Pensie militar. Plată diferenţe pensie.. Jurisprudență Pensii

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 768/A din data de 24.11.2014

Pensie militar. Plată diferențe pensie.

Legea nr.241/2013: art.1.

Prin acest act normativ s-a urmărit menținerea începând cu 01.10.2013 a cuantumului avut înaintea recalculării/revizuirii pentru beneficiarii a căror pensii s-au diminuat, măsură ce are aplicabilitate limitată în timp, conform prev. art. 1 alin.4 și care nu semnifică, sub nici o formă, voința legiuitorului de a acorda retroactiv anumite sume de bani și nici voința de a lipsi de efecte deciziile emise în procesul integrării pensiilor speciale în sistemul public de pensii.

Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr.768/A/24 noiembrie 2014.

Prin contestația înregistrată la data de 27.02.2014 la Tribunalul Sibiu sub dosar sub nr.878/85/2014, formulată de contestatorul I.L. în contradictoriu cu intimații M.A.N. București și C.P. Sectorială a M.A.N. București s-a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei nr.92921 din 1.10.2013, obligarea intimatei 2 la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei, care să țină seamă de toate perioadele și condițiile sale de muncă și la plata diferențelor bănești pentru perioada 1.01.2012-1.10.2013, actualizate conform inflației până la plata efectivă.

În motivare se arată în esență că decizia de revizuire este netemeinică și nelegală fiind nemotivată, Legea nr.241/2013 preluând cuantumul pensiei din decembrie 2010. I-a fost încălcat dreptul de proprietate, a fost încălcat principiul drepturilor câștigate și cel de neretroactivității legii.

Decizia de revizuire a pensiei a fost emisă cu încălcarea art.47 din Constituția României și art.1 din Protocolul l la Convenția europeană a drepturilor omului. Se încalcă dreptul de proprietate asupra veniturilor cuvenite din pensia stabilită în temeiul Legii nr.164/2001, astfel cum acesta este protejat de jurisprudența CEDO, principiul neretroactivității legii, al drepturilor câștigate, principiul egalității în drepturi și nediscriminării. Susține că schimbarea temeiului în baza căruia a fost stabilită inițial pensia și diminuarea cuantumul acesteia este contrară dispozițiilor constituționale, comunitare și principiilor cuprinse în Convenția europeană a drepturilor omului.

Consideră că s-au încălcat disp. imperative ale art. 3(2) din O.U.G. nr.1/2011, dreptul de proprietate, principiul neretroactivității legii prev. de art. 15 al.2 din Constituția României, principiul drepturilor câștigate.

În drept invocă prevederile Legii nr.241/2013.

Anexează în probațiune decizia atacată, decizii de pensii anterioare, cupoane de pensie, corespondență M.A.N. și calcul drepturi salariale cuvenite.

Solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul Sibiu - secția I Civilă, prin sentința civilă nr.731/28.05.2014 pronunțată în cauză, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M.A.N.

A respins contestația formulată de contestatorul I.L. în contradictoriu cu intimaților M.A.N. și C.P. Sectorială a M.A.N.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Contestatorul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită prin decizie, al cărui cuantum s-a modificat succesiv în timp și în funcție de actele normative în vigoare la acea dată.

Prin decizia de revizuire a pensiei de serviciu a fost revizuită pensia contestatorului. Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație pe cale administrativă, iar prin hotărârea Comisiei de Contestații pensii s-a respins contestația ca neîntemeiată.

Răspunzând criticilor formulate de contestator privind încălcarea drepturilor și principiilor menționate în contestație, instanța reține:

Recalcularea pensiei de serviciu în pensie pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr.19/2000 s-a făcut pe baza veniturilor realizate lunar în perioadele care constituie stagiu de cotizare, deciziile de pensie urmând a fi revizuite din oficiu conf. art. 1 din O.U.G. nr.1/2011.

Prin Legea nr.119/2010 și O.U.G. nr.1/2011 categoriile de pensionari vizate nu și-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei, măsura fiind impusă de resursele bugetare și de indicatorii socio - economici care arată nivelul de sustenabilitate al sistemului de pensii.

Necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și interesele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului, se reflectă și în structura art.1 din Protocolul nr.1 și se concretizează în necesitatea existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. Ca urmare, verificarea acestui echilibru presupune analiza diferitelor interese în cauză și a condițiilor socio - economice generale care au impus luarea măsurii respective.

