Salarizare. existenţa unor hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizaţie indexările prevăzute de ordonanţa guvernului nr. 10/2007.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Legea nr. 330/2009: art.30
Deși după anul 2010 prin Legea cadru în domeniul salarizării unitare a personalului plătit din fondurile publice - Legea nr.284/2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fondurile publice ( Legea nr.285/2010, Legea nr.283/2011, O.U.G. nr.84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr.83/2014, O.U.G. nr.57/2015) făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent.
Secția I Civilă - Decizia civilă nr.219/07 martie 2018.
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 23.06.2016 la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.(…) reclamantul H.T.I. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției solicitând ca prin hotărârea judecătoreasca ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la: 1.Stabilirea și recalcularea indemnizației lunare cuvenită reclamantului, prin luarea în considerare a drepturilor acordate prin hotărâre judecătorească irevocabilă privind creșterile salariale de 5 %, 2% și 11 % prevăzute de O.G. nr.10/2007 și stabilite prin sentința nr.(…), pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.(…), irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr.(…) pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr(…); 2.Aplicarea procentului de creștere salarială de 4% prevăzut de O.G. nr.13/2008 la indemnizația rezultata la pct. l.; 3.Recalcularea indemnizației lunare cuvenită reclamantului începând cu 01 dec. 2015, prin aplicarea la indemnizația rezultată la pct. 2, a procentului de 10% de creștere salarială prevăzut de Legea nr.293/2015; 4.Obligarea pârâților Tribunalul Dolj si Ministerul Justiției la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit pct. 2 și 3, pe 3 ani în urma în raport cu data introducerii acțiunii, diferențiat până la 01 decembrie 2015 și după 01 decembrie 2015, dar și pentru viitor, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației, diferențe în valoare actualizată și cu daune moratorii, dobânda legală, până la data plății efective; 5.Solicită ca diferențele solicitate să fie determinabile, urmând a fi determinate cu ocazia executării.
Prin sentința civilă nr.(…), Tribunalul Sibiu a respins acțiunea.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.(…) din 31.03.2008 a Tribunalului Dolj pronunțată în dosarul nr.(…), irevocabilă, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului diferențe salariale actualizate, rezultate prin aplicarea la valoarea sectorială corespunzătoare a indexărilor prevăzute la art. 1 din O.G. nr.10/2007 și indemnizațiile de încadrare încasate în perioada 1.01.2007 - 31.12.2007.
După pronunțarea acestei sentințe, prin decizia nr.25/14.11.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că ";dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică se interpretează în sensul că nu se aplică și magistraților.";, precizându-se în motivare că magistrații beneficiază de drepturile stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea pretinde, în lipsa unor dispoziții legale, alte drepturi.
Această decizie nu produce efecte asupra sentinței civile obținute de către reclamant, efectele sale fiind numai pentru viitor și nu conduce la anularea hotărârilor prin care au fost obținute drepturi salariale.
Pe de altă parte însă, aceste creșteri salariale recunoscute prin sentința civila nr.(…) au fost în plată și achitate eșalonat, conform prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, până în anul 2016 și au fost acordate până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 ce stabilește, conform prevederilor art.1 alin.2 din Legea nr. 330/2009, că, începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege. Legea amintită a intrat în vigoare la data de 12.11.2009, astfel încât creșterile salariale stabilite prin sentința civilă nr. (…) au fost acordate până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 când drepturile salariale au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile acestei legi.
Drept urmare, solicitarea reclamantului de a fi incluse în indemnizațiile stabilite prin Legea nr.330/2009 și Legea nr.285/2010 creșterile salariale de 18% stabilite prin sentința civilă susmenționată este neîntemeiată.
Este adevărat că, prin decizia nr. 23/29.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că "; în interpretarea dispozițiilor art.82 alin. (1) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr.1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților.";, însă aceasta nu dă dreptul reclamantului de a pretinde acordarea acestor creșteri salariale în continuare, ele urmând a fi incluse în indemnizația avută de reclamant în momentul stabilirii pensiei de serviciu .
Nu poate fi vorba în cauză de o discriminare între persoane diferite aflate în situații similare sau comparabile, în condițiile în care aceste creșteri salariale nu au mai fost acordate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 nici uneia dintre categoriile de personal bugetar, fără nici o distincție.
