Sancţiune aplicată funcţionarului public pentru încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 7/2004. Întinderea obligaţie de loialitate în sarcina funcţionarului public care priveşte informaţii care nu au caracter public, respectiv in
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 1477/R din data de 26.03.2013
Faptul că funcționarul public a prezentat o adeverință conținând informații necontestate de instituția publică cu care era încheiat raportul de serviciu, nu echivalează cu dezvăluirea unor informații care nu au caracter public, medicul de familie fiind îndreptățit să primească astfel de informații.
Conduita recurentului reclamant, de a prezenta o adeverință nesemnată de conducătorul unității, nu este una corectă, însă nu poate fi încadrată în încălcarea dispozițiilor art. 7 al 4 din Legea nr. 7/2004 care reglementează o obligație de loialitate a funcționarului public cu privire la informații despre care ia la cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Prin natura și conținutul său, adeverința pe care funcționarul public a prezentat-o medicului de familie, fără semnătura conducătorului instituției publice, nu era în măsură să producă efecte juridice sau să ofere informații aparținând instituției publice care nu au caracter public.
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2778/CA din 2.05.2012, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 13067/62/2011 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S Ș M V, în contradictoriu cu pârâta A P I A - Centrul Județean B.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin decizia nr. 236/05.08.2011 emisă de către pârâtă s-a dispus, începând cu data de 16.08.2011, retrogradarea reclamantului în funcția publică de execuție de consilier superior, gradația 5 clasa 84 la C L V pentru o perioadă de 1 an.
Decizia a fost emisă în baza raportului nr. 100/27.07.2011 întocmit de către Comisia de disciplină din cadrul instituției pârâte, reținându-se că reclamantul ar fi săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarului public, constând în "dezvăluirea informațiilor care nu au caracter public sau remiterea documentelor care conțin asemenea informații, la solicitarea reprezentanților unei alte autorități sau instituții publice";, fără acordul conducătorului autorității sau al instituției publice în care funcționarul public își desfășoară activitatea, respectiv faptul că reclamantul a prezentat medicului adeverința nr. 4050/26.04.2011 conținând numărul de zile de concediu medical de care a beneficiat, nesemnată de reprezentantul legal al APIA B.
Situația de fapt astfel reținută nu a fost contestată de către reclamant, care a recunoscut faptul că a prezentat medicului o adeverință cuprinzând numărul de zile de concediu medical de care a beneficiat în ultimele 12 luni, nesemnată de reprezentantul legal al APIA B, pentru informare, deoarece a solicitat această adeverință de la reprezentantul legal al instituției, care a refuzat semnarea acesteia în ziua solicitării.
În baza acestei adeverințe a fost eliberat certificatul de concediu medical din data de 29.04.2011.
Ulterior, reclamantul a arătat că aceeași adeverință, semnată de către directorul pârâtei, cu nr. 4427/06.05.2011, a fost prezentată medicului care a eliberat certificatul de concediu medical.
Reclamantul consideră nelegală încadrarea dată acestei fapte, motivat de faptul că informațiile incluse în această adeverință nu reprezintă informații de interes public, dar această susținere nu este corectă.
În drept, art. 7 pct. 4 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarului public, reglementează obligația de loialitate a funcționarului public stabilind că "dezvăluirea informațiilor care nu au caracter public sau remiterea documentelor care conțin asemenea informații, la solicitarea reprezentanților unei alte autorități sau instituții publice este permisă numai cu acordul conducătorului autorității sau al instituției publice în care funcționarul public își desfășoară activitatea";.
Din interpretarea acestei norme, rezultă că funcționarul public are obligația de a nu dezvălui nici informațiile de interes public - definite la art. 4 lit. f din același act normativ, categorie în care nu pot fi incluse aspectele semnalate în adeverința nr. 4050/26.04.2011și nici informațiile care nu au caracter public, dacă pentru aceasta nu are acordul reprezentantului legal al instituției.
Nu se poate reține apărarea reclamantului că a fost nevoit să prezinte adeverința în acest fel deoarece, în caz contrar, nu era primit în Comisia medicală și nu i se elibera certificatul de concediu medical.
Reclamantul trebuia să depună diligențe pentru obținerea acestei adeverințe într-un termen rezonabil, anterior datei întrunirii comisiei medicale de care a făcut vorbire, or, la dosar nu au fost depuse probe din care să rezulte că s-a adresat reprezentantului legal al instituției pârâte pentru obținerea acestei adeverințe anterior prezentării adeverinței, iar cererea sa nu a fost rezolvată favorabil. Astfel de cereri au fost formulate de către reclamant numai după data prezentării adeverinței respective.
Nu se poate reține nici susținerea reclamantului că cererile sale anterioare de obținere a adeverințelor medicale au fost soluționate cu întârziere, deoarece această situație invocată nu este susținută pe plan probator de înscrisuri.
