Decizia civilă nr. 1755/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1755/R/2011
Ședința publică din data de 18 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 3340 din 11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC A. M. R. - I. OF D. L. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent av. C. H. și reprezentantul pârâtei intimate av. I. A., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 mai 2011, prin fax, s-a depus la dosarul cauzei din partea reprezentantului pârâtei intimate, o cerere prin care solicită strigarea cauzei la ora 14,oo.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că renunță la cererea de strigare a cauzei la ora 14,oo, precum și la susținerea excepției tardivității recursului, invocată prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că nu se opune.
Curtea, după deliberare, ia act de renunțarea la judecarea excepției tardivității.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că dorește să completeze probatoriul cu înscrisuri noi și depune la dosar înscrisuri privind situații financiare ale pârâtei, pe care le comunică și reprezentantului reclamantului recurent și cu care dorește să dovedească faptul că, în raport de susținerile privind activitatea reclamantului recurent, timp de doi ani societatea nu a avut venituri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită un termen scurt pentru a studia înscrisurile primite.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantului recurent să studieze înscrisurile comunicate.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului recurent av. C. H. și reprezentantul pârâtei intimate av. I. A., lipsă fiind reclamantul recurent.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în tot a acțiunii introductive. În susținerea motivelor de recurs, arată în esență că prin acordul de confidențialitate încheiat între părți angajatorul avea obligația de a achitareclamantului recurent echivalentul a 12 salarii brute, într-o singură tranșă, în cazul încetării raporturilor de muncă, indiferent de cauza acestora. Printr-o notificare pârâta intimată a comunicat reclamantului recurent că înțelege să denunțe unilateral acordul de confidențialitate încheiat între părți, notificare care a fost transmisă ulterior înregistrării prezentei acțiuni. Denunțând unilateral acordul de confidențialitate, angajatorul urmărește să se exonereze de la plata sumelor datorate. Totodată prin semnarea contractului, reclamantul a renunțat la dreptul de a-și constitui o societate comercială sau de a deveni administrator la o societate, în schimbul plății sumelor de bani convenite prin acord, precizând că prima societate la care a fost administrator a fost constituită anterior semnării acordului cu pârâta, iar din cea de-a doua societate și-a dat demisia. Mai arată că obiectele de activitate ale societăților respective erau distincte de cele ale pârâtei. R. denunțarea unilaterală a A. de confidențialitate, instanța de fond nu a mai purces la analiza respectării sau nerespectării clauzelor acestuia, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinarea formulată. În susținerea poziției procesuale arată, în esență, că prin deținerea și exercitarea calităților de asociat și respectiv, administrator la mai multe societăți ce au obiecte de activitate atât identice, cât și înrudite cu cele ale societății pârâte, reclamantul recurent a încălcat flagrant prevederile acordului de confidențialitate, astfel că nu este îndreptățit să solicite vreo compensație bănească. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. la data de (...), reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâta SC A. M. R. - I. Of D. L. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să-i achite salariile restante indexate, majorate si reactualizate și celelalte drepturi în cuantum de 8560,5 lei/lunar, începând cu luna decembrie 2009 si până la încetarea contractului de muncă, să-i achite suma de 102.727 lei reprezentând echivalentul a 12 salarii brute ce urma să le primească în baza art. 9 din A. de C. încheiat, actualizate cu rata inflației la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a lucrat în cadrul societății pârâte în calitate de director vânzări începând cu data de (...), potrivit contractului individual de muncă înregistrat la I. C., la data de (...) sub nr.
8567/I/B și că odată cu încheierea contractului individual de muncă a fost încheiat si un Acord de C. în care la art.9, s-a prevăzut că în cazul încetării raporturilor de muncă, indiferent din ce cauză, pârâta se obliga să-i achite echivalentul a 12 salarii brute, într-o singură tranșă.
A precizat reclamantul că, printr-o „Notificare Preaviz"; a fost încunoștințat de către pârâtă că datorită dificultăților economice și a pierderilor financiare înregistrate în cursul anului 2009, postul său urmează să fie desființat începând cu data de (...).
