Solicitarea drepturilor băneşti aferente salariului de merit, în condiţiile în care nu se solicită şi anularea actului administrativ prin care autoritatea publică dispune neacordarea lor. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 2243 din data de 27.02.2013
Tribunalul Mehedinți - sentință din 27.02.2013. Solicitarea drepturilor bănești aferente salariului de merit, în condițiile în care nu se solicită și anularea actului administrativ prin care autoritatea publică dispune neacordarea lor. Inadmisibilitate
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 25.04.2012, reclamantul DS a chemat în judecată pe pârâtul AB pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la restituirea sumelor reținute din salariu, anterior lunii aprilie 2010.
În fapt, reclamantul arată că este funcționar public având gradul profesional de comisar șef în cadrul AB, în funcția de șef birou 2 - Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Prin raportul formulat la data de 29.12.2011 sub nr. 115158/29.12.2011 a solicitat pârâtei reanalizarea situației financiare, în ceea ce privește contribuțiile reținute, conform Legii nr. 330/2009.
A motivat cererea raportat la dispozițiile Legii nr. 330/2009, cât și a dispozițiilor din OMAI S/699173/02.02.2010, care al punctul 9 alin. 1 arată "salariul de bază se stabilește prin întrunirea unor componente";.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009";. Astfel, începând cu data de 01.01.2010, salariul de merit nu a mai fost acordat, fiind inclus, conform pct. 1 din Nota la Anexa nr. IV/1A la Legea cadru, în coeficienți de ierarhizare minimi și maximi, corespunzători salariilor funcțiilor de bază al funcționarilor publici cu statut special.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 48 al Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2010, au fost abrogate dispozițiile care reglementau acordarea salariilor de merit polițiștilor.
În anexa nr. 10 la OMAI nr. S/255/2010 emis în aplicarea Legii nr. 330/2009, la pct. 7.1.3, teza a doua, s-a prevăzut faptul că, pentru polițiștii care beneficiau la data de 31.12.2009 de salariu de merit și care după data de 01.01.2010 sunt mutați sau transferați în interesul serviciului în alte unități ale MAI, la stabilirea noului salariu al funcției de bază, se va ține cont de procentul corespunzător al salariului de merit avut la data de 31.12.2009.
Se invocă faptul că salariul de merit a reprezentat, în cursul anului 2010, o parte componentă a salariului funcției de bază, context în care, menținerea cuantumului acestui drept salarial începând cu anul 2011 nu mai este condiționată de regula privind desfășurarea activități în aceleași condiții.
Reclamantul invocă faptul că prin reținerile efectuate de către pârât, i se încalcă un drept de proprietate fundamental, invocând prevederile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 alin. 2, art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 10 din Tratatul Comunităților Europene.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 și ale OMAI S/699173/02.02.2010.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziția Șefului Inspectoratului nr. 75/22.03.2010, adresa nr. 16026/22.03.2010, Dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr.1962/13.04.2010, cererea de revocare a dispoziției nr. S/15057/23.04.2010 dovada comunicării și răspunsul primit la aceasta.
Pârâtul AB a formulat întâmpinare la acțiunea formulată de reclamant, invocând solicitarea greșită a reclamantului de a i se restitui sumele reținute din salariu, anterior lunii aprilie 2010, în loc de ulterior lunii aprilie 2010.
Acesta invocă excepția puterii lucrului judecat, acest petit de cerere făcând obiectul dosarului nr. 4226/101/2010 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți, ce a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 668/09.07.2010, rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 770/30.03.2011.
Pârâtul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Decizia nr. 770/30.03.2011 pronunțată în dosarul nr.4226/101/2010 și Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. S/15057/23.04.2010.
La data de 26.06.2012 reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune(filele 38-38) prin care arată că solicită obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute din salariu, pentru perioada aprilie 2010 până în prezent.
Arată că, în mod nelegal a procedat pârâtul la reținerea acestor sume de bani din salariu. Greșit au fost consemnate aceste rețineri cu titlu de salariu de merit deoarece potrivit Legii nr.330/2009 noțiunea de salariu de merit dispare din cadrul structurii de salariu.
Prin încheierea de ședință din data de 23.01.2013, instanța a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de pârât, prin întâmpinare.
