PENSIE INTRETINERE. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 300 din data de 13.08.2014
Prin decizia civilă nr. 300/13.08.2014, tribunalul a admis apelul civil declarat de apelantul-pârât PFI; a schimbat în parte sentința, în sensul că, a majorat la 120 lei pensia lunară datorată de pârâtul PF reclamantei PAL; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A sub nr. 4373/740/2012 din data de 09 septembrie 2013, reclamanta PAL a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul PFI pentru ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună majorarea pensiei de întreținere la care pârâtul a fost obligat în favoarea sa în cuantum legal, de la introducerea cererii și până la terminarea studiilor, întrucât în prezent este studentă la ASE București.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 2506 din 13 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria A în dosarul nr. 3410/740/2010, pârâtul a fost obligat să-i plătească lunar suma de 77 lei, sumă care până în prezent nu s-a achitat. Precizează că nevoile sale au crescut, precum și veniturile pârâtului și că se impune majorarea acestei sume.
Nu a fost invocat motivul de drept al acțiunii.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
La solicitarea instanței, Administrația Finanțelor Publice A a depus la dosarul cauzei prin adresa nr. 4862 din data de 24 ianuarie 2014, veniturile pârâtului pentru perioada 01 iulie 2011 - 30 noiembrie 2013.
Prin Sentința civilă nr. 1053 pronunțată la data de 25 martie 2014, Judecătoria A a admis cererea având ca obiect majorare pensiei de întreținere și a majorat de la 77 lei la 159 lei pensia lunară de întreținere datorată de pârât reclamantei, începând cu data de 09.09.2013 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul realizează un venit lunar doar de 250 lei conform relațiilor comunicate de către Administrația Finanțelor Publice A și ținând seama de existența capacității necesare de a munci a acestuia, de împrejurarea că venitul realizat de acesta se situează sub salariul minim pe economie, a avut în vedere la stabilirea obligației de întreținere salariul minim pe economie, căruia îi corespunde un venit net lunar de 636 lei.
Prima instanță a mai reținut faptul că există o prezumție că orice persoană cu capacitate deplină de muncă, desfășoară sau ar trebui să desfășoare o activitate remunerată măcar până la acest nivel minim pentru a-și procura cele necesare traiului zilnic, astfel că vârsta pârâtului, precum și existența capacității depline a acestuia de muncă, împiedică diminuarea cuantumului pensiei de întreținere sub pragul determinat prin raportare la venitul minim pe economie.
Față de nevoile ridicate ale reclamantei care este majoră, fiind student la Academia de Studii Economice din București ASE, instanța de fond a apreciat că pârâtul poate fi obligat să plătească în favoarea acesteia 1/4 din venitul net minim pe economie, având în vedere că pârâtul nu a invocat și nu a dovedit că mai are în întreținere alte persoane, cu începere de la data de 09 septembrie 2013 (data introducerii acțiunii) și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
Împotriva acestei hotărâri a formulat în termen apel, pârâtul PFI care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și stabilirea cuantumului pensiei de întreținere în favoarea intimatei la suma de 77 lei, așa cum era inițial.
A motivat că nu realizează venituri și că mai are în întreținere în afară de reclamantă încă doi copii, respectiv PDE și PF.
În aceste condiții este în imposibilitate de a putea achita suma stabilită de către instanță prin sentința apelată.
Nu a fost invocat motivul de drept al acțiunii.
În dovedirea susținerilor sale, apelantul a depus certificatul de naștere seria NV nr. 876454 și Sentința civilă nr. 1271/07.04.2014.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.06.2014, intimata-reclamantă PAL a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat , sentința apelată fiind în opinia sa legală și temeinică, deoarece apelantul-pârât în primă instanță nu a contestat nimic, nevoile sale au crescut din 2010 și până acum, ca și veniturile pârâtului astfel că, trebuie să crească și cuantumul pensiei de întreținere de la 77 lei la 156 lei începând cu data de 09.09.2013 până la terminarea studiilor sale.
A depus în copie certificat de naștere și sentințele civile nr. 2506/12.10.2011 și nr. 1053/25.03.2014.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul, va admite apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Obligația legală de întreținere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane, de a acorda altei persoane, mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum și - în cazul obligației de întreținere a părinților față de copiii lor minori - mijloacele pentru educarea, învățătura si pregătirea lor profesională.
Conform dispozițiilor art. 529 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui ce o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulți copii".
Dispoziția evocată în alineatul 2 instituie astfel, în raporturile dintre părinte si copii, prin prisma criteriului general al mijloacelor debitorului întreținerii, prevăzut de primul alineat al art.529 cod civil , un plafon maxim din veniturile părintelui, variabil în funcție de numărul copiilor ( 1/4 , 1/3 sau 1/2, după caz).
Raportat la metoda de interpretare teleologică a normei juridice enunțate, dar si la cea sistematică (prin coroborarea sa cu principiul fundamental al egalității între copii, indiferent că aceștia sunt din căsătorie sau din afara acesteia), Tribunalul constată că în mod concomitent, textul de lege instituie ca regulă, în raporturile dintre copii, un plafon aferent fiecărui copil - de 1/6 (în cazul a doi copii) sau de 1/ 2xn (în cazul a n copii). Aceasta semnifică faptul că în situația pluralității de copii, un copil va beneficia în principiu, de o pensie de întreținere pentru sine, într-un cuantum corespunzător fracției precizate.
