Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 1254 din data de 28.02.2013
Drepturi bănești
( Tribunalul Mehedinți - s.c. 1254/28.02.2013)
Constată că la data de 20.12.2012 reclamantul D.C a chemat în judecată SC CFR IRLU SA pentru a fi obligată să-i plătească salariul suplimentar pentru anul 2009/2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie conform Contractului Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar valabil pe anii 2006 -2007, prelungit prin act adițional până la data de 31.01.2011; ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pe anii 2009 și 2010, sărbătorilor de Paști pe anul 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010, echivalente fiecare cu un salariu de bază la nivelul cls 1 de salarizare, drepturi salariale prevăzute la art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar valabil pe anii 2006 -2007 prelungit prin act adițional până la data de 31.01.2011.
A solicitat și obligarea pârâtei la plata e daune interese constând în actualizarea sumelor cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate de la data scadenței până la plata efectivă și obligarea ca toate drepturile solicitate să fie calculate și plătite în raport de art. 41, alin.3, lit a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi, adică la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, corespunzător cls.1 de salarizare.
A motivat că este angajat al societății pârâte care nu i-a acordat drepturile salariale prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar încălcând dispozițiile art. 40, alin.2, lit c Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 238, alin.1 Codul Muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate valabil pentru perioada 2009 -2010 prevede că părțile se obligă să nu susțină și să nu promoveze clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior.
A susținut de asemenea că potrivit anexei 5 la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramură Transporturi dispozițiile acestui contract se aplică și societății SC CFR IRLU SA.
Ca atare dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru perioada 2009 -2010 nu trebuia să conțină clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Pârâta SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje - CFR IRLU SA prin întâmpinarea depusă a solicitat respingere acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție s-a invocat prescripția dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 268, alin.1, lit e Codul Muncii deoarece drepturile solicitate de reclamant nu sunt de natură salarială ci au scopul de a oferi salariatului o protecție socială.
Cum acțiunea de față izvorăște din neexecutarea unor obligații asumate prin contractul colectiv de muncă, promovarea ei se supune termenului de prescripție de 6 luni reglementat de art. 268, alin.1, lit e Codul Muncii.
Pe fond s-a susținut netemeinicia acțiunii deoarece pentru perioada dedusă judecății era în vigoare un contract colectiv de muncă care nu prevede drepturile pretinse de reclamant
În esență contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură sau grup de unități pot fi avute în vedere numai în situația în care la nivelul unității nu ar fi existat contract colectiv de muncă.
Pe de altă parte SC CFR IRLU SA nu are ca obiect de activitate transportul feroviar și nu poate fi încadrată în rândul unităților din ramura transporturi, contractele colective de muncă nu pot fi aplicate.
Societatea asigură întreținerea și repararea locomotivelor și utilajelor cu ajutorul cărora se prestează activitatea de transport însă aceste activități nu pot fi asimilate celei de transport. Ca atare nu produce nicio consecință juridică prevederea de la art.3, alin.1 Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Transporturi, prin care părțile au stipulat că acest contract s-ar aplica și salariaților din unitățile cu activități conexe celei de transport deoarece o astfel de prevedere excede dispozițiilor art. 11, alin.1, lit c din Legea 130/1996 și art.8, alin.1 din aceeași lege.
Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 2007 -2008 a produs efecte doar până la data de 30 iulie 2008, iar contractul colectiv de muncă pe anii 2009 -2010 a devenit aplicabil începând cu luna iunie 2009 iar prevederile privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun au devenit aplicabile începând cu data de 01.01.2010. de asemenea s-a convenit să nu se acorde premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010.
Toate aceste aspecte au fost determinate de situația financiară a societății iar stabilirea câtimii premierii se face numai de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor.
Referitor la salariul suplimentar, art 62 din CCM nu stipulează un drept pur și simplu ci un drept afectat de condiția existenței unor situații financiare pozitive.
