Decizia civilă nr. 1189/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1189 /R/2011
Ședința publică din data de 30 martie 2011
Instanța constituită din:
Președinte: S.-C. B.
Judecători: I.-R. M.
G.-L. T. Grefier: S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 2950 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN și pârâta G. „. C. C.- N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat P. G. cu împuternicire avocațială la dosar (fila
11), lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
La data de 17 februarie 2011, pârâta intimată a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței o cerere de amânare a judecării prezentului recurs, până la soluționarea recursului în interesul legii.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea cererii de amânare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de pârâta intimată apreciind că nu există un temei care să oblige la o amânare a judecării cauzei.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea dispozițiilor hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2950 din 22 septembrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C.-N., invocată de acesta.
A fost admisă cererea formulată de reclamantele C. M., B. V., P. V., D. M., R. Z., C. R., P. ANA, C. M., R. KIS A., I. A., C. D. ANA, S. N., MAN N., M. I. și M.
M. prin S. L. AL Î. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții G. „. C. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N.
A fost obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator, la calcularea și la plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrelor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective, după cum urmează: pentru reclamantele C. M., B. V., P. V., D. M., C. R., P. Ana, C. M., I. A., S. N. și M. I. pentru perioada (...) - (...); pentru reclamanta R. Z. pentru perioada (...) - (...); pentru reclamantele R. Kis A., C. D. Ana și Man N. pentru perioada (...) - (...); pentru reclamanta M. M. pentru perioada (...) - (...).
A fost obligată pârâta de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.
Local al municipiului C.-N. invocată de acesta, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, „Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii";, iar potrivit art. 16 din H.G. nr.
2192/2004, „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
A., punerea în executare a unei eventuale hotărâri judecătorești de admitere a pretențiilor reclamantelor implică aprobarea și repartizarea de credite bugetare de către ordonatorii de credite, respectiv alocarea concretă de fonduri necesare pentru plata drepturilor salariale, obligație care cade în sarcina pârâtului de rând 2.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
După cum reiese din adeverințele depuse la dosar (filele 8-12), reclamantele C. M., B. V., P. V., D. M., C. R., P. Ana, C. M., I. A., S. N. și M. I. au fost angajate ale pârâtei G. „. C. în întreaga perioadă vizată prin prezenta cerere, respectiv (...) - (...), reclamanta R. Z. a desfășurat raporturi de muncă în perioada (...) - (...), reclamantele R. Kis A., C. D. Ana și Man N. în perioada (...) - (...), iar reclamanta M. M. în perioada (...) - (...).
Prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie
2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentrusalarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ a fost însă declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin D. nr. 1221/(...), publicată în M.O. nr. 804/(...), partea I.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul a emis O. nr. 151/(...), publicată în M.O. nr.759/(...), partea I, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr.15/2008.
Prin D. nr. 842/(...), publicată în M.O. nr. 464/(...), P. I, Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct.
2 și 3 din O. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Pentru a pronunța aceasta decizie, Curtea Constituțională a folosit în esență aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității
O. nr.1., statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituția R.. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.1 din legea fundamentală.
Este important de reținut faptul că prin D. nr. 989/(...) Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 3. și dispozițiile art. 2 din O. nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din
O. nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat, în același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 3. și nr. 4.), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul a apreciat că în prezent O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele Curții
Constituționale și a pune în aplicare voința P.ui cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul a fost obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, iar atunci când este vorba despre plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta G. „. C., unitate de învățământ ce funcționează potrivit art. 145 din L. nr.
84/1995 a învățământului, în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr. 15/2008 către reclamantele membre de sindicat.
Procedând astfel, se respectă și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.
E. a D. O., care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de „., în sensul art. 1 citat cuprinde atât „bunuri actuale";, cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțe, dacă titularul acestora demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său (în acest sens, cauza Draon c. Franței, par.
65).
Or, membrii de sindicat sunt beneficiarii dispozițiilor O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., astfel că pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale.
De altfel, această „speranță legitimă"; își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția G., care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens, cauza Străin și alții c. R., par. 56, cauza Păduraru c. R., par. 98-99, cauza Porțeanu c. R., par 34, cauza R. c. R., par. 34).
Pe de altă parte, nu s-a dovedit că ingerința în dreptul membrelor de sindicat de respectare a drepturilor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la C. A., potrivit art. 1 din Protocol, privarea de un bun în sensul Convenției se poate realiza doar dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie „legală";, aceasta trebuie pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un justechilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamantelor (cauza Viașu contra R.).
În cauză, s-a constatat că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care reprezintă o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamantelor încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P.
Cât privește prejudiciul suferit de reclamante, practica C.E.D.O. a stabilit cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (cauza Tarik c. R., cauza Șerbănescu c. R.).
În conformitate cu această practică, s-a impus ca reclamantelor să li se restituie diferența drepturilor salariale de care acestea ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2..
Prin urmare, tribunalul a apreciat că demersurile legislative ale G. în domeniul salarizării din învățământ au fost în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene ale D. O., iar conform art. 20 alin. 2 din Constituția R., în caz de neconcordanțe între tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului și legile interne, prevalează reglementările internaționale.
De aceea, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.
3. și nr. 4. sunt lipsite de efect juridic, chiar dacă instanța de contencios constituțional a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dată fiind abrogarea acestora, potrivit art. 48 pct. 16 din Capitolul VI al Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010).
Pentru toate aceste considerente, s-a dispus obligarea pârâtei G. „. C. la calcularea și la plata diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantelor în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 15/2008; aceste drepturi se cuvin începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 și se vor acorda în funcție de perioadele concrete lucrate de reclamante. De asemenea, conform art. 161 alin. 4 din Codul muncii, sumele datorate vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective.
În temeiul art. 3 din Decretul 92/1976, actualizat, pârâta de rând 1 a fost obligată la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
În baza art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrele de sindicat reprezentate în prezentul litigiu.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. solicitând modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii față de pârâtă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
A., pronunțarea hotărârii instanței de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a instituției, care, raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuală pasivă. Instituția pârâtă poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale condiționat de împrejurarea că sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fifost virate în contul bugetului local, având în vedere faptul că, aceste sume provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
De asemenea, precizează că, față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția Generală a Finanțelor P.e asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I.
Din coroborarea textelor legale la care a făcut referire mai sus, rezultă că, pentru ca instituția sa să poată aloca fonduri pentru cheltuieli de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat pentru anul 2010 - acesta pe de-o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin .6 din L. nr. 273/2006.
Pe de altă parte, învederează instanței faptul că bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a Finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către recurent, Curtea notează că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată. În concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.
A., se observă, așa cum au învederat chiar recurentul, că dispozițiile art. 167 din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât
C. Local al M. C.-N. rezultă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În plus, conform art. 4 alin. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Nealocarea până în prezent de la bugetul de stat, a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu poate determina sistarea plății acestor drepturi salariale, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi opus dreptului de natură salarială al reclamanților care are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă.
Pentru aceste considerente și constatând că nu este incident nici un motiv de ordine publică, Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 c.pr.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. N. împotriva Sentinței civile nr. 2950 din 22 septembrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
S.-D. G.
GREFIER R ed.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: A. G. C.,M. F. B.
| ← Decizia civilă nr. 3133/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4578/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