Soluția evocată, impusă de reglementările internaționale în domeniul protecției si promovării drepturilor fiecărui copil, reglementări transpuse de altfel și pe plan intern, prin Legea 272/2004, impune așadar - în temeiul superiorității normelor internaționale conform art.20 din Constituția României, dar și în temeiul argumentului imposibilității derogării ca regulă, de la dispozițiile legii expuse constituite într-un adevărat Cod al protecției copilului - prevalentă soluției secunde edictate de art. 523 Cod civil respectarea principiilor fundamentale ale egalității între copii si neafectării interesului superior al vreunui copil.
Așadar, în temeiul acestui raționament juridic, variația cuantumului în sens descrescător sau crescător, va fi determinată de aceasta dată, în primul rând, de celălalt criteriu obligatoriu expus de art. 529 Cod civil, respectiv cel al propriilor nevoi ale copilului. Totuși, dată fiind pluralitatea de copii, bilanțul acestei evaluări judiciare se va realiza în al doilea rând, dar în mod obligatoriu și prin analiza concretă a acestei situații.
Dacă în privința stabilirii pentru unul dintre copii, prin raportare la nevoile sale concrete, a unei sume inferioare fracției legale, nu sunt considerații speciale de realizat, în privința alegerii unei sume superioare însă, judecătorul va trebui să verifice în prealabil, în cadrul analizei sale juridice, ca decizia sa să nu afecteze interesele celuilalt/celorlalți copil/copii, pentru că în acest caz, s-ar aduce atingere principiilor evocate, ale egalității copiilor si interesului superior al fiecărui copil.
Astfel, chiar dacă nevoile copilului sunt mai mari decât ar acoperi fracția legală, judecătorul va trebui să se oprească la aceasta sumă corespunzătoare fracției legale pentru un copil, dacă si celălalt/ceilalți copil/copii necesită o pensie substanțială si cel mult, va putea să acorde o pensie reprezentând diferența dintre plafonul maxim stabilit pentru toți copiii si pensia/pensiile inferioare fracției pentru un copil, atribuite celuilalt/celorlalți copil/copii, dar aceasta doar dacă acesta/aceștia din urmă nu ar avea nevoie de o pensie de până la fracția individuală legală. În acest mod, stabilirea unui cuantum superior fracției, al pensiei de întreținere în privința unui copil, nu se va realiza în detrimentul celuilalt/celorlalți copil/copii.
Argumentele expuse sunt valabile indiferent de aspectul procesual al solicitării stabilirii pensiei de întreținere pentru mai mulți copii, în mod concomitent sau succesiv (ca în situația când ulterior fixării pentru un copil, se naște/nasc un alt/alți copil/copii), deoarece textul de lege nu distinge sub acest element. Dimpotrivă, legiuitorul român oferă mijloace procesuale pentru reechilibrarea situației din aceasta perspectivă, prevăzute inclusiv în cadrul art. 531 Cod civil și anume , cererea de majorare sau după caz, de diminuare a pensiei de întreținere pentru unul/unii dintre copii.
Aplicând aceste considerente cu caracter teoretic, speței prezente, Tribunalul constată ca apelantul-pârât PFI este tatăl a trei copii: minorul PF, născut la data de 23.01.2007, PDE, născută la data de 02.04.1993 și intimata-reclamantă PAL, născută la data de 25.06.1991, (majore aflate în continuarea studiilor), fiicele apelantului-pârât dintr-o căsătorie anterioară.
Având în vedere posibilitatea obținerii pensiei de întreținere de către un copil devenit major dacă se află în continuarea studiilor, până la vârsta de cel mult 26 ani, plafonul maxim de ½ din venitul net lunar de 636 lei (318lei) corespunzător salariului minim pe economie la care s-a raportat în mod corect prima instanță ținând seama de existența capacității necesare de a munci a apelantul-pârât și împrejurarea că din actele dosarului nu există dovezi cu privire la alte venituri realizate de aceasta,Tribunalul, aplicând cota de 1/3 cuvenită unui copil, constată că apelantul-pârât datorează celor trei copii câte 109 lei cu titlu de pensie de întreținere.
Față de nivelul mic al acestei sume, raportat la cerințele uzuale ale fiecăruia dintre cei trei copii, se apreciază că, în raport de vârsta fiecărui copil, nevoile concrete majore ale intimatei-reclamante comparativ cu cele ale fraților săi, nevoi care presupun anumite cheltuieli suplimentare pentru continuarea studiilor ce nu pot fi ignorate se poate proceda la stabilirea în favoarea acesteia a unei pensii de întreținere într-un cuantum mai mare, respectiv 120 lei.
Nu poate fi reținută susținerea apelantului-intimat în sensul că nu poate fi majorată pensia de întreținere datorată intimatei-reclamante deoarece nu realizează venituri, în condițiile în care este apt de muncă, se prezumă că acesta se poate angaja și realiza venituri, cel puțin la nivelul salariului minim pe economie, acest venit constituind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de întreținere.
Întrucât apelantul-pârât a făcut dovada în prezenta cale de atac că mai are în întreținere și alte persoane, apelul a fost admis în sensul considerentelor de mai sus
| ← Plangere contraventionala. Jurisprudență Contracte de muncă | Pensie de întreţinere. Noţiunea de "mijloacele celui care... → |
|---|