Într-adevăr constatarea anterioară a constituționalității Legii 119/2010 nu împiedică judecătorul național sa verifice dacă aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Convenției. Această verificare nu face abstracție de jurisprudența CEDO in materie, care însă nu garantează dreptul de a continua să primești o pensie într-un anumit cuantum.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuării pensiilor, a apreciat că o astfel de ingerință nu este de tipul "privării de proprietate"; - hotărârea din 2.02.2010 Aizupurua Ortiz c/a Spaniei din 2 februarie 2010-, unde pierderea unei pensii complementare este analizata din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea nu analizează situația reducerii pensiilor sau salariilor ca și cum ingerința ar fi o "privare de proprietate";. În consecință, lipsa despăgubirii pentru ingerință nu conduce, eo ipso, la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1. Statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea constată că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotărârea din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotărâre din 19 decembrie 1989, Series A nr.169, par. 53). Spre exemplu, în materie de pensie, Curtea accepta reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei -reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane - neîncălcare); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din prețul transportului, consumului de electricitate, căldura, gaz etc., 50% din prețul asigurării pentru automobile - Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depășească un plafon maximal stabilit de lege pentru pensiile publice - Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocații speciale pentru văduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005). Având in vedere marja mare de manevră recunoscută statului de CEDO, se poate reține că numai în circumstanțe cu adevărat excepționale s-ar putea ajunge la încălcarea Convenției.

Prin decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO la data de 7.02.2012 în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României s-a constatat neîncălcarea de către Statul Român a disp. art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la convenție sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public în temeiul Legii nr.119/2010.

În același sens s-a pronunțat CEDO și în privința pensiilor militare în cauza Abăluței ș.a. împotriva României.

În ceea ce privește retroactivitatea, se reține că Legea nr.119/2010 și O.U.G. nr.1/2011 produc efecte numai pentru viitor și numai în ceea ce privește cuantumul pensiei, nefiind afectate sumele obținute cu titlu de pensie de serviciu anterior intrării în vigoare a legii.

Relevant în acest sens sunt deciziile Curții Constituționale nr.458/2003 și 294/2004 prin care s-a stipulat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.

Asupra problemelor deduse judecății în cauza de față s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr.871/2010 prin care s-a reținut că dispozițiile Legii nr.119/2010 sunt constituționale, iar această instanță este garantul supremației Constituției, conf. art. 1 din Legea nr.47/1992.

În cadrul acestei decizii a Curții Constituționale precum și în decizia nr. 29/2011 a Î.C.C.J. au fost dezbătute toate aspectele referitoare la conformitatea actelor normative din domeniul pensiilor cu Constituția României și a fost analizată compatibilitatea lor cu prevederile Protocolului nr.1 adițional la convenție.

Deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii conf. art. 147 al.4 din Constituție și al 11 al.3 din L. nr. 47/1992. De asemenea conf. art. 330 ind. 7 din codul de procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate de I.C.C.J. în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

Prin decizia nr. 871/2010 și decizia nr. 1377/2011 Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii nr.119/2010 sunt constituționale.

De asemenea, în privința O.U.G. nr.1/2011 Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr.919/2011 conformitatea dispozițiilor acestui act normativ cu prevederile Constituției. Curtea reține că, în principiu, pensia de serviciu a unor categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție. Pensiile speciale, fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei din sistemul public. Or, în cazul de față, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.

Având în vedere toate acestea, Curtea constată că în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare". În concluzie, se constată că dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și OUG nr. 1/2011 nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art.44 din Constituție, raportat la art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că, potrivit art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale". Noțiunea "bun" utilizată de acest text are o semnificație autonomă, putându-se considera că pensia este un bun care intră sub protecția acestui text.

Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.

Distinct de acestea, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi câștigate sau al unor libertăți nu sunt aplicabile, deoarece dispozițiile legii criticate nu restrâng dreptul la pensie, ca drept fundamental prevăzut la art. 47 alin. (2) din Constituție, ci prevăd recalcularea pensiilor de serviciu, prin algoritmul utilizat de Legea nr. 19/2000, respectiv O.U.G. nr.1/2011, cuantumul rezultat putând fi diferit, ceea ce conduce astfel la eliminarea pensiei de serviciu doar sub aspectul cuantumului acesteia. Or, legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea și a celorlalte prevederi sau principii constituționale.

Nu se poate reține că în situația dedusă judecății s-a încălcat principiul nediscriminării, întrucât recalcularea și revizuirea pensiei impusă de Legea nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011 privește toate categoriile de persoane aflate în situații similare (beneficiare a pensiilor de serviciu).

Nici art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului nu interzice unui stat membru de a trata în mod diferit anumite categorii socio-profesionale pentru a corecta "inegalitățile de fapt"; dintre ele. În plus, în jurisprudența CEDO, statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere în a evalua în ce măsură diferențele între situații similare justifică un tratament diferit, marjă care poate varia în funcție de împrejurări, de obiectul și fondul dreptului ( cauza Petrovic versus Austria - hotărârea nr.27/1998).