În drept a invocat prevederile art. 154 C. muncii și art. 112 si urm.
C.proc.civ.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că solicită obligarea pârâtei să-i plătească suma de 135,40 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate in funcție de rata dobânzii de referință stabilită de B., ca urmare a neplății drepturilor salariale și a sumei de 102.726 lei reprezentând echivalentula 12 salarii brute actualizată cu rata inflației, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată si până la data plății efective.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât primul capăt de cerere a rămas fără obiect deoarece în cursul lunii decembrie 2009 i-a plătit reclamantului drepturile salariale restante.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, a arătat în principal că acesta este prematur, iar în subsidiar neîntemeiat, deoarece suma urma să-i fie plătită la terminarea contractului de muncă, acesta încetând la data de (...), dată la care i-a fost comunicată decizia de concediere, iar acțiunea acestuia a fost înregistrată la data de (...). In această situație, nu se justifică plata către reclamant a sumei prevăzute în acordul de confidențialitate, câtă vreme prin notificarea nr.
157N/(...) a fost denunțat acest acord.
Prin sentința civilă nr. 3340/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul M. V., încontradictoriu cu pârâta S. A. M. R. - I. Of D. L. S. și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 135,4 lei cu titlu de daune moratorii reprezentând dobânda legală practicată de B.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul și-au desfășurat activitatea ca director vânzări în cadrul societății pârâte începând cu data de (...), iar prin A. de C. încheiat la data de (...), s-a prevăzut că societatea pârâtă va plăti, la terminarea contractului de muncă dintre părți (indiferent de cauza încetării lui), echivalentul a 12 salarii brute într-o singură tranșă.
Conform Notificării preaviz din data de (...), reclamantul a fost înștiințat prin intermediul B. executorilor judecătorești asociați C. G. - C. N. G. că, urmare restrângerii societății si a pierderilor financiare înregistrate in cursul anului
2009, se desființează postul de director general ocupat de către reclamant, începând cu data de (...).
Instanța a constatat că cererea reclamantului cu privire la plata sumei de
102.726 lei, reprezentând echivalentul a 12 salarii brute, ce urma să-i fie acordat acestuia în baza A. de C. nu poate fi primită deoarece Contractul individual de muncă al acestuia a încetat la data de (...). Apoi, A. de confidențialitate a fost denunțat de către pârâtă prin notificarea nr. 157N/(...) a B. executorilor judecătorești asociați C. G. - C. N. G., deci înainte de încetarea raporturilor de muncă.
S-a mai reținut că pârâta a depus la dosarul cauzei documente din care rezultă că i-a achitat reclamantului drepturile salariale restante, respectiv extrasele de cont, însă aceste drepturi i-au fost plătit cu întârziere, situație în care acesta are dreptul la daune moratorii.
Daunele moratorii reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor. Potrivit art. 1084 Cod Civil, „daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit";.
Este cunoscut că în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor bănești sau contractuale, creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului suferit prin obligarea debitorului la plata sumelor de bani reprezentând prețul prestațiilor efectuate si neachitate, dar și prin obligarea acestuia la plata de daune interese.
Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acesta putând să cuprindă atât pierderea suferită, cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul cu condiția de a face dovada existenței si întinderiidaunelor suferite ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor. Este unanim recunoscut creditorului, atât în materie comercială, cât si în materie civilă, dreptul de a obține dobânda legală aferentă neexecutării sau executării necorespunzătoare a creanței sale.
Față de cele ce preced, având în vedere că pârâta avea obligația să îi achite reclamantului sumele reprezentând drepturi salariale la termenele convenite, fapt care nu s-a întâmplat, așa cum chiar aceasta a recunoscut, instanța, în temeiul art. 283 și urm. C. Muncii, instanța a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâta să achite acestuia suma de 135,40 lei cu titlu de daune moratorii reprezentând dobânda legală practicată de B.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, acesta au fost compensate, potrivit dispozițiilor art. 274 și urm. C.proc.civ.
