Recurs. litigii privind funcţionarii publici statutari
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 714 din data de 08.04.2016
Recurs. Litigii privind funcționarii publici statutari
- art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 19/2006
- art. 5 din H.G. nr. 781/2002
Cu privire la fondul pretențiilor recurenților, în mod judicios a reținut tribunalul aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 19/2006 care statuează că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Corect a reținut tribunalul și incidența în speță a dispozițiilor Ordinului M.J. nr. 1819/C/2008 prin care s-a stabilit că în funcție de certificatul/ avizul de securitate deținut, funcționarii publici beneficiază de un spor de confidențialitate în procent de 10% - clasa Secret de serviciu, sporul acordându-se de la data eliberării certificatului/avizului de securitate precum și a prevederilor art. 5 din H.G. nr. 781/2002 care dispune că funcțiile care presupun accesul la informații secrete de serviciu se stabilesc de către conducătorii unităților deținătoare.
De asemenea, interpretând în mod judicios probele de la dosar, corect a statuat prima instanță că din fișele posturilor depuse la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor G. F. I. (f. 356-357 dos. fond) și C. M. (f.362-363 dos. fond) rezultă că anterior emiterii deciziei nr. 61/29.12.2010, respectiv în perioada 21.05.2010-31.12.2010, recurenții reclamanți nu aveau acces la informații clasificate secret de serviciu, nu au deținut avize/certificate de securitate și nici autorizații scrise, emise de conducătorul Penitenciarului O., prin care să li se permită accesul la informații secrete de serviciu, astfel că nu aveau nici dreptul la sporul de confidențialitate solicitat.
Curtea a reținut că în lumina dispozițiilor legale enunțate anterior, lipsa avizelor/certificatelor de securitate emise de conducătorul Penitenciarului O., echivalează cu lipsa unei condiții de fond pentru acordarea sporului de confidențialitate iar neîndeplinirea acesteia este de natură împiedica nașterea dreptului recurenților la plata sporului solicitat.
Pe de altă parte, astfel de avize/certificate de securitate nici nu se impuneau a fi emise de către intimate având în vedere că din probele de la dosar nu rezultă că recurenții ar fi avut acces efectiv la informații de natura celor pentru care ar fi fost îndreptățiți la sporul de confidențialitate, decizia zilnică pe unitate și documentarele penale ale deținuților custodiați nefiind clasificate ca secrete de serviciu.
Corect a reținut prima instanță că deși prin decizia nr. 61/29.12.2010 s-a acordat sporul de confidențialitate de 10% personalului Penitenciarului O., acest fapt nu presupune că recurenții reclamanți sunt îndreptățiți să primească spor de confidențialitate și pentru perioada anterioară.
Este neîntemeiată și susținerea recurenților că având în vedere că anterior datei de 01.01.2009 au beneficiat de sporul de confidențialitate ar fi îndreptățiți la plata acestui spor și ulterior, având în vedere că plata, chiar eronată a unui spor la salariu, nu dă naștere pentru viitor la un drept în patrimoniul celui care a beneficiat de respectivul spor în lipsa îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea lui.
Decizia nr. 714 din 08.04.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr. 4903/111/2013**
Prin sentința nr. 2269/13.10.2015, pronunțată în dosar nr. 4903/111/2013*, Tribunalul B. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. J., invocată de acesta.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. P., invocată de către aceasta.
A respins cererea formulată de reclamanți și de intervenienți în contradictoriu cu pârâții M. J. și A. N. P., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților A. L., A. C. P., A. C. D., A. M. A., B. I. F., B. H. N., B. N., C. A. M., C. M. C., C. V., D. I., F. T., G. L., I. O., I. C., M. N. M., M. I. F., M. P., M. R., N. C., P. A., T. D., T. M., T. N., T. A. N., T. G. D., invocată de pârâtul Penitenciarul O., în dosarul nr. 4903/111/2013, și pe cale de consecință, a respins ca prescris dreptul la acțiune cu privire la pretențiile constând în spor de confidențialitate pentru perioada 01.01.2009 - 20.05.2010.
A respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului Penitenciarul O., cu sediul în O., la calcularea și achitarea sporului de confidențialitate pentru perioada 21.05.2010 - 31.12.2010 și de emitere a certificatului/avizului de confidențialitate, aceasta din urmă fiind formulată în dosarul 9319/111/2013.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune al intervenienților în interes propriu A. N., B. C.-L., B. N., B. S., B. G., B. V.-D., D. I., D. I., D. I.-F., D. M.-F., G. A., G. F.-M., L. M., M. M. F., O. P., P. I. M., P. C. D., P. R., P. M. A., R. E. B., S. F., S. V., S. A. N., S. I. C., invocată de pârâtul Penitenciarul O., în dosarul nr. 4903/111/2013, și pe cale de consecință a respins ca prescris dreptul la acțiune cu privire la pretențiile formulate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenții A. L., A. C. P., A. C. D., A. M. A., B. I. F., B. H. N., B. N., C. A. M., C. M. C., C. V., D. I., F. T., G. L., I. O., I. C., M. N. M., M. I. F., M. P., M. R., N. C., P. A., T. D., T. M., T. N., T. A. N., T. G. D., A. N., B. C.-L., B. N., B. S., B. G., B. V.-D., D. I., D. I., D. I.-F., D. M.-F., G. A., G. F.-M., L. M., M. M. F., O. P., P. I. M., P. C. D., P. R., P. M. A., R. E. B., S. F., S. V., S. A. N., S. I. C., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive ale intimaților de rd. 1 si 2, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, si pe cale de consecință:
• obligarea intimaților să emită in favoarea recurenților un certificat/aviz de securitate pentru perioada 1.01.2009 - 31.12.2010;
• obligarea intimaților să calculeze și să achite recurenților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 10 % din salariul de bază pentru perioada 1.01.2009 - 31.12.2010, actualizat cu indicele de inflație până la data plății.
În motivare, recurenții au susținut, în esență, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive ale intimaților M. J. și A. N. P., că instanța de fond în mod greșit a admis această excepție, având în vedere că unul din capetele de cerere ale acțiunii este obligarea intimaților să calculeze și să achite drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate, precum și faptul că intimatele de rd. 1 si 2 au calitatea de ordonator principal, respectiv secundar de credit.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2009 - 20.05.2010, arată recurenții că și această excepție a fost admisă greșit de prima instanță, în dosarul conexat nr. 9319/111/2013 s-a solicitat emiterea unui certificat/aviz de securitate pentru perioada 1.01.2009 - 31.12.2010 iar dreptul la acțiune pentru a obține obligarea intimaților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate se naște doar de la data emiterii certificatului/aviz de securitate.
În ceea ce privește fondul litigiului, arată recurenții faptul că au calitatea de funcționari publici cu statut special iar prin natura funcției au desfășurat și desfășoară în continuare o activitate care presupune accesul la informații clasificate, ceea ce dă dreptul la acordarea unui spor de confidențialitate.
În drept, recurenții nu și-au motivat recursul.
Intimatul Penitenciarul O. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul a susținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, apreciază intimatul că, în mod justificat, instanța de fond a admis excepția invocată de și a respins ca prescris dreptul la acțiune cu privire la pretențiile constând în spor de confidențialitate pentru perioada 01.01.2009 - 20.05.2010.
Susține intimatul că având în vedere data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 21.05.2013, raportat la obiectul acțiunii și anume plata sporului de confidențialitate în procent de 10 % din salariul de bază pentru perioada 01.01.2009 - 31.12.2010, dreptul material la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 01.01.2009 - 20.05.2010.