În plus, în situația în care reclamantul nu ar fi primit adeverința solicitată, avea la dispoziție căile procedurale reglementate de OG nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale sau de Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii, iar nu să încalce, el însuși, o normă legală, fiind inadmisibil, într-un stat de drept, înlăturarea unei nelegalități prin săvârșirea alteia.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de reclamant, constituie abatere disciplinară în condițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 7/2004, astfel că actul administrativ contestat este legal și temeinic, acțiunea promovată de către acesta fiind respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul S Ș M V care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, solicitând admiterea căii de atac și modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii.
S-a arătat că în mod greșit s-a emis decizia de sancționare în condițiile în care nu există o culpă a recurentului, neexistând nicio diferență între conținutul adeverinței prezentată medicului de către recurent și conținutul celei semnate ulterior de către directorul executiv.
Recurentul mai susține că prima instanță a reținut că a fost în culpă întrucât nu a solicitat instituției adeverința în termen util, însă această adeverință a fost solicitată din data de 11.05.2011, arătându-se în cuprinsul cererii că are nevoie de adeverință la data de 17.05.2011, fiind astfel formulată în termen rezonabil.
S-a subliniat și reaua credință a conducătorului unității care a semnat adeverința după data indicată în cuprinsul cererii.
Raportându-se la dispozițiile art. 247 alin 2 din codul muncii, recurentul a arătat că nu a săvârșit nicio abatere disciplinară întrucât nu a săvârșit fapta cu vinovăție.
Față de starea sa de sănătate, a fost nevoit să prezinte adeverința medicului de familie, în caz contrar nefiind primit la comisia medicală.
S-a mai invocat și faptul că prezentarea unei situații a numărului de zile de concediu medical de care recurentul a beneficiat, nu este o faptă care să privească activitatea instituției, cu numai situația personală a recurentului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 7/2004, potrivit cu care "dezvăluirea informațiilor care nu au caracter public sau remiterea documentelor care conțin asemenea informații, la solicitarea reprezentanților unei alte autorități ori instituții publice, este permisă numai cu acordul conducătorului autorității sau instituției publice în care funcționarul public respectiv își desfășoară activitatea";.
Aceste dispoziții reglementează o obligație de loialitate în sarcina funcționarului public care privește informații care nu au caracter public, respectiv informații la care un funcționar public are acces în virtutea atribuțiilor sale de serviciu și care nu pot fi comunicate decât cu acordul expres al conducătorului autorității sau instituției publice.
În prezenta cauză, așa cum se arată și în documentele Casei de Asigurări de Sănătate, prezentarea adeverinței prin care se atestă numărul de zile de concediu medicului de familie era necesară pentru continuarea procedurii de acordare a concediului medical. Prezentarea unei adeverințe nesemnate ar fi trebuit să fie sesizată de medicul de familie și să împiedice continuarea procedurii. De asemenea, sub semnul întrebării se află și modalitatea în care reclamantul a ajuns în posesia adeverinței, respectiv de la cine a primit-o, fără a purta semnătura organului de conducere.
Însă, prin natura conținutului său, o astfel de adeverință nu conține informații care nu au caracter public, fiind informații care se consemnează, la cerere, persoanei îndreptățite.
Faptul că reclamantul a prezentat o adeverință conținând informații necontestate de intimata pârâtă nu echivalează cu dezvăluirea unor informații care nu au caracter public, medicul de familie fiind îndreptățit să primească astfel de informații.
Conduita recurentului reclamant, de a prezenta o adeverință nesemnată de conducătorul unității, nu este una corectă, însă nu poate fi încadrată în încălcarea dispozițiilor art. 7 al 4 din Legea nr. 7/2004 care reglementează o obligație de loialitate a funcționarului public cu privire la informații despre care ia la cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Instituția intimată nu face vorbire prin decizia de sancționare despre modul în care recurentul a intrat în posesia adeverinței nesemnate, prezumând că întreaga culpă aparține acestuia din urmă.
De asemenea, o adeverință de genul celei în discuție, nesemnată de directorul unității, nu ar fi trebuit să producă efecte juridice, respectiv să fie înregistrată de instituția de specialitate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că prin natura și conținutul său, adeverința pe care recurentul a prezentat-o medicului de familie, fără semnătura conducătorului instituției publice, nu era în măsură să producă efecte juridice sau să ofere informații aparținând instituției publice care nu au caracter public, instanța de recurs reține că în mod greșit s-a considerat că fapta recurentului reclamant S Ș V reprezintă o abatere disciplinară prin încălcarea obligației de loialitate.
Fiind retrogradat în baza unei decizii nelegale, recurentului reclamant i se cuvine și diferența dintre drepturile salariale pe care le primea potrivit funcției publice anterioare și drepturile salariale aferente funcției publice în care a fost retrogradat, pe perioada cât raporturile de serviciu s-au desfășurat la CL V.
În consecință, Curtea va admite recursul formulat de reclamant și va admite acțiunea acestuia.
Va face aplicarea art. 274 cod procedură civilă, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
În recurs nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Decizia nr. 1477/R/26.03.2013, dosar nr. 13067/62/2011, redactat judecător LB
| ← Încălcarea art. 77 al 1 din Legea nr. 188/1999. Sancţionarea... | Pretenţii privind plăţile compensatorii în cazul ... → |
|---|