Instanța a apreciat că în cazul în care există cereri ale ambelor părți admise total sau parțial, instanța va compensa, după caz, în întregime sau doar în parte cheltuielile de judecată. Poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii si rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.
Așa fiind, compensarea sub aspectul cheltuielilor de judecată se poate face și în cazul în care a fost admis numai unul dintre capetele de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. V., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9, art. 3041 si art. 312 C.proc.civ., în principal, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii reclamantului. Cu cheltuieli de judecată.
1. În ce privesc motivele de casare a hotărârii recurentul a invocat faptul că din considerentele Sentintei recurate nu rezulta ca instanta de fond ar fi analizat argumentele reclamantului referitoare la natura juridica a A. de C., respectiv la executarea acestui acord de catre parti, astfel cum impun disp. art. 261 pct. 5 Cod procedura civila.
Din considerentele Sentintei reiese faptul ca instanta de fond a analizat (si preluat ca atare) doar sustinerile paratului formulate in cuprinsul întampinarii; instanta de fond nu analizat argumentele expuse de reclamantul-recurent in cuprinsul raspunsului la intampinare si, in consecinta, nu a dezvoltat rationamentul care a determinat instanta sa valideze sustinerile paratei-intimate.
Prin R. la I., s-a arătat că A. de C. dedus judecatii are o natura juridica mixta (imbina elemente/institutii specifice dreptului muncii si materiei obligațiilor), fiind un act juridic sinalagmatic care da naștere unor obligații reciproce si interdependente; caracterele A. de C. împiedică denunțarea unilaterala a acestuia de către una dintre parti.
Mai mult, reținând denunțarea unilaterala a A. de confidențialitate - instanta de fond nu a mai purces la analiza respectării/nerespectării de către reclamantul recurent a clauzelor A..
A., Sentința recurata nu cuprinde motivele de fapt si de drept ce au stat la baza convingerii instantei, si nici cele pentru care s-au inlaturat argumentele invocate prin R. la I. formulat de reclamant în consecinta, instanta de control judiciar nu este apta sa valideze/cenzureze rationamentul instantei de fond, atata timp cat acest rationament nu rezulta din considerentele hotararii atacate.
Imprejurarea ca din sentinta atacata nu rezulta o analiza critica a rationamentului dezvoltat de reclamantul-recurent echivaleaza cu o necercetare a fondului de catre instanta de fond si consideă recurentul că se impune casarea
Sentintei si transmiterea cauzei spre rejudecare primei instante, în temeiul disp. art. 312 alin. 5 teza I Cod procedura civilă.
2. Pe de altă parte, recurentul a solicitat modificarea sentinței, susținând că instanta de fond a apreciat in mod eronat ca creanta reclamantului nu este exigibila, in conditiile in care contractul individual de muncă a incetat ulterior promovarii cererii introductive.
Arată recurentul că precizarea de actiune care reconfigureaza cadrul procesual a fost inregistrata de reclamant la (...) (deci ulterior incetarii CIM).
Raportat la momentul inregistrarii precizarii de actiune, este evidenta exigibilitatea creantei nascute din raportul de munca dintre parti configurat prin CIM si particularizat de A. de C.
Chiar in lipsa unei atari Precizari, principiul libertatii de actiune - consacrat de art. 110 Cod procedura civila - permite exercitarea unei actiuni ce are ca obiect realizarea unui drept a carui exigibilitate intervine ulterior introducerii cererii de chemare in judecata.
Aceasta posibilitate este justificata de asa numitul "interes de securitate", vizandu-se preîntampinarea producerii unei pagube in sarcina reclamantului, paguba care ar interveni in mod iminent in cazul in care acesta ar astepta implinirea termenului de executare a obligatiei.
