Stagii de cotizare ce pot fi valorificate în cadrul deciziei de revizuire a drepturilor de pensie emise în baza OUG nr. 59/2011
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 711R din data de 07.02.2014
Stagii de cotizare ce pot fi valorificate în cadrul deciziei de revizuire a drepturilor de pensie emise în baza OUG nr. 59/2011
-Art. 1 alin. 1 OUG nr. 59/2011
Se constată ca la emiterea deciziei de revizuire casa de pensii trebuia sa aibă in vedere toate stagiile de cotizare realizate de reclamant pana la data de 01.08.2011, data de la care s-au acordat drepturile revizuite conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 59/2011, fără sa fie necesara formularea de către reclamant a unei cereri de recalculare a pensiei prin adăugare de stagii.
Concluzia care se impune este aceea ca cerința formulării unei cereri la casa de pensii este prevăzuta numai pentru situația in care pensionarul prezintă înscrisuri doveditoare noi, care conțin alte date si elemente decât cele existente in dosarul de pensionare si care, in mod obiectiv, nu ar putea fi avute altfel in vedere de către casa de pensii.
(Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă, Decizia civilă nr. 711R din 07.02.2014)
Domeniu: Pensii
Prin sentința civilă nr.5799/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea în parte formulată de reclamantul M.A.M. în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B.
A obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului raportat la un punctaj mediu anual de 3,69869 și la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 01.07.2013; a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal recurenții C.P.M.B. și M.A.M.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea retine următoarele:
Recursul declarat de reclamantul M.A.M. este fondat si urmează a fi admis, in temeiul art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., întrucât prima instanța a făcut o greșită aplicare a legii.
Dispozițiile legale aplicate in mod greșit de către tribunal se refera la stagiile de cotizare ce pot fi valorificate in cadrul deciziei de revizuire a drepturilor de pensie, emise in baza OUG nr. 59/2011.
Recurentul reclamant a contestat decizia de revizuire emisa in temeiul actului normativ menționat, una dintre critici vizând nevalorificarea tuturor stagiilor de cotizare realizate. In fapt, prin decizia contestata au fost luate in considerare numai veniturile realizate in perioada 01.02.1949-30.06.2006, deși reclamantul a realizat stagii de cotizare si in continuare, in perioada 30.06.2006-2012.
Instanța de fond a apreciat ca stagiul de cotizare din perioada 30.06.2006-2012 poate fi valorificat numai începând cu data de 01.07.2013, reprezentând data de întâi a lunii următoare pronunțării hotărârii, cu motivarea ca reclamantul nu a solicitat la casa de pensii valorificarea acestuia.
Curtea constata ca la emiterea deciziei de revizuire casa de pensii trebuia sa aibă in vedere toate stagiile de cotizare realizate de reclamant pana la data de 01.08.2011, data de la care s-au acordat drepturile revizuite conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 59/2011, fără sa fie necesara formularea de către reclamant a unei cereri de recalculare a pensiei prin adăugare de stagii.
In acest sens sunt dispozițiile art. 1 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 1 alin. 3 din OUG nr. 59/2001, care dispun următoarele:
"1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ce au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, dacă acesta depune la casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.";
Concluzia care se impune este aceea ca cerința formulării unei cereri la casa de pensii este prevăzuta numai pentru situația in care pensionarul prezintă înscrisuri doveditoare noi, care conțin alte date si elemente decât cele existente in dosarul de pensionare si care, in mod obiectiv, nu ar putea fi avute altfel in vedere de către casa de pensii.
In speța, recurentul reclamant se încadrează in ipoteza prevăzuta de alineatul 1 al art. 1 din OUG nr. 59/2011, întrucât datele necesare pentru valorificarea stagiilor de cotizare realizate de reclamant in perioada 30.06.2006-01.08.2011 se regăseau in evidenta casei de pensii, aceasta fiind instituția care centralizează, in funcție de codul numeric personal al asiguraților, toate datele privind contribuțiile de asigurări sociale achitate pentru aceștia, in acest sens fiind dispozițiile art. 15 din Legea nr. 263/2010. Aceste date se regăsesc in adeverința nr. xxxxx/28.01.2013 privind datele necesare determinării stagiului de cotizare si a punctajului mediu, in vederea stabilirii pensiei, emisa chiar de către C.P.M.B. si depusa de aceasta la dosarul de fond.
Așadar, întrucât parata dispunea de toate datele necesare in vederea valorificării tuturor veniturilor realizate de reclamant pana la data de 01.08.2011, era obligata sa le includă din oficiu in calculul drepturilor de pensie revizuite începând cu aceasta data. A pretinde reclamantului sa depună la casa de pensii doar o cerere de valorificare a acestor venituri, fără niciun document doveditor (evidenta datelor necesare fiind ținuta chiar de CPMB) constituie o cerința excesiva si neprevăzuta de lege.