Instanța a apreciat că, deși există identitate de părți și obiect între cele două cauze având în vedere că cel de-al doilea proces privește aceleiași părți și are ca obiect restituirea sumelor reținute ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare, lipsește identitate de cauză motivat de faptul că, în primul proces s-a solicitat restituirea sumelor reținute ca și capăt de cerere accesoriu, respectiv ca o consecință a admiterii capătului de cerere principal privind anularea actului prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară, iar în prezentul proces se solicită restituirea salariului de merit reținut cu motivarea că acesta nu mai era prevăzut de Legea nr.330/2009, lege aplicabilă în anul 2010 cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
La data de 13.02.2013 pârâtul a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că retragerea salariului de merit s-a realizat prin Dispoziția Șefului Inspectoratului nr.S/15057/23.04.2010 declasificată la data 19.11.2012 și depusă la dosar la 07.01.2013.
Pe fond solicită respingerea acțiunii față de prevederile art.71 alin.2 din OMAI nr.400/2004.
Cu adresele nr.297638/08.10.2012, nr.216946/30.10.2012, nr.7765/28.12.2012 și nr.1961/115446/25.02.2013, IPJ Mehedinți a înaintat la dosar informațiile solicitate de instanță.
Analizând excepției inadmisibilității acțiunii, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 109 C.pr.civ.,oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Instanța apreciază că în cauză nu a intervenit decăderea prevăzută de art.109 C.pr.civ., pe de o parte, întrucât pârâtul a invocat excepția inadmisibilității la termenul următor după respingerea excepției puterii de lucru judecat, iar pe de altă parte, deoarece excepția inadmisibilității nu vizează lipsa procedurii prealabile, așa cum este aceasta reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004.
Prin cererea ce a format obiectul dosarului nr.4226/101/2010, reclamantul DS a solicitat anularea Dispoziției nr.75/22.03.2010 a conducătorului legal al AB prin care s-a dispus sancționarea sa cu "Mustrare scrisă";, suspendarea executării acesteia și plata sumelor de bani ce urmează a fi reținute ca urmare a sancțiunii, respectiv salariul de mediu. Prin sentința nr.668/09.10.2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, s-a respins acțiunea formulată motivat de faptul că sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Prin Dispoziția nr. S/15057/23.04.2010, declasificată la data de 19.11.2012 s-a dispus retragerea salariului de merit de care beneficia reclamantul începând cu data de 01.04.2010, ca urmare a sancționării disciplinare cu mustrare scrisă prin Dispoziția nr.75/2010.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, așa cum a fost precizată, se solicită restituirea sumelor reținute în perioada aprilie 2010 până în prezent motivat de faptul că începând cu data de 01.01.2010, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009 salariul de merit nu a mai fost acordat, fiind inclus în coeficienții de ierarhizare minimi și maximi și prin urmare, Ordinul MAI devine inoperabil pentru aspecte care nu mai erau în vigoare.
Instanța constată că prin cererea adresată la data de 23.01.2013 pârâtului AB, reclamantul a solicitat revocarea dispoziției menționate, iar prin adresa nr.8574/08.02.2013 s-a respins cererea de revocarea cu motivarea că s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă cu privire la sumele privind salariul de merit.
Se constată astfel că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat restituirea sumelor reținute în baza Dispoziției nr. S/15057/23.04.2010.
Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Conform art. 18 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică sa emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.Art.18 alin.3 din același act normativ statuează că în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Față de aceste dispoziții legale, se apreciază că instanța de contencios administrativ poate dispune repararea pagubei cauzate prin actul administrativ numai în situația în care anulează în tot sau în parte actul. Ori, în cauză, reclamantul a solicitat restituirea sumei reținute în baza Dispoziției nr. S/15057/23.04.2010, în perioada aprilie 2010 până în prezent, fără a solicita și anularea actului administrativ menționat.
Astfel, instanța consideră că prezenta acțiunea având ca obiect restituirea sumelor reținute și deci repararea pagubelor cauzate printr-un act administrativ este inadmisibilă în condițiile în care nu s-a solicitat și anularea dispoziției în baza căreia s-a retras salariul de merit acordat reclamantului.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea formulată.
Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinței.
| ← Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare | Decizie de concediere. Jurisprudență Desfacerea contractului... → |
|---|