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.29/2011, aplicabilă în cazul de față, constată cu certitudine că două din cele trei condiții care ar fi putut determina ca ingerința ce s-a produs să conducă la încălcarea art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului au fost respectate, respectiv ingerința este legală (a fost reglementată prin Legea nr.119/2010 și urmărește un scop legitim, de utilitate publică (reformarea sistemului de pensii prin eliminarea inechităților din sistem și condițiile de criză economică și financiară a statului).

În privința celei de-a treia condiții, respectiv existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, consideră că recalcularea pensiilor de serviciu pentru categoria de pensionari din care face parte reclamantul s-a făcut prin păstrarea acestui raport în condițiile în care unul din elementele scopului urmărit a fost determinat de diminuarea resurselor bugetare datorate de grava criză economică și financiară, de notorietate publică, cu care se confruntă statul român, ce tinde să se cronicizeze pe fondul crizei europene și mondiale și care ar fi putut determina intrarea României în incapacitate de plată.

Instanța supremă pornește de la premiza că raportul de proporționalitate este compromis numai dacă reclamantul ar fi suportat o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica socială, cazul în care persoana ar fi lipsită în totalitate de un bun sau i-ar fi fost suprimate integral mijloacele de existență, ceea ce nu poate fi vorba în cazul în speță, la o pensie revizuită la suma de 2946 lei.

Referitor la menținerea în plată a cuantumului pensiei mai avantajos, instanța constată că potrivit art. 6 din O.U.G. nr.1/2011, pensiile recalculate "ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire";.Termenul de aplicare a deciziei de revizuire este expres prev. de O.U.G. nr.1/2011 ca fiind 01.01.2011, așa încât față de considerentele expuse s-a respins cerere de menținere în plată a pensiei de serviciu și de plată a diferențelor reținute cu dobândă și în valoare actualizată, ca nefondată.

Plata drepturilor de pensiei și a eventualelor diferențe rezultate după recalculate se face potrivit legilor aplicabile privind sistemul de pensii. O.U.G. nr.13/2011 care reglementează dobânda legală prevede la art. 2 că aceasta se va plăti în cazurile în care obligația este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale. Ori, nici reglementările legale în materie de pensii de asigurări sociale și nici contractele de asigurare nu stabilesc că drepturile de pensie sunt purtătoarea de dobânzi, așa încât și această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată. Nici dacă s-ar datora dobânda pentru timpul trecut, aceasta nu se capitalizează și nu poate atrage actualizări cu rata inflației, întrucât prin ea însăși are natură reparatorie.

Prin urmare față de toate considerentele expuse, contestația, astfel cum a fost precizată, a fost respinsă în tot.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, reclamantul I.L.,solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a acesteia și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În expunerea de motive reclamantul susține că intimata nu a procedat la actualizarea pensiei anual, în funcție de inflație și de creșterea salariului real așa cum se procedează în cazul tuturor pensionarilor, fiind, astfel, de două ori discriminat, atât prin revizuirea pensiei când a pierdut dreptul la pensia militară, cât și prin faptul că nu beneficiază de toate drepturile acordare de sistemul public de pensii.

Mai arată reclamantul că nici reținerea instanței de fond că legiuitorul poate să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu nu poate fi acceptată, deoarece pensia revizuită i-a adus un prejudiciu real, reprezentând o încălcare a dreptului său de proprietate, a principiului drepturilor câștigate și a principiului neretroactivității legii. Revenirea la cuantumul pensiei din decembrie 2010, dispusă de legiuitor prin Legea nr. 241 din 2013 vine să confirme nelegalitatea deciziei de revizuire și îndreptățirea sa la plata diferențelor arătate. Reducerea pensiei pe o perioadă de 2 ani contravenea și dispozițiilor legale în vigoare la data stabilirii dreptului său la pensie, dar și celor ulterioare, atât Legea nr.19/2001, cât și Legea nr.19/2010 și Legea nr.263/2010 prevăzând că în cazul recalculării pensiilor, dacă noul cuantum este mai mic se păstrează în plată pensia anterioară stabilită și aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.

Consiliul Legislativ a apreciat că: pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pe viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia.

Acest principiu este consacrat și de CJUE și practica judiciară CEDO, care în mod consecvent a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.

Acest principiu este recunoscut și de Curtea Constituțională care a stabilit că în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.

Față de motivele prezentate, apelantul solicită admiterea apelului motivat de faptul că schimbarea regimului juridic în care i-a fost acordată inițial pensia, respectiv Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat și diminuarea cuantumului pensiei au fost contrare dispozițiilor constituționale, comunitare și principiilor cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că se impune plata diferențelor pentru restabilirea totală a legalității așa cum a statuat legiuitorul prin Legea nr.241 din 2013.