OUG nr. 59/2011 a avut in vedere, așa cum s-a arătat mai sus, numai doua situații: casa de pensii emite decizie de revizuire fie din oficiu, numai pe baza datelor din evidentele proprii, fie la cererea pensionarului, pe baza actelor noi prezentate de acesta, din care rezulta alte date decât cele din dosarul de pensionare. Actul normativ nu prevede situația revizuirii la cererea pensionarului, dar fără prezentarea vreunui înscris doveditor nou.
In ceea ce privește stagiile de cotizare care pot fi valorificate in cadrul deciziei de revizuire, Metodologia de calcul - Anexa la OUG nr. 59/2011 prevede la art. 3 lit. c) si e) următoarele:
"Constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii, in sensul prezentei metodologii: (...)
c) perioada cuprinsa intre 01 aprilie 2001 si 31 decembrie 2010, in care persoanele au fost asigurate in baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare;
e) perioada ulterioara datei de 01 ianuarie 2011, in care persoanele au fost asigurate in baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările si completările ulterioare.";
Dispoziția mai sus citata este clara si permite, fără niciun dubiu, valorificarea stagiilor de cotizare realizate de reclamant după data de 30.06.2006, singurul motiv pentru care acestea nu au fost luate in calcul fiind acela ca reclamantul nu a depus la casa de pensii o cerere de revizuire, aspect pe care Curtea l-a analizat in considerentele ce preced.
In consecința, Curtea va admite recursul declarat de reclamant si va anula decizia nr.xxxxx din data de 28 iulie 2011 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1, în temeiul OUG nr.59/2011.
Va obliga pârâta să emită o nouă decizie în temeiul OUG nr.59/2011, prin care să revizuiască drepturile de pensie cuvenite reclamantului, începând cu data de 01.08.2011, cu luarea în considerare a tuturor stagiilor de cotizare realizate de acesta până la data de 01.08.2011.
Pentru respectarea principiului disponibilității care guvernează raporturile juridice civile, Curtea va acorda diferențele de drepturi de pensie cuvenite reclamantului in baza noii decizii ce urmează a fi emisa, numai începând cu data depunerii acțiunii, 29.08.2011, aceasta fiind data solicitata in mod expres prin cererea de recurs.
Celelalte critici formulate de recurentul reclamant sunt neîntemeiate si nu vor fi reținute de Curte.
Astfel, recurentul a solicitat ca drepturile de pensie revizuite prin luarea in calcul a întregului stagiu de cotizare realizat pana in luna iunie 2012 inclusiv, adică pe baza punctajului mediu anual de 3,69869 puncte calculat de expert, sa ii fie acordate încă de la data depunerii cererii de chemare in judecata, 29.08.2011. O astfel de solicitare este lipsita de temei legal, întrucât noua decizie de revizuire ce urmează fi emisa de C.P.M.B. in baza OUG nr. 59/2011, in locul celei anulate, va stabili drepturi începând cu aceeași data prevăzuta de actul normativ, si anume 01.08.2011. Or, la acea data puteau fi avute in vedere numai stagiile de cotizare deja realizate de către reclamant, nu si cele ce urmau a se realiza in viitor.
Întrucât expertul a calculat si punctajul mediu anual cuvenit reclamantului prin luarea in calcul a întregului stagiu de cotizare realizat pana in luna iunie 2012 inclusiv, Curtea va menține dispoziția primei instanțe privind obligarea casei de pensii la emiterea unei decizii pe baza punctajului mediu anual de 3,69869 puncte, începând cu data de 01.07.2013.
Un alt motiv de nulitate a deciziei contestate invocat de recurentul reclamant se refera la compatibilitatea prevederilor dreptului intern cu exigentele art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO si ale art. 14 din aceeași Convenție.
Sub acest aspect prima instanța a făcut o corecta aplicare a legii si o justa apreciere a materialului probator administrat.
Așa cum s-a reținut și în Decizia nr. 29/ 12.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr.119/2010, publicată în M. Of. Partea I nr. 925/27.12.2011, în stabilirea efectelor contrare Convenției într-un caz dat, instanțele naționale trebuie să aibă în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la definirea principiului ori dreptului pretins încălcat, iar hotărârea pronunțată trebuie să se circumscrie limitelor stabilite în situații similare, nefiind admisibil ca instanțele naționale să lărgească sfera definirii unui drept sau principiu, acest atribut aparținând în exclusivitate Curții Europene a Drepturilor Omului.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în sensul că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează dreptul de a primi pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale, acceptându-se dreptul statelor de a modifica acest cuantum, în considerarea marjei largi de apreciere pe care o au la dispoziție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, "acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum".
Recalcularea pensiilor de serviciu, inclusiv cea stabilită în favoarea recurentului-reclamant, având ca efect reducerea cuantumului acestora, constituie, fără îndoială, o ingerință din partea Statului Român, în sensul jurisprudenței Curții Europene, însă această ingerință corespunde limitărilor prevăzute de Convenție potrivit art. 1 din Protocolul 1 Adițional, respectiv: ingerința să fie prevăzută de lege; să existe un scop legitim; să existe un raport rezonabil de proporționalitate.
