Decizia civilă nr. 1649/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1649/R/2011
Ședința publică din data de 10 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I.A T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul recurent M. DE M. împotriva sentinței civile nr. 1965 din 19 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanții intimați B. I., I. O., C. C., S. M. și I. T., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședințelor publice din data de 3 mai, respectiv 5 mai 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de (...), reclamanții B. I., I. O., C. C., S. M. și I. T. au chemat în judecată M. DE M. B. M. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata drepturilor speciale pentru menținerea sănătății, securității muncii, îmbrăcăminte și hrană, în cuantum de 300 lei lunar pentru fiecare angajat, începând cu data de (...), actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că între părți s-a încheiat la data de (...) contractul colectiv de muncă înregistrat sub număr 93 din (...), care, în art. 35 alin.1, prevede că salariații beneficiază lunar de drepturi speciale în sumă de 300 lei pentru menținerea sănătății, securității muncii, pentru îmbrăcăminte și hrană, ce urmează a fi indexate semestrial în raport de rata inflației și anual la același nivel și la același termen care este reglementat prin legea pentru salarii.
Reclamanții nu au beneficiat de aceste drepturi speciale, cu toate că angajatorul și-a asumat obligația de a prevedea în buget, inclusiv în rectificările de buget, sumele necesare respectării clauzelor contractuale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 30 din Legea nr. 130/1996,
Legea nr. 168/1999, art. 35 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că, în principiu, nu se opune admiterii acțiunii formulate.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1965/(...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții B. I., I. O., C. C., S.
M. ȘI I. T., în contradictoriu cu pârâtul M. DE M. B. M., pârâtul fiind obligat să acorde reclamanților drepturile speciale pentru menținerea sănătății, securității muncii, îmbrăcăminte și hrană, în cuantum de 300 lei lunar pentru fiecare reclamant, începând cu data de (...), în temeiul art. 35 alin. 1 din C. colectiv de muncă înregistrat sub nr. 40328 din (...), actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective și să plătească acestora suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții B. I., I. O., C. C., S. M. și I. T. au calitatea de angajați ai pârâtului M. de M. B. M., aspect necontestat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 35 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul M. de M. B. M., înregistrat sub numărul 40328 din (...), salariaților li se acordă lunar drepturi speciale în cuantum de 300 lei, pentru menținerea sănătății, securității muncii, precum și pentru îmbrăcăminte și hrană.
Drepturile salariale se vor indexa semestrial în raport de rata inflației și anual la același nivel și la același termen care este reglementat prin legea pentru salarii.
Aceste drepturi speciale nu se acordă salariaților care se află în concediu de studiu, în concediu pentru creșterea copilului până la 2 ani sau în concediu fără plată.
Pârâtul nu a făcut dovada executării acestei obligații contractuale, cu toate că, potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
De asemenea, nu s-a probat în cauză împrejurarea că reclamanții s-ar afla în vreuna dintre situațiile reglementate de art. 35 alin. 4 din contractul colectiv de muncă, în care nu se acordă drepturile speciale solicitate.
Potrivit art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
De asemenea, conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii și art. 7 alin.
2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Potrivit art. 2 din C. colectiv de muncă la nivelul unității, acesta a fost încheiat pe o durată de un an și s-a aplicat de la data înregistrării la D. de
M., respectiv (...).
Dacă niciuna dintre părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată, în baza art. 236 alin. 4, art. 243, art. 287 din Codul muncii, art. 7 alin. 2 și art. 30 din Legea nr. 130/1996.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului
și împrejurarea că acesta a recunoscut pretențiile reclamanților ulterior primei zile de înfățișare, prima instanță a dispus obligarea acestuia la plata către reclamanți a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. DE M. B. M.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În speță este incidentă excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Consiliului Județean M. în cauză, având în vedere faptul că acesta nu a făcut dovada că a avut acordul reclamanților pentru a formula și susține această acțiune și nu a participat la negocierea contractului colectiv de muncă cu recurentul.
Se mai arată că M. de M. are doar calitatea de ordonator terțiar de credite, cea principală având-o chiar Consiliul Județean M., care trebuia să aprobe bugetele instituțiilor subordonate lui.
Recurentul mai susține că, deși contractul colectiv de muncă a intrat în vigoare la data de (...), nici în bugetul aferent anului 2009, nici în cel pentru anul 2010, nu au fost prevăzute sume necesare acoperirii drepturilor salariale, potrivit art.35 din acord.
Se mai invocă faptul că nu s-a solicitat în fața instanței de fond a se constata prelungirea de drept a contractului colectiv de muncă.
Recurentul arată că nu se face vinovat de neîndeplinirea obligațiilor asumate prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate, conform art.30 din
Legea nr.130/1996, întrucât are obligația de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea art.21 alin.1 și 22 din Legea nr.500/2002.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de M. DE M. B. M., în temeiul disp.art.3041
Cod. proc. civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Consiliului
Județean M. în cauză nu poate fi reținută de către Curte, întrucât, potrivit principiului disponibilității părților în procesul civil, cadrul procesual a fost stabilit în cauză de către părți, sindicatul indicat prin motivele de recurs nefigurând în proces nici în nume propriu, nici în calitate de reprezentant al reclamanților.
Se mai reține că, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „ contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentului erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor prevăzute prin C. colectiv de muncă la nivelul unității, înregistrat la D. de M. M. sub nr.40328 din (...), deci și a drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă prevăzute de art.35 din contract.
Se mai constată că prima instanță a aplicat în mod corect clauza contractuală prevăzută de art.2 alin.2 din acest contract colectiv de muncă, privind prelungirea valabilității acestuia, în caz de nedenunțare a acestuia în termenul prevăzut, nefiind necesară formularea unui capăt de cerere distinct în acest sens.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
Se mai reține că, deși sarcina probei îi revine în acest litigiu, potrivit disp.art.287 din Codul muncii, recurentul-angajator nu a dovedit că și-a respectat obligațiile prevăzute în art.48 alin.1 lit.b) din același contractcolectiv de muncă, de a prevedea în buget (inclusiv în rectificările de buget) sumele necesare respectării prevederilor acestui contract, neprobând astfel că ar fi solicitat Consiliului Județean M. fondurile necesare asigurării plății drepturilor bănești prevăzute prin clauzele contractuale pe care le-a negociat cu reprezentanții salariaților, care însă nu i-ar fi fost aprobate, astfel încât invocarea disp.art.21 alin.1 și 22 din Legea nr.500/2002 este fără relevanță în cauză.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, urmează să se respingă ca fiind nefondat recursul formulat de M. de M. B. M. și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. DE M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1965 din 19 noiembrie 2010 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 10 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. C. M. I.A T.
G. N. N.
Red/Tehnored.: C.M.;
2 ex./(...);
Jud.fond: -Tribunalul Maramureș: D.M.H./M.C..
| ← Decizia civilă nr. 1831/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2598/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
