Pensii. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 254 din data de 10.02.2014
Constată că prin acțiunea înregistrată sub numărul …/260/…, reclamanta R.L. a chemat în judecată pârâtul B.V., solicitând în contradictoriu cu aceasta exercitarea autorității părintești asupra minorilor B.A., născut la data de … și B.D.E., născută la data de …, stabilirea locuinței minorilor la reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere.
Acțiunea este legal scutită de taxă de timbru.
În motivarea acțiunii se arată că în anul 2002 cele două părți au intrat în relații de concubinaj, iar din aceasta au rezultat cei doi minori. În 2009 reclamanta a plecat la muncă în Italia, și a luat-o cu ea pe minora B.D., iar ulterior, pârâtul a venit cu celălalt minor. Au stat împreună aproximativ 8 luni, după care pârâtul și-a modificat comportamentul în sensul că a început să facă scandal să îl lovească și să o amenințe cu moartea. În urma plângerii pârâtul a părăsit Italia, luând cu el cei doi minori. Arată în continuare reclamanta că în fiecare săptămână a trimis între 200 și 500 euro destinați minorilor, însă acești bani erau cheltuiți de pârât în interes personal, și în primul rând pe băuturi alcoolice. Din Cauza amenințărilor, reclamanta nu a venit în țară până în 2013, însă a ținut legătura permanent telefonic cu minorii. Pe data de … a venit în țară și a cumpărat daruri pentru minori, i-a luat la domiciliul său, însă după 2 zile pârâtul le-a interzis să locuiască cu mama lor și de asemenea a interzis accesul reclamantei la vizitarea celor doi copii. Reclamanta consideră în interesul celor doi minori ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, iar locuința acestora să fie la reclamantă unde are o locuință și condiții de creștere și educare a celor doi copii.
Pârâtul depune note scrise prin care arată că este de acord cu acțiunea în privința exercitării în comun a autorității părintești și cu programul de vizită. De asemenea depune întâmpinare-reconvențională prin care solicită ca locuința minorilor să fie stabilită la domiciliul său, cu obligarea corelativă a reclamantei la plata unei pensii de întreținere.
În cauză s-au depus acte de stare civilă, au fost audiați martori, s-au întocmit anchete sociale și au fost audiați minorii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Minorii B.A., născut la data de …, și B.D.E., născută la data de …, provin din relația de concubinaj a părților.
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art.397 din Noul Cod Civil: " După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel";, iar potrivit art.448 NCC, "Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie.";
Conform art.400 (1) "În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic."; Iar potrivit alineatului al treilea al aceluiași articol, " în mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire."; În aceste condiții în care minorii și-au exprimat în mod expres dorința de a sta cu tatăl lor, avându-se în vedere și depozițiile martorilor și concluziile raportului de anchetă socială, instanța apreciază că minorii au deja un mediu familial în care aceștia beneficiază de stabilitate și echilibru, iar acesta este la tatăl lor.
Potrivit art.398 din Noul Cod civil, "(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia."; Raportat la probele sus analizate, din care nu rezultă că vreuna din părți ar avea influență nocivă față de minori, urmează să stabilească ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Cu privire la obligația de întreținere a minorilor, instanța reține următoarele:
Potrivit art.499 din Noul Cod Civil, (1)Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
(4) În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială";.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că obligația de întreținere a minorului, prin asigurarea tuturor celor necesare creșterii și educării acestuia revine ambilor părinți și se execută pe baza acordului părților, atât cu privire la întinderea ei cât și la felul și modalitățile de executare.
Dispozițiile art.499 C.civil, trebuie interpretate în corelație cu dispozițiile art.530 din Noul cod civil în care se reglementează atât în ce constă obligația de întreținere cât și felul și modalitățile în care se poate executa. Astfel, ca principiu de bază de la care se poate deroga doar prin acordul părților, când acesta este conform cu interesul superior al minorului : "Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională";. Legiuitorul nu a stabilit limite stricte cu privire la obligația de întreținere de către părinți a copilului lor, stabilind doar criteriul conform cu care, aceasta este datorată în raport cu starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere. Astfel, părinții sunt îndatorați să presteze întreținere în favoarea copilului lor minor, prin asigurarea tuturor celor necesare acestuia, în limita posibilităților fiecăruia dintre părinți, fără a fi necesară intervenția instanței decât în cazul în care această obligație nu este îndeplinită de bunăvoie în natură.
În acest ultim caz, instanța de tutelă va dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, conform art.530 alin 3 din Noul Cod Civil.
Cu privire la cererea privind stabilirea unui program de vizitare a minorilor, instanța reține că potrivit art.401 din Noul Cod civil, "…părintele său, după caz părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.";, iar potrivit alineatului al doilea din același articol, "în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.";
Modalitățile concrete în care se pot realiza relațiile personale ale copilului minor cu părintele său sunt diverse, respectiv întâlniri, vizitarea la domiciliu, găzduirea pe o perioadă determinată, corespondență, sau orice altă formă de comunicare, transmiterea de informații, copilului cu privire la părinte și părintelui cu privire la copil.
Potrivit prevederilor art.31 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ambii părinți sunt responsabili de creșterea și educarea copiilor iar exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești care să asigure bunăstarea materială și spirituală a copiilor se realizează prin menținerea relațiilor personale dintre părinți și copii.
Prin urmare, nu există nici o probă care să facă dovada că minorii ar fi în pericol dacă ar sta în preajma tatălui său.
Urmează ca instanța să aprecieze ca întemeiată cererea reclamantei, de acordare a unui timp pentru stabilirea unei legături personale între mamă și cei doi copii, astfel că va admite și această cerere, astfel cum a fost formulată.
| ← RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. STABILIREA VECHIMII ÎN MUNCĂ... | Pensii. Jurisprudență Pensii → |
|---|