De asemenea, întrucât cererea de includere a creșterilor salariale de 18% în baza de calcul al indemnizației de încadrare brută lunară a fost constatată neîntemeiată, și celelalte pretenții ale reclamantului sunt neîntemeiate, fiind în strânsă legătură și dependență cu primul capăt de cerere.
Față de toate argumentele expuse anterior, Tribunalul a respins cererea în întregul ei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul H.T.I. solicitând anularea hotărârii instanței de fond și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de apel arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că respectivele creșteri salariale recunoscute prin sentința civilă nr.(…) a Tribunalului Dolj au fost puse în plată și achitate eșalonat și au fost acordate până la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009. Consideră concluzia instanței eronată, rezultat al unei greșite interpretări și aplicări a legii.
Apreciază că instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că, odată acordată o creștere salarială, aceasta rămâne inclusă în valoarea de referință sectorială, o astfel de interpretare a legii rezultând din prevederile art. 1 alin. 1 și 2 din OG nr. 13/2008.
Susține greșită și reținerea de către instanța de fond a unei aplicări limitate în timp a sentinței irevocabile în condițiile în care, conform O.G. nr.10/2007, odată operate creșterile salariale la bază, ele rămân incluse în indemnizația sau salariul de bază și pentru perioada ulterioară.
Consideră că instanța de fond a interpretat greșit nu doar dispozițiile legale incidente și sentința irevocabilă depusă la dosar ci și dispozițiile Deciziei nr. 23/2015 a Î.C.C.J.
Mai arată că, fără a-și argumenta soluția, instanța precizează că reclamantul nu are dreptul de a pretinde aceste creșteri salariale, hotărârea fiind astfel nemotivată.
De asemenea, apreciază că greșit susține instanța de fond că nu poate fi vorba în cauză de o discriminare între persoane diferite aflate în situații similare sau comparabile, fiind ignorate hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei, din care rezultă contrariul dar și decizia Î.C.C.J. nr.23/2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul T. Dolj a solicitat respingerea apelului reclamantului arătând că în raport de decizia Curții Constituționale nr. 80/2010, de decizia nr. 25/2011 a Î.C.C.J. și de obiectul cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamanților nu intră în competența instanțelor judecătorești, ci este atributul exclusiv al puterii legiuitoare. De asemenea, susține că cererea privind acordarea pe viitor a dreptului este inadmisibilă având în vedere că numai prin lege se poate modifica salariul și că unitatea angajatoare sau instanța nu se pot subroga legiuitorului și să acorde reclamanților drepturi salariale nelimitat, independent de legislația în materie salarială.
M.J., prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului reclamantului arătând că M.J. și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbă în aceeași zi în care a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr.794/2016 prin emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, astfel că pretențiile reclamantului care fac obiectul capetelor accesorii sunt netemeinice. În privința solicitării reclamantului de a i se acorda retroactiv creșterile salariale, apreciază că este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât acesta nu și-a exprimat nemulțumirea față de stabilirea drepturilor salariale prin formularea de cereri, plângeri prealabile, pornind cu 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.
Ulterior, la data de 15.02.2017, apelantul-reclamant a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata acțiunii, solicitând a se lua act de renunțare și a se dispune anularea în tot a hotărârii pronunțate în cauză.
Prin decizia nr.(…), Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a luat act de renunțarea reclamantului H.T.I. la judecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții T. Dolj, Curtea de Apel Craiova și M.J. și, în consecință, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.(…), pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr.(…), pe care a anulat-o.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M.J., considerând că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin decizia nr.(…) din data de 17.11.2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarant de pârâtul M.J. împotriva deciziei nr.(…) din 07.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel - Secția Civilă, s-a casat decizia atacată și trimis cauza spre rejudecare, aceleași instanțe de apel, reținându-se încălcarea de către instanța de apel a principiului contradictorialității și a dispozițiilor art.406 Cod de procedură civilă, în sensul că, în lipsa de la dezbateri a părților intimate, se impune acordarea unui termen acestora pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la renunțare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I Civilă sub dosar nr. (…).