In speta, iminenta pagubei rezulta din intentia societatii angajatoare de a incheia o tranzactie avand ca obiectiv vanzarea companiei, instrainare care ar fi avut ca efect diminuarea patrimoniului societatii in conditiile parcurgerii unei perioade lungi de timp de la data exigibilitatii drepturilor reclamantului si pana la data obtinerii unui titlu executoriu.
A mai arătat recurentul că instanta de fond a apreciat in mod eronat natura juridica a acordului de confidentialitate ce nu permite denuntarea unilaterala de catre A. M. a actului - art. 304 pct. 8 CPC.
Susține recurentul că în virtutea art. 977 cod civil A. de C. trebuie interpretat ca o conventie cu o natura juridica mixta (legala si conventional; cuprinde elemente specifice dreptului muncii, dar si elementele unei conventii civile grefate pe un raport de munca), configurand in mod particular raportul de munca dintre parti, dupa cum urmeaza: a) produce efectele specifice unei clauze de confidentialitate (art. 26 C. muncii) - pct. 6 din Acord; b) actioneaza ca o clauza de neconcurenta, in sensul instituirii unei clauze de exclusivitate - pct. 5 din Acord; c) instituie o obligatie de neconcurenta de natura conventionala, in virtutea autonomiei de vointa a partilor - pct. 4 din Acord.
Prin clauza prevazuta la pct. 4 din Acord si agreand sa fie remunerat la incetarea raportului de munca, recurentul a inteles sa ofere garantii suplimentare angajatorului sub aspectul neconcurentei, in sensul neexercitarii unor drepturi (ex: dreptul de asociere intr-o societate concurenta) care exced raportului de munca si care, ca atare, depasesc cadrul obligatiei de fidelitate intrinseci raportului de munca.
Este de retinut ca, in conformitate cu art. 21 din C. muncii, prin asumarea unei clauze de neconcurenta, salariatul isi asuma obligatia ca dupa incetarea
ClM, sa nu presteze, in interes propriu sa al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau.
Clauza prevazuta la pct.a nu se suprapune nici macar partial peste clauza de neconcurenta descrisa de C. muncii, întrucât dreptul de a constitui o societate comerciala, de a deveni asociat unic sau actionar, ori administrator sau cenzor intr-o alta societate comerciala cu obiect de activitate asemanator sau identic cu cel al societății angajatoare este un drept ce excede raportului de munca, întrucât nu presupune relatiile de subordonare angajator-salariat specifice acestei ramuri si nu face obiectul reglementarilor din legislatia muncii; pe de alta parte, obligatia din Acord vizeaza insasi perioada de executare a CIM, si nu o perioada ulterioara.
In concluzie, chiar daca clauza de la art. 4 din Acord este conexa unui raport de munca dintre parti, trebuie retinut ca aceasta nu se revendica din C. muncii (art. 21) ci are o natura pur conventionala, fiind convenita in temeiul art. 969 Cod civil.
- Clauza prevazuta de pct. 5 din Acord reproduce continutul art. 21 alin. 1 din C. muncii (clauza de neconcurenta), insa se indeparteaza de la norma legala citata prin raportarea efectelor sale la o alta perioada de timp (pe durata executarii CIM) decat cea prevazuta de C. muncii (ulterior incetarii CIM). Ca atare, atata timp cat aplicabilitatea sa vizeaza strict perioada executarii ClM, justa interpretare a clauzei in discutie conduce la concluzia ca aceasta reprezinta in realitate o veritabila clauza de exclusivitate si nu una de neconcurenta, legiferata la art. 21 din C. muncii.
Validitatea (in sensul art. 38 din C. muncii) clauzei de exclusivitate analizate rezida in aceea ca nu are caracter absolut, ci relativ, in sensul ca reclamantul nu a renuntat in mod absolut la dreptul sau de a exercita si alte activitati in afara programului de lucru, ci doar la dreptul de a presta, pentru terti angajatori, activitati care s-ar afla in concurenta cu cele desfășurate, de A. M.
- Referitor la natura juridica a obligatiilor prevazute de pct. 6 din A. de C., recurentul susține că sub aspectul formularii, aceasta clauza se suprapune peste continutul clauzei legale de confidentialitate prevazute de art. 26 din C. muncii.