Intimata C.P. S. a MAN, a depus întâmpinare în această fază procesuală solicitând respingerea apelului ca nemotivat în drept conform cerințelor art. 470 alin.1 lit.c din Codul de procedură civilă, respectiv ca nefondat, susținând că în mod unitar Curtea de Apel Alba Iulia s-a pronunțat prin respingerea contestațiilor formulate de pensionarii proveniții din MAN împotriva deciziilor de revizuire a pensiei stabilite în temeiul OUG. nr.1/2011, și că Legea nr. 241/2013 prevede expres plata drepturilor bănești începând cu 01.10.2013.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea excepțiilor și apărărilor invocate prin întâmpinare ca fiind neîntemeiate.

CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limita cererii de apel, stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:

În primul rând, neindicarea temeiul de drept al apelului nu justifică respingerea acestuia, instanța de apel, fiind obligată, în acest caz, datorită efectului devolutiv al apelului, să se pronunțe, în fond, pe baza celor invocate la prima instanță (art.476 din Codul de procedură civilă).

Pe fondul pricinii, Curtea constată că apelul este nefondat.

Astfel, nemulțumirea contestatorului vizând încălcarea unor drepturi și principii fundamentale (dreptul de proprietate, neretroactivitatea legii, dreptul câștigat) cu ocazia revizuirii pensiei sale, în temeiul O.U.G. nr.1/2011 a fost corect soluționată de prima instanță prin prisma dispozițiilor legale în materie, a deciziilor nr. 871/2010, 1377/2011, 919/2011 pronunțate în materie de Curtea Constituționale, a deciziei nr.29/2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție și a practicei judiciare a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Curtea reține că aceste texte de lege au fost supuse în mai multe rânduri analizei de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr.871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.433 din 28 iunie 2010, ori Decizia nr. 1.051 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 februarie 2013, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție [...]. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".

De altfel, în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluță și alții împotriva României, a statuat că diminuarea pensiilor militare de stat din România a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut prin Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 16). De asemenea, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii (paragraful 15). Având în vedere aceste considerente, Curtea de la Strasbourg a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari (paragraful 20).

Cum toate aspectele critice invocate de către apelantul reclamant au fost analizate de către Curtea Europeană însăși, instanța națională nu mai este nevoită să facă examenul de conformitate a măsurilor legislative cu Convenția, prevederile Curții Europene fiind obligatorii pentru instanțe, în baza art. 20 din Constituție.

Cât privește plata unor diferențe de pensie, între pensia revizuită și pensia acordată potrivit Legii nr.241/2013 sunt lipsite de suport legal. Astfel, art.1 din Legea nr.241/2013 prevede expres că (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. (2) Plata drepturilor bănești prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.

Nicăieri în cuprinsul acestei legi nu sunt prevăzute dispoziții retroactive și nici nu se prevede vreo restituire a diferențelor dintre cuantumul pensiei cuvenit în luna decembrie 2010 și cuantum rezultat în urma recalculării și revizuirii drepturilor de pensiei.

Așadar, potrivit Legii nr. 241/2013, pensionarii proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională nu au un nou drept de pensie, ci doar beneficiul de a primi în plată pensia în cuantumul din decembrie 2010, până când acest cuantum va fi mai mic decât pensia stabilită potrivit Legii nr. 119/2010 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculează în funcție de valoarea punctului de pensie, valoare care se indexează anual, potrivit Legii bugetului de stat.

Așa dar, dreptul la pensie a fost acordat reclamantului conform legislației succesive speciale pentru pensionarii proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională-categoria profesională din care face parte contestatorul-iar discriminarea față de ceilalți pensionari din sistemul public nu se justifică.

Astfel, cum constat a reținut Curtea Constituțională principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Or, având în vedere dispozițiile speciale ale Legii nr.241/2013, nu se poate susține că pensionarii proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională ar fi în aceeași situație juridică cu ceilalți pensionari. Pe de altă parte, Curtea reține că doar pensionarii proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională au beneficiul de a primi în plată pensia în cuantumul din decembrie 2010, până când acest cuantum va fi mai mic decât pensia stabilită potrivit Legii nr.119/2010 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculează în funcție de valoarea punctului de pensie, valoare care, de altfel, se indexează anual.(decizia nr. 479 din 23 septembrie 2014).

Față de cele ce preced, Curtea de Apel, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul cu care a fost investită de către reclamant, păstrând hotărârea atacată.

← Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de...		Aviatori. Stagiu cotizare pensie.. Jurisprudență Pensii →

Pensie militar. Plată diferenţe pensie.. Jurisprudență Pensii

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Pensie militar. Plată diferenţe pensie.. Jurisprudență Pensii