Decizia civilă nr. 814/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 814 /R/2011
Ședința publică din data de 2 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. - L. T.
JUDECĂTORI: S. - C. B.
I.- R. M.
GREFIER: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. B.-N., împotriva sentinței civile nr. 4892 din (...) pronunțată de T. B. în dosarul nr. (...) privind reclamanta U. M. și pârâții G. Ș. F. B., C. LOCAL AL M. B. și P. M. B., având ca obiect calcul drepturi salariale - L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei și pârâților intimați și este scutit de plata taxei judiciare de timbru
și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs chematul în garanție a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 1 martie 2011, U. J. a S. L. din Învățământ B. în numele membrului de sindicat U. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Deliberând, instanța apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării întrucât prin aceasta nu se invocă nici un aspect nou.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și în baza actelor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din 16 septembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. Local al mun. B. și P. mun. B..
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta U. M., prin U. J. a S.
L. din Învățământ B.-N. împotriva pârâților G. Ș. F. B., P. M. B. și C. LOCAL AL M. B., și în consecință:
Pârâtul G. Ș. F. B. a fost obligat să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., pentru perioada 01 septembrie 2009 - 30 septembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective;
Pârâții C. Local al M. B. și P. M. B. au fost obligați să aloce pârâtului G.
Ș. F. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Pârâtul G. Ș. F. B. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție M. E., C., T. ȘI S. și în consecință s-a respins cererea de chemare în garanție față de acesta.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. Local al mun. B. și P. mun. B. împotriva M.UI F. P. reprezentat de D. G. a F. P. B.-N. ca fiind întemeiată și în consecință;
Chemata în garanție a fost obligată la transferul către pârâți a sumelor necesare plății pretențiilor reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamanta face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 septembrie 2009 - 30 septembrie 2009 a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O. G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu
1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut de la
291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C. , cu motivarea că „adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Așa fiind, in condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-%..htm" |nr. 2.} pentru aprobarea O. G. { H. "http://www.legestart.ro/O.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-
%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Ulterior, OUG nr. 1. a fost respinsă prin L. nr. 5..
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie
2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamantă a sumelor restante datorate.
Cum C. LOCAL AL MUN. B. este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte iar P. MUN. B. este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, aceștia vor fi obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantei.
S-a reținut că cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. local al mun. B. și P. mun. B. împotriva chematului în garanție Ministerul
Finanțelor Publice este întemeiată, impunându-se obligarea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. B.-N. la transferul către pârâții C. local al mun. B. și P. mun. B. ,a sumelor necesare plății drepturilor bănești ale reclamantei/. având în vedere că potrivit art. 167 alin. 1 din L. nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Din cuprinsul textului art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată rezultă că finanțarea unității de învățământ preuniversitar se face din fonduri alocate prin bugetul local și nu de la bugetul local.
Conform art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea cheltuielilor cu salariile se asigură prin bugetul local din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. Repartizarea acestor sume pe unități administrativ-teritoriale se face conform art. 3 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. Or, direcția generală a finanțelor publice nu este altceva decât reprezentantul M.ui F. P. în teritoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL F INANȚELOR PUBLICE prin D. B.-N., solicitând admiterea recursului,modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Recurentul înțelege să critice soluția instanței de fond în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție, arătând că aparțineordonatorului principal de credite și celor secundari competența de a elabora proiectele bugetare în care sunt incluse și cheltuielile salariale.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se face pe bază de contract întocmit între directorul unității de învățământ și primarul localității iar bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual pentru fiecare unitate de învățământ conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar.
După aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Prin urmare apreciază recurentul că nu are obligația virării sau alocării de fonduri din bugetul de stat pentru plata drepturilor salariale solicitate, rolul său fiind acela de a aproba repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare, precum și modificarea acestora pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurilor de la acest buget pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale.
Conform dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, responsabilitatea asigurării în bugetele proprii ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine, în speță, ordonatorului principal de credite, care este P. mun. B..
De altfel, în situația admiterii acțiunii reclamantului, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 71., cu modificările și completările ulterioare unde se arată că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie
2010, se achită în trei transe, evident actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Solicită a se constata că chematul în garanție nu are calitatea de debitor față de pârâții C. local al mun. B. și P. mun. B. în baza vreunei dispoziții legale, nefiind dovedită existența vreunei obligații legale sau convenționale de despăgubire sau garanție din partea chematului în garanție, în sensul art. 60 din Codul civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C.proc.civ.
Intimata U. J. A S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, prin întâmpinarea (f.11), a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit art. 60 alin. 1 C.proc.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, art. 61 C. proc. civ., prevăzând că cererea trebuie făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată, de către pârât odată cu întâmpinarea, sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare,urmând ca, potrivit art. 63 alin. 1 C. proc. civ., cererea principală și cererea de chemare în garanție să se judece deodată.
Verificându-se în speță îndeplinirea acestor condiții de formă, Curtea constată că cererea de chemare în garanție a fost depusă în termen procedural, odată cu întâmpinarea și mai înainte de prima zi de înfățișare, cuprinzând toate elementele pe care trebuie să le îndeplinească cererea de chemare în judecată, conform art. 82-84 și art. 112 C. proc. civ..
Este știut faptul că cererea de chemare în garanție este justificată pe rațiunea că cel care transmite altuia un drept este obligat să-i garanteze folosul, sub toate formele, potrivit cu natura acelui drept, garanția putând să reiasă din lege sau dintr-un contract încheiat între părți.
Însă, din textul art. 60 alin. 1 C. proc. civ., rezultă faptul că cererea de chemare în garanție este admisibilă nu numai în cazul drepturilor garantate legal sau convențional, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
Or, obligația recurentului de garanție față de pârâții C. Local al M. B. și
P. M. B., derivă din lege.
Din această perspectivă, coroborată cu faptul că prin sentința fondului recurentul nu a fost obligat direct către reclamant, Curtea constată că sunt vădit nefondate susținerile recurentului, conform cărora nu are nici o obligație de garanție în cauză.
Drept urmare, Curtea constată că este nefondată susținerea recurentului, în sensul că cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile art. 60-63 C. proc. civ. .
În ceea ce privește criticile din recurs, prin care se invocă practic lipsa calității procesuale pasive a recurentului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și de măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumelecorespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale, în cazul de față L. nr. 2.
Atribuțiile Direcției generale a finanțelor publice județene sunt reglementate de prevederile art. 40 din H.G. nr. 2192/2004, potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ- teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";, iar acestea nu sunt altceva decât reprezentantul M.ui F. P. în teritoriu.
Invocarea de către recurent a prevederilor OG nr. 22/2002 și a dispozițiilor OUG nr. 71., excede obiectului cauzei și limitelor investirii instanței, astfel încât, prin prisma art. 129 alin. final C.proc.civ., Curtea va înlătura acest motiv de recurs, dat fiind că, în prezentul cadru procesual instanța nu a fost investită, de către pârâții care au formulat cererea de chemare în garanție, cu executarea silită a sentinței fondului. În faza de judecată a recursului nu pot fi invocate niciun fel de critici care vizează executarea silită propriu zisă a hotărârii și care eventual ar putea fi valorificate într-o etapă ulterioară pronunțării prezentei hotărâri.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C., în temeiul art. 312 alin. 1
C., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție
M.ui F. P., cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. B.-N. împotriva sentinței civile nr.
4892 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
S.-D. G.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: S. I, I. C.
| ← Decizia civilă nr. 3899/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3133/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