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune al intervenienților în interes propriu, susține intimatul că și aceasta este întemeiată, având în vedere că, cererea de intervenție în interes propriu a fost formulată la data de 10.11.2014, după împlinirea termenului de prescripție de trei ani prevăzut de art. 268, alin 1, lit. c) din Legea nr. 53/2003 și art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
În ceea ce privește fondul litigiului, intimatul susține, în esență, că niciuna dintre persoanele reclamante nu au accesat documente clasificate, în perioada solicitată (01.07.2008 - 29.12.2010), pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, ocupând funcții de agenți operativi și respectiv de medic veterinar, funcții care nu presupuneau accesul la informații clasificate, acest lucru reieșind și din fișele posturilor care au fost depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește susținerile martorului C. M. în sensul că reclamanții ar fi avut acces la anumite documente clasificate, respectiv Decizia Zilnica Pe Unitate și dosarele condamnaților, precizează intimatul că acestea sunt nefondate.
În concluzie, apreciază intimatul că reclamanților nu li se pot elibera certificate/avize de securitate de acces la informații clasificate pentru perioada 01.07.2008 - 29.12.2010, deoarece nu dețineau și nu accesau documente clasificate și astfel nu se impune autorizarea acestora, conform principiului necesității de a cunoaște.
În drept, intimatul invocă art. 205 Cod procedură civilă.
Intimata A. N. P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare, intimata susține că nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății, deoarece aceasta nu are calitatea de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic.
Pentru ca instituția pârâtă să stea în proces în calitate de parte, ar trebui să fie îndeplinită cerința esențială a existenței calității sale procesuale (legitimatio ad causam), ceea ce nu se întâmplă în cauza de față.
Arată intimata că prin Ordinul ministrului justiției nr. 1819/C/2008 s-a stabilit că în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, funcționarii publici beneficiază de un spor de confidențialitate în procent de 10% - clasa Secret de serviciu, sporul acordându-se de la data eliberării certificatului/avizului de securitate.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și a declarațiilor martorilor, apreciază intimata că reiese faptul că anterior emiterii Deciziei directorului Penitenciarului O. nr.61/29.12.2010, respectiv în perioada 21.05.2010 - 31.12.2010, recurenții - reclamanți (ce ocupau funcțiile de agenți operativi, agenți de pază și medic veterinar) nu aveau acces la informații clasificate secret de serviciu, nu au deținut avize/certificate de securitate și nici autorizații scrise, emise de conducătorul Penitenciarului O., prin care să li se permită accesul la informații secret de serviciu.
Împrejurarea că prin Decizia nr.61/29.12.2010 s-a acordat sporul de confidențialitate de 10% personalului Penitenciarului O., nu duce la concluzia că recurenții sunt îndreptățiți să primească spor de confidențialitate și pentru perioada anterioară, având în vedere că decizia a fost emisă ca urmare a apariției Manualului de Proceduri pentru Gestionarea Incidentelor, aprobat prin OMJ nr. 2748/C/2010.
În drept, intimata invocă dispozițiile art. 205-208 din Legea nr. 134/2010, republicată, privind noul Cod de procedura civilă.
Intimatul M. J., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul, instanța a constatat următoarele:
Recurenții sunt în raporturi de serviciu cu intimatul Penitenciarul O. și până în data de 01.01.2011 nu au beneficiat de sporul de confidențialitate.
Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. J. și A. N. P., în mod judicios a reținut prima instanță că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat emiterea de către angajator a avizelor de securitate și acordarea unui spor de confidențialitate, astfel că cel obligat în raportul juridic dedus judecății este angajatorul recurenților, respectiv Penitenciarul O.
Sub acest aspect, Curtea a reținut, în acord cu concluzia tribunalului, că simpla calitate de ordonator de credite nu este de natură a-i conferi unei persoane calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ. În acest tip de litigii, calitate procesuală pasivă are doar persoana care a emis actul administrativ a cărui anulare se cere ori care are competența de a emite actul administrativ la care se dorește a fi obligată o autoritate publică.
Referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al recurenților reclamanți, în mod legal și temeinic a stabilit instanța fondului că cererile privind drepturile salariale se introduc în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art. 268 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 117 din Legea nr. 168/1999 și, având în vedere data introducerii cererii, respectiv 21.03.2013, s-a prescris dreptului material la acțiune al recurenților reclamanți în ce privește sporul de confidențialitate aferent perioadei 01.01.2009 - 20.05.2010.