Sub aspectul sferei sale de aplicare este insa de remarcat (a se vedea art. 1 si 2 din Acord), ca informatiile cu privire la care partile au convenit sa instituie protectia confidentialitatii acopera o sfera mult mai larga decat cele ce fac obiectul obligatiei generale de fidelitate a salariatului (si care se circusmcriu notiunilor de "secret de serviciu" si "informatii clasificate").
- Denuntarea unilaterala de catre A. M. a A. (conventie sinalagmatica) nu poate opera in baza simplei manifestari de vointa a unei parti, mai ales ca obligatiile recurentului au vizat perioada executarii CIM.
Este evident ca actul in cauza reprezinta un act juridic sinalagmatic, dand nastere unor obligatii reciproce si interdependente, iar partile sunt tinute a le respecta in baza principiului fortei obligatorii a contractului, statuat de art. 969
Cod civil.
In esenta, recurentul și-a asumat in mod explicit o serie de obligatii (conexe raportului de munca si efective pe durata derularii CIM), iar intimata A. M. s-a obligat sa il indemnizeze pe recurent la incetarea C.
Ca atare, instanta de fond in mod gresit a apreciat ca fiind posibila denuntarea unilaterala a A. de C., intrucat acest acord este un act juridic sinalagmatic, or in baza principiului irevocabilitatii actului juridic civil, nici una dintre partile contractului nu poate pune capat conventiei fara acordul celeilalte parti.
Mai mult, in conditiile in care in cuprinsul A. de C. nu exista o prevedere care sa permita rezilierea unilaterala a acestuia, denuntarea A. de C. de catre angajator ii este inopozabila salariatului.
Mai arată recurentul că, desi drepturile si, corelativ, obligatiile partilor s-au nascut la incheierea A. de C., exigibilitatea acestora difera, în sensul că obligatia salariatului de neconcurenta si de a pastra confidentialitatea informatiilor a devenit exigibila de la momentul incheierii CIM, fiind efectiva pe toata perioada de derulare a CIM, în timp ce obligatia societatii angajatoare de a remunera salariatul pentru indeplinirea obligatiilor asumate a devenit exigibila abia la momentul incetarii CIM, adica (...).
In aceste conditii, executarea obligatiilor reclamantului de a nu concura si de a pastra confidentialitatea nu sunt conditionate de plata de catre intimata angajatoare a remuneratiei stabilite.
A., in mod eronat instanta de fond a considerat ca denuntarea unilaterala de catre A. M. a A. de C. a operat, in conditiile in care un act juridic sinalagmatic nu poate inceta in baza simplei manifestari de vointa a unei parti.
Mai mult, revocarea unui contract produce efecte doar pentru viitor, astfel incat chiar si in ipoteza in care ar fi fost permisa rezilierea unilaterala a A. de C., intimata ramane obligata la plata contravalorii obligatiilor asumate si respectate de catre recurent pe parcursul executarii CIM.
Susține recurentul că și-a indeplinit toate obligatiile contractuale asumate prin acordul de confidentialitate astfel incat intimata avea obligatia de a achita suma solicitata, conform art. 9 din acord.
Mai arată că înscrisurile depuse la dosar ce cuprind informații cu privire la SC I. S. si SC H. S. nu fac dovada faptului ca reclamantul și-ar fi incalcat obligatiile prevazute de A. de C.
Arată recurentul că raporturile sale cu SC I. S. s-au stabilit anterior incheierii A. de confidentialitate și că a incetat faptic orice raport (atat de munca, cat si de administrare) cu SC I. S. la data de (...), adica anterior incheierii A. de confidentialitate, insa SC I. S. nu a realizat formalitatile la ORC necesare publicitatii incetarii raportului de administrare, iar SC H. S. a fost constituita în anul 2009, ulterior incheierii A. de confidențialitate, recurentul aflându-se printre asociați, însă între societatea intimata si cele două societăți nu exista o relatie concurentiala, cele doua societati avand obiecte de activitate diferite.