S-a arătat de asemenea că SC CFR IRLU SA nu este membră a Asociației Patronale la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
S-au depus la dosar copiile contractelor colective de muncă invocate, dovada valabilității acestora.
Examinând actele dosarului se reține următoarele:
Referitor la excepția prescrierii dreptului a acțiune în raport de dispozițiile art. 268, alin.1, lit e Codul Muncii instanța o găsește nefondată.
Drepturile solicitate de către reclamant și prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă fac parte din categoriile de drepturi salariale cuvenite salariaților, ținând seama că salariul se compune, potrivit dispozițiilor art. 160 Codul Muncii cât și prevederilor contractului colectiv de muncă, din salariul de bază, indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri.
Este lipsit de relevanță că aceste drepturi sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la capitolul protecție socială și că nu au caracter permanent ele intrând fără îndoială în categoria drepturilor salariale.
Ca atare, cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 268, lit c Codul Muncii și nu se aplică dispozițiile art. 268, lit e Codul Muncii.
Pe fond se constată acțiunea întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul D.C. a fost angajat în perioada din litigiu și conform înscrierilor din carnetul de muncă al societății pârâte SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje.
Drepturile salariale solicitate de reclamant sunt prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar valabil pe anii 2006 -2007 prelungit prin actul adițional înregistrat la data de 20.06.2008.
Potrivit art 4 din Actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă prevede că pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Art 71 din Contractul Colectiv de Muncă prevede că salariații vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare cu excepția celor care au absentat nemotivat sau au fost sancționați pentru consumul de băuturi alcoolice.
Pentru Ziua Feroviarului se va acorda a premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei 1 de salarizare.
Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Ramură Transporturi valabil pe perioada 2008- 2010 prevede la art. 41, alin.3, lit a valoarea salariului de bază minim brut ca fiind de 700 lei, corespunzător clasei 1 de salarizare.
Conform anexei 5 la acest contract prevederile acestuia se aplică și SC CFR IRLU SA:
Conform anexei4 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la Nivel de Grup de Unități prevederile acestuia se aplică de asemenea societății pârâte ca semnatară a contractului.
Față de această situație nu poate fi primită apărarea pârâtei potrivit căreia prevederile celor două contrate nu se aplică la nivelul societății cu atât mai mult cu cât a fost încheiat și la acest nivel contract colectiv de muncă.
Mai mult prin art.3 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Transporturi se prevede că de efectele acestui contract beneficiază toți salariații încadrați în unități de transport și activități conexe (ca în cazul de față) aceste prevederi fiind cuprinse și în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unitate.
Ajutorul material pentru Paști 2010 a fost prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007 -2008 care prevede efecte până la 30 iulie 2008 iar Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009- 2010 a fot încheiat la 24.03.2009.
Prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate se prevedea acordarea ajutorului material pe anul 2009 pentru sărbătoarea de Crăciun și prin actul adițional înregistrat sub nr. 1804/29.04.2010 s-a prevăzut că ajutorul material pentru sărbătorile de Paști și de Crăciun nu se acordă pe anul 2010 ca de altfel și premierea pentru Ziua Feroviarului.
Aceste aspecte nu au relevanță în cazul de față având în vedere prevederile contractului colectiv de muncă încheiat șa nivel superior ți ele dovedesc faptul că pârâta nu a respectat prevederile art. 40, alin.2, lit c Codul Muncii privind acordarea tuturor drepturilor ce derivă din contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă.
De subliniat este și faptul că cele două contracte prevăd drepturile de care beneficiază salariații și acordarea acestora nu este condiționată în nici un fel de situația financiară a societății.
Așa fiind vor fi acordate reclamantului drepturile cuvenite calculate în raport de salariul de bază brut de 700 lei la nivelul clasei 1 de salarizare.
Față de dispozițiile art. 166 Codul Muncii potrivit cărora pentru neplata salariului angajatorul va fi obligat la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului, sumele datorate vor fi actualizate cu indicele de inflație și va fi acordată și dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective.
| ← Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare | Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare → |
|---|