La dosarul cauzei au fost depuse note scrise de către apelant prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, precizând că prin Încheierea din data de 20.02.2017 pronunțată de Tribunalul Dolj în cadrul aceluiași dosar (atașată notelor scrise) s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.(…) stabilindu-se în mod irevocabil că indexările recunoscute și stabilite prin această sentință, aplicate la valoare de referință, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare lunară a reclamantului, până la intervenirea unor cauze legale de modificare sau stingere a condițiilor legale de acordare a indemnizației de încadrare, cu consecința plății diferențelor bănești rezultate.
Intimatul M.J. a depus note scrise solicitând respingerea excepției autorității lucrului judecat ca nefiind întrunite cerințele art.430 Cod de procedură civilă, respingerea apelului promovat de reclamant ca fiind nefondat, arătând că modalitatea de calcul al salariului reclamantului s-a efectuat cu respectarea legislației în vigoare. Arată că se opune cerii reclamantului de renunțare la judecată cu
Intimatul T. Dolj a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului pe excepția autorității lucrului judecat față de sentința nr.(…) dată de Tribunalul Dolj în dosar nr.(…) , așa cum a fost lămurită prin Încheierea din data de 20.02.2017. precizează că se opune la cererea de renunțare la judecată. Pe fondul cauzei consideră acțiunea ca fiind neîntemeiată față de actele normative în vigoare în materia salarizării și în raport cu Decizia Curții Constituționale nr.80/2010, Decizia nr.25/2011 a Î.C.C.J. Apreciază că instanța nu poate dispune plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației precum și dobânda legală, în situația în care Tribunalul Dolj este o instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără o bază legală pentru respectiva cheltuială.
CURTEA, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
1.Cu privire la cererea reclamantului de renunțare la judecarea acțiunii.(art.406 Cod de procedură civilă)
Potrivit art.406 alin.4 Cod de procedură civilă: Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
Cum în speță, renunțarea la judecată s-a formulat de reclamant la data de 07.03.3017, după exercitarea căi de atac a apelului și după depunerea întâmpinărilor de către intimații pârâții, iar pârâții intimații prin poziția exprimată se opun aceste cereri, Curtea constată ca nefiind îndeplinite condițiile art. 406 alin.1 și 5 cu referire la art.406 alin.4 Cod de procedură civilă, așa încât va respinge cererea reclamantului de renunțare la judecată.
2.Cu privire la excepția autorității lucrului judecat.(art.430, 431 Cod de procedură civilă).
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform alin.1 art.431 Cod de procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform alin.2 al art.431 Cod de procedură civilă).Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. alin.1 art.431 Cod procedură civilă (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit alin.2 al art. 431 Cod de procedură civilă, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
În consecință, în speță, deși nu se poate reține autoritatea de lucru judecat ca și excepție, dată fiind lipsa de identitate a părților (pârâții fiind diferiți în cele două dosare) Curtea, constată că operează efectul pozitiv al lucrului judecat conform alin.2 art.431 Cod de procedură civilă, având în vedere faptul că, anterior, s-a tranșat de către o instanță chestiunea referitoare la includerea în indemnizația brută de încadrare lunară a indexărilor (majorărilor) prevăzute de Ordonanța de Guvern nr.10/2007, astfel că, nu se mai poate stabili în acțiunea de față contrariul a ceea ce s-a stabilit între părți prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
3.Cu privire la fondul litigiului.
Reclamantul, (…), este beneficiarului unei hotărârii judecătorești-sentința civilă nr.(…) pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr.(…).
Prin Încheierea din data de 20.02.2017 pronunțată de Tribunalul Dolj în cadrul aceluiași dosar s-a lămurit dispozitivul sentinței civile nr.(…) în sensul că indexările recunoscute și stabilite prin această sentință, aplicate la valoare de referință, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare lunară a reclamantului, până la intervenirea unor cauze legale de modificare sau stingere a condițiilor legale de acordare a indemnizației de încadrare, cu consecința plății diferențelor bănești rezultate.
Această Încheiere a rămas irevocabilă în condițiile vechiului Cod de procedură civilă de la 1865, prin respingerea recursului declarat de intimații conform Deciziei nr.(…) a Curții de Apel Craiova.
