2018.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, Tribunalul constată, pe de o parte, că prin întâmpinare nu a fost invocată o astfel de excepție, iar pe de altă parte, dispozițiile deciziei nr. 167/23.01.2018 nu vizează și soluționarea acestei excepții, astfel că, văzând disp. art. 480 alin. 3 teza finală C.p.rciv., conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului";, va decade intimata din dreptul de a invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin prezentul demers judiciar s-a contestat decizia nr. XXX/03.07.2015 emisă de intimată sub aspectul datei de la care se cuvine pensia de urmaș de pe urma autorului contestatoarei, susținându-se că se impune plata dreptului de asigurări sociale începând cu data de 01.01.2007, iar nu de la data de 20.04.2015, în considerarea disp. art. 104 alin.3 litera c din Legea nr. 263/2010.
Prin decizia nr. 167/23.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a stabilit că data de la care curge termenul de 30 zile prev. de art. 104 alin.3 litera c din Legea nr. 263/2010 este data rămânerii definitive a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 prin care se constată data decesului autorului contestatoarei.
În speță, prin Încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 a sentinței civile nr. XXX/17.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. XXX/281/2014, definitivă la data de 02.04.2015 (f.77 dosar inițial) s-a stabilit că data morții defunctului XXX este 31.12.2006, contestatoarea formulând cerere de acordare a pensiei de urmaș la data de 20.04.2015.
Potrivit art. 104 din Legea 263/2010, regula este că în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege și se acordă de la data înregistrării cererii.
În mod excepțional, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei al cărei susținător nu era pensionar, pensia se acordă de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată.
Este adevărat că Legea nr. 263/2010 nu prevede în mod expres situația în speță, respectiv data de la care trebuie să fie acordată pensia de urmaș în situația în care decesul asiguratului a fost declarat pe cale judecătorească.
Însă, scopul acestei prevederi este de a determina pe urmașii sau pe reprezentanții legali ai urmașilor persoanelor decedate să nu stea în pasivitate, ci să facă demersuri cât mai rapide pentru înscrierea la pensie, în vederea dobândirii drepturilor de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor plătite de asigurați.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, prin sentința civilă nr. 2319/01.03.2010 a Judecătoriei Ploiești, tatăl beneficiarei pensiei de urmaș a fost declarat dispărut la data de 31.12.2006, dată care a fost stabilită ulterior, prin Încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 a sentinței civile nr. XXX/17.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca fiind data morții.
Potrivit art. 53 Cod civil, cel dispărut este socotit a fi în viață, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.
Ca urmare, până la momentul rămânerii definitive a Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 a sentinței civile nr. XXX/17.10.2014 s-a prezumat că tatăl contestatoarei, XXX este în viață.
Fiind considerat în viață, este evident că fiica acestuia nu ar fi putut solicita înscrierea la pensie de urmaș, întrucât prima condiție pentru obținerea acestui tip de pensie este ca susținătorul să fi fost decedat.
Ca urmare, conform și dispozițiilor deciziei de casare, termenul de 30 de zile pentru înregistrarea cererii de acordare a pensiei de urmaș nu a început să curgă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești declarative de moarte, mai exact a Încheierii de ședință prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul stabilirii datei morții defunctului XXX, moment la care a încetat să producă efecte prezumția legală că persoana dispărută se află în viață.
În raport de dispozițiile art. 104 alin. 3 lit. c din Legea nr. 263/2010, nu se poate reține apărarea intimatei în sensul că cererea de înscriere la pensie de urmaș a fost înregistrată cu depășirea termenului de 30 zile de la data decesului, iar la stabilirea acordării pensiei de urmaș au fost avute în vedere disp. art. 04 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 întrucât termenul de depunere a cererii a început să curgă, nu la momentul intervenirii decesului, ca în situațiile obișnuite, ci la momentul la care persoana dispărută a fost declarată decedată, chiar dacă s-a stabilit o dată anterioară ca dată a decesului.
În aplicarea și respectarea dispozițiilor art. 104 alin. 3 lit. c din Legea nr. 263/2010, instanța are în vedere și principiul contributivității, potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Atât timp cât asiguratul a contribuit la sistemul public de pensii și urmașul său are dreptul să primească pensia de urmaș, neavând nicio culpă pentru faptul că decesul tatălui său nu a putut fi constatat direct, ci au fost necesare proceduri speciale pentru declararea morții.
Chiar dacă condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 pentru acordarea pensiei de urmaș au fost îndeplinite abia la 9 ani după ce a intervenit decesul, nu există niciun motiv ca drepturile de asigurări sociale să nu fie plătite potrivit 104 al. 3 lit. c din Legea 263/2010, de la data decesului.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Tribunalul va admite contestația și va dispune modificarea, în parte, a deciziei nr. XXX/03.07.2015 emisă de intimată , în sensul că pensia de urmaș cuvenită contestatoarei se va plăti de la data de 01.01.2007, sume pentru care intimata va fi obligată la plata dobânzilor legale începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la data executării obligației, iar nu de la data acordării, date fiind dispozițiile speciale în baza cărora se acordă pensia de urmaș, faptul că până la data pronunțării prezentei sentințe nu s-a stabilit în sarcina intimatei o obligație purtătoare de dobânzi legale.
În temeiul disp. art. 453 C.pr.civ., se va lua act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
| ← Anulare act. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni,... | Calitatea procesuală pasivă a casei judeţene de pensii urmare... → |
|---|