În ceea ce privește la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al recurenților intervenienți în interes propriu, în mod corect a admis prima instanță această excepție cu motivarea că dat fiind faptul că acțiunea având ca obiect acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada 01.01.2009 - 31.12.2010 a fost formulată la data de 10.11.2014, aceasta este prescrisă, termenul de prescripție de 3 ani împlinindu-se pentru ultima zi a intervalului solicitat în data de 31.12.2013.
Nu se poate reține critica recurenților în sensul că dreptul material la acțiune s-ar naște doar la data emiterii certificatului de securitate, care nu a fost emis, aceasta din urmă fiind o cerință de fond pentru acordarea sporului de confidențialitate, cerință care dacă nu este îndeplinită nu poate avea ca efect împiedicarea curgerii termenului de prescripție.
Cu privire la fondul pretențiilor recurenților, în mod judicios a reținut tribunalul aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 19/2006 care statuează că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Corect a reținut tribunalul și incidența în speță a dispozițiilor Ordinului M.J. nr. 1819/C/2008 prin care s-a stabilit că în funcție de certificatul/ avizul de securitate deținut, funcționarii publici beneficiază de un spor de confidențialitate în procent de 10% - clasa Secret de serviciu, sporul acordându-se de la data eliberării certificatului/avizului de securitate precum și a prevederilor art. 5 din H.G. nr. 781/2002 care dispune că funcțiile care presupun accesul la informații secrete de serviciu se stabilesc de către conducătorii unităților deținătoare.
De asemenea, interpretând în mod judicios probele de la dosar, corect a statuat prima instanță că din fișele posturilor depuse la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor G. F. I. (f. 356-357 dos. fond) și C. M. (f.362-363 dos. fond) rezultă că anterior emiterii deciziei nr. 61/29.12.2010, respectiv în perioada 21.05.2010-31.12.2010, recurenții reclamanți nu aveau acces la informații clasificate secret de serviciu, nu au deținut avize/certificate de securitate și nici autorizații scrise, emise de conducătorul Penitenciarului O., prin care să li se permită accesul la informații secrete de serviciu, astfel că nu aveau nici dreptul la sporul de confidențialitate solicitat.
Curtea a reținut că în lumina dispozițiilor legale enunțate anterior, lipsa avizelor/certificatelor de securitate emise de conducătorul Penitenciarului O., echivalează cu lipsa unei condiții de fond pentru acordarea sporului de confidențialitate iar neîndeplinirea acesteia este de natură împiedica nașterea dreptului recurenților la plata sporului solicitat.
Pe de altă parte, astfel de avize/certificate de securitate nici nu se impuneau a fi emise de către intimate având în vedere că din probele de la dosar nu rezultă că recurenții ar fi avut acces efectiv la informații de natura celor pentru care ar fi fost îndreptățiți la sporul de confidențialitate, decizia zilnică pe unitate și documentarele penale ale deținuților custodiați nefiind clasificate ca secrete de serviciu.
Corect a reținut prima instanță că deși prin decizia nr. 61/29.12.2010 s-a acordat sporul de confidențialitate de 10% personalului Penitenciarului O., acest fapt nu presupune că recurenții reclamanți sunt îndreptățiți să primească spor de confidențialitate și pentru perioada anterioară.
Este neîntemeiată și susținerea recurenților că având în vedere că anterior datei de 01.01.2009 au beneficiat de sporul de confidențialitate ar fi îndreptățiți la plata acestui spor și ulterior, având în vedere că plata, chiar eronată a unui spor la salariu, nu dă naștere pentru viitor la un drept în patrimoniul celui care a beneficiat de respectivul spor în lipsa îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea lui.
Prin urmare, având în vedere că toate motivele de recurs sunt neîntemeiate, instanța va respinge ca nefondat recursul și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
| ← Anulare act-fişa de evaluare.instanţa se poate pronunţa doar... | Actiune în constatare.inadmisibilitatea acțiunii prin care... → |
|---|