Deci, contrar susținerilor intimaților pârâții prin titlul executoriu sus enunțat s-a recunoscut dreptul reclamantului de includere în indemnizația brută lunară de încadrare a indexărilor/majorărilor prevăzute de OUG. nr.10/2007.
Apărările acestora referitoare la faptul că este exclusă posibilitatea de acordare a majorărilor de 18% după momentul reîncadrării potrivit Legii nr.330/2009, împărtășite în mod greșit de prima instanță, nu pot fi primite.
Astfel, potrivit art. 30 alin.1 din Legea nr. 330/2009. Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.(…) alin.3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
Totodată, potrivit art.3 lit. c) din Legea nr.330/2009 c) luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare;
În baza acestor texte de lege, drepturile salariale ale apelantului reclamant, care obținuse hotărâre judecătorească de includerea în indemnizația brută lunară a procentelor de 5, 2 și 11% în baza O.U.G. nr.10/2007 se impuneau fi acordate corespunzător.
Ulterior, deși după anul 2010 prin Legea cadru în domeniul salarizării unitare a personalului plătit din fondurile publice - Legea nr.284/2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fondurile publice ( Legea nr.285/2010, Legea nr.283/2011, O.U.G. nr.84/2012, O.U.G. nr.103/2013, O.U.G. nr.83/2014, O.U.G. nr.57/2015) făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent.
Cu referire la Decizia nr.25/2011 a Î.C.C.J., aceasta nu își are aplicabilitate în cauză, efectele acesteia producându-se după publicarea ei în Monitorul Oficial, or, în speță, vorbim de un titlu executoriu obținut de reclamant în anii 2008/ 2009 deci anterior acestei decizii; în cadrul procesual de față solicitându-se a se da efect acestui titlu executoriu.
În acest sens, în considerentele Deciziei nr. 23/2015 pronunțată de Î.C.C.J. - completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept - se reține că: "punct 74. Majorările salariale, sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoașterii și acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câștigate, care sunt protejate de principiul neretroactivității efectelor deciziilor pronunțate în interesul legii. 75. Deciziile pronunțate în interesul legii produc efecte numai pentru viitor, ca și deciziile Curții Constituționale, care sunt, la rândul lor, obligatorii pentru instanțe, pentru a da eficiență principiului constituțional al neretroactivitații, ceea ce înseamnă că efectele lor nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite, cum sunt în cauză drepturile acordate magistraților prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare.";
Decizia nr. 23/2015 a instanței supreme deși se referă la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților prin considerentele acesteia se definește noțiunea de "indemnizație de încadrare avută"; cu referire tocmai la drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale în discuție.
În plus, reținerea primei instanțe vizând inexistența discriminării, cu argumentul că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 aceste creșteri salariale nu au mai fost acordate nici unei categorii de personal bugetar, este eronată, acest aspect fiind confirmat de Curtea Constituțională în Decizia nr.794/15.12.2016 …paragraf 16. Analizând cadrul legislativ al sistemului de salarizare al personalului plătit din fonduri publice, Curtea reține că, în prezent, există diferențe de salarizare între magistrații din cadrul aceleiași instanțe de judecată/parchet, cu același grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, diferențe provenite și din faptul că o parte dintre magistrați obținuseră hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă) prin care se includeau majorările de 2%, 5% și 11% în indemnizația de încadrare, iar alți magistrați nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești….. 17. Așadar, Curtea reține că, la momentul pronunțării prezentei decizii, există magistrați și personal asimilat care beneficiază de hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizație cei 18% stabiliți prin Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, iar ordonatorul de credite a emis ordine de salarizare corespunzătoare în acest sens, magistrați și personal asimilat care beneficiază de hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizație cei 18% stabiliți prin Ordonanța Guvernului nr.10/2007, iar ordonatorul de credite nu a emis ordine de salarizare corespunzătoare în acest sens și magistrați și personal asimilat care nu beneficiază de hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizație cei 18%, stabiliți prin Ordonanța Guvernului nr.10/2007.