În acest sens, se reține că aceasta ingerință este prevăzută de lege și urmărește un scop legitim, respectiv diminuarea cheltuielilor bugetare, instituirea unui regim egalitar de pensii având la bază principiul contributivității și eliminarea inechităților existente în sistem, măsura fiind determinată și de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul.
Curtea, sesizată fiind cu o cerere în care se invocă încălcarea dreptului de proprietate ca urmare a diminuării, prin lege, a cuantumului pensiei, reține că, în analiza de proporționalitate a ingerinței, testul aplicat este cel din jurisprudența anterioară în această materie.
Trebuie reținut că Statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul asigurărilor sociale, iar autoritățile judiciare naționale sunt mai bine plasate în aprecierea caracterului suficient sau insuficient al mijloacelor de subzistență, prin raportare atât la indicatori de tipul salariului mediu sau minim pe economie, cât și la nivelul veniturilor altor categorii de pensionari.
Avându-se în vedere criteriile minimale menționate de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. 29/2011, Curtea reține că, în urmă recalculării, pensia recurentului-reclamant se situează peste nivelul pensiei medii la nivel de țară, în cuantum de aproximativ 700 lei și cu mult peste nivelul pensiei minime de 350 lei, stabilită pentru anul 2011 prin art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. Raportând pensia recurentului la nivelul salariilor persoanelor în activitate, se constată că salariul mediu brut pe economie stabilit pentru anul 2011 a fost de 2022 lei, conform art. 15 din Legea nr. 287/2010, ceea ce înseamnă un salariu mediu net de aproximativ 1414 lei, iar salariul minim brut pe țară pentru 2011 a fost fixat la 670 lei, prin art. 1 din HG nr. 1193/2010. În consecință, nu se poate considera că nivelul pensiei reclamantului, astfel cum a fost recalculat si revizuit, l-ar lipsi de mijloacele de subzistență.
Prin urmare, în raport de probatoriul administrat, se constată că recurentul-reclamant nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.
În context apare ca fiind extrem de relevantă decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României (nr. 45312/11, 45581/11, 45583/11, 45587/11, 45588/11), prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010. Instanțele judecătorești din România sunt obligate să țină seama de astfel de decizii ale Curții de la Strasbourg în lumina dispozițiilor art. 20 și 148 din Constituție, cu atât mai mult cu cât în speța de față este pusă în discuție aceeași problematică a conformității Legii nr. 119/2010 cu dispozițiile relevante ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului și protocoalelor adiționale.
În cuprinsul acestei decizii se arată, printre altele că "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).";
Se mai relevă faptul că "în speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.";
Totodată, Curtea a reținut că "reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.";
Cât privește chestiunea unei pretinse diferențe de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că "o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.";
S-a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului, precizându-se că "această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.";
Având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că "măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Toate aceste aspecte ce reies din considerentele precitatei decizii CEDO vin în sprijinul argumentelor mai sus reținute de Curte și conduc la aceeași concluzie, aceea că transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul public efectuată în temeiul Legii nr. 119/2010 - operațiune ce a avut loc și în cazul recurentului-reclamant din prezenta cauză - nu constituie, contrar celor susținute de acesta, o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului coroborat cu art. 14 din Convenție.
In ceea ce privește recursul declarat de parata C.P.M.B., acesta este nefondat si urmează a fi respins.
Primul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 4 C.proc.civ., privind depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești (in cererea de recurs s-a menționat eronat ca temei de drept art. 304 pct. 9 C.proc.civ.), este nefondat.
Prin stabilirea de către instanța de fond a unui punctaj mediu anual, determinat de către un expert contabil printr-un raport de expertiza judiciara, nu se depășesc atribuțiile puterii judecătorești, întrucât toate actele emise de structurile subordonate Ministerului Muncii, Familiei si Egalitarii de Șanse, cu atribuții in aplicarea legislației de protecție sociala, sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, in acest sens fiind dispozițiile exprese ale art. 155 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, reluate in cuprinsul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, la art. 153.
Susținând că stabilirea punctajului și cuantumului pensiei sunt atribuții exclusive ale Casei de Pensii, recurenta neagă principiul constituțional al liberului acces la justiție.
Conform art.21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, principiu care semnifică atât accesul liber la o instanță de judecată imparțială, independentă, dar și plenitudinea de jurisdicție a instanței de judecată, adică aptitudinea de a fi dedusă judecății orice chestiune litigioasă.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parata este cel referitor la cenzurarea cheltuielilor de judecata de la fond si este străin de sentința pronunțata in cauza, întrucât din dispozitivul acesteia rezulta ca reclamantul nu a solicitat, iar instanța de fond nu i-a acordat astfel de cheltuieli.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parata C.P.M.B.
| ← Posibilitatea menţinerii personalului didactic din... | Imposibilitatea aplicării sancţiunii disciplinare a... → |
|---|