Mai reține Curtea Constituțională că..";30.dispozițiile art.31 alin.(12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2016, contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art.16 din Constituție, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. De altfel, dispozițiile de lege criticate lipsesc de sens și, practic, anulează voința legiuitorului și rațiunea esențială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, și de a elimina inechitățile existente. Așadar, dispozițiile art. 31 alin. (12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, generează inegalități în ceea ce privește calculul indemnizației/salariului de bază al magistraților, respectiv personalului asimilat, cu același grad, gradație, condiții de vechime și de studii, și, prin urmare, contravin art. 16 din Constituție. 31. Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.";
Această situație a fost recunoscută ca atare și de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr.20/2016. Astfel, tocmai în considerarea faptului că existau aceste inechității, determinate de faptul că o parte dintre magistrați, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în muncă sau specialitate au obținut hotărârii judecătorești definitive prin care le-au fost recunoscute majorările salariale de 18 %, in timp ce alți nu au obținut asemenea hotărârii s-a adoptat acest act normativ, legiuitorul dorind să înlăturate, astfel, aceste inechități din sistemul de salarizare; așa cum rezultă din nota de fundamentare și din preambul acestei ordonanțe de urgență.
Deci, pentru perioada 23.06.2013 (respectiv trei ani anterior introducerii acțiunii, conform termenului general de prescripție)-01.10.2016, pretențiile reclamantului se vizează a fi întemeiate pe considerentele expuse mai sus, ulterior datei de 01.10.2016, însă, acestea urmează fi respinse întrucât începând cu această dată indemnizația brută lunară de încadrare a fost stabilită în sensul celor de mai sus prin Ordinului Ministrului Justiției nr.219/01.02.2017.
În vederea acoperii integrale a prejudiciului cauzat reclamantului în temeiul art.1535 din Codul Civil vor fi obligați intimații pârâți la plata în favoarea reclamantului, aferent drepturilor salariale recunoscute prin prezenta hotărâre, a daunelor moratorii reprezentând dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărei obligații de plată și până la data plății efective; sume ce vor fi actualizate cu rata inflației; cunoscut fiind faptul că dobânda legală și rata inflației sunt instituții cu natură juridică diferită, cu finalități distincte și anume: menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății (evitarea "erodării" creanței prin inflație) în cazul actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum, care are caracter compensatoriu (damnum emergens), respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență (fructele civile), în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans).
Lipsa includerii în bugetul propriu al T. Dolj a unor sume cu acest titlu nu justifică respingerea cererii reclamantului atâta vreme cât dreptul său este bine conturat, are o bază legală, pe considerentele arătate mai sus.
Nu poate fi primită și ca atare va fi respinsă cererea reclamantului de încadrare, respectiv stabilirea indemnizației lunare brute lunare de încadrare, deoarece încadrarea/stabilirea indemnizației de încadrare se face în cadrul unei proceduri administrative care urmează regulile acestei proceduri, în cadrul litigiului de față instanța de apel făcând distincția statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.32/2015 (HP) între reîncadrare și plata efectivă a drepturilor salariale.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă, a admis ca fondat apelul declarat de reclamantul H.T. împotriva sentinței civile nr. (…) din data de 7.11.2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția I Civilă în dosar nr.(…); a schimbat, în tot, sentința atacată și în rejudecare: a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul H.T.I. în contradictoriu cu pârâții T. Dolj, C.A. Craiova și M.J. cu consecința obligării pârâților să plătească reclamantului despăgubiri civile echivalente diferențelor dintre drepturile bănești încasate și cele cuvenite în perioada 1.12.2015-1.10.2016, cu luarea în calculul indemnizației brute lunare de încadrare a indexărilor salariale stabilite prin sentința civilă nr.(…) pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr.(…) rămasă irevocabilă prin Decizia nr.(…) pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr.(…), lămurită prin Încheierea din data de 20.02.2017 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.(…) din 05.07.2017 a Curții de Apel Craiova - Secția I Civilă. Au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale pentru sumele datorate și la reactualizarea acestor sume, calculate de la data scadenței fiecăreia sume și până la data plății efective s-a respins, în rest, cererea reclamantului.
| ← Contestaţie decizie concediere. Jurisprudență Desfacerea... | Salarizare. situaţia în care se păstrează salariul de bază... → |
|---|