Mai mult, în declaratia olografa a asociatului-administrator dr. N.os L. s-a arătat ca SC H. S. nu a functionat si nu functioneaza, nu a inregistrat venituri si cheltuieli si nu a depus nicio declaratie financiara la organele fiscale abilitate.
Subliniază recurentul că, reținând denunțarea unilaterala a A. de confidentialitate, instanta de fond nu a mai analizat respectarea/nerespectarea de către recurent a clauzelor A..
In drept, recurentul a invocat prevederile art. 242, alin. (2), art. 299, art. 304 punctele 5, 8 si 9, art. 3041 si art. 312 Cod.proc.civ.
Pârâta intimată S. A. M. R. - I. of diagnostic laboratories S. a depus întâmpinare în data de (...) (f. 17-24), solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la motivele de casare invocate intimata arată că împrejurarile de fapt care au stat la baza hotararii instantei sunt mentionate in hotararea atacata, si anume imprejurarea ca acordul de confidetialitate a fost denuntat de catre pârâtă inca din data de (...), anterior incetarii contractului de individual de munca care a intervenit la data de (...), iar motivarea in drept este evidenta si decurge in mod natural din acest fapt, atata vreme cat un act nu este in fiinta acesta nu produce efecte juridice.
Retinerea acestei imprejurari de fapt in considerentele hotararii instantei de fond constitutie o motivare suficienta si temeinica a hotararii.
Faptul ca instanta de fond a retinut doar sustinerile pârâtei nu constitutie un motiv de casare a hotararii, întrucât in judecarea oricarei cauze in cadrul procedurii contencioase instanta de judecata accepta sustinerile uneia dintre parti si le inlatura pe cele ale partii oponente.
De vreme ce instanta de fond a retinut imprejurarea ca acodul de confidentialitate a incetat ca urmare a denuntarii sale de catre societatea pârâtă nu se impunea si analizarea aspectelor privind executarea, respectiv neexecutarea acestuia de catre recurentul reclamant. A. privind acesteimprejurari au un caracer subsidiar, si urmau a fi analizate doar in masura in care s-ar fi considerat ca acordul de confidentialitate ar mai in vigoare.
Cu privire la motivele de modificare a hotararii invocate, intimata a arătat că în mod corect a retinut instanta de fond faptul ca solicitarea recurentului reclamant cu privire la plata sumei de 102.726 lei in baza acordului de confidentialitate nu poate fi primita deorece contractul individual de munca a carui anexa era respectivul acord de confidentialitate a incetat la data de (...).
Susținerea recurentului ca solicitarea privind suma de 102.726 lei a fost adresata instantei abia prin precizarea de actiune formulata la data de (...) nu corespunde realitatii, întrucât inca din cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul instantei la data de (...) reclamantul a formulat acest capăt de cerere, iar prin precizarea formulata la (...), s-a modificat doar primul capat al cererii de chemare in judecata, referitor la plata salariilor restante, restul capetelor de cerere ramanand nemodificate.
Asadar, este evident ca pretentia referitoare la plata sumelor in baza acordului de confidentialitate a fost formulata in data de (...), data introducerii cererii de chemare in judecata, anterior datei incetarii contractului individual de munca, data la care aceste sume ar fi fost exigibile. La data introducerii cererii de chemare in judecata dreptul invocat de recurentul-reclamant cu privire la plata de catre pârâtă a 12 salarii in baza prevederilor acordului de confidentialitate incheiat intre parti nu indeplinea conditia de a fi un drept nascut si actual.
Sustinerile recurentului-reclamant cu privire la incidenta dispozitiilor art. 110 c. pr. civ. in prezenta cauza sunt nefondate. Nu a fost dovedita de catre recurentul-reclamant prin niciun mijloc de proba, nici presupusa cesiune de parti sociale, nici presupusul prejudiciu pe care l-ar fi suferit.
Pe de altă parte, recurentul-reclamant s-a angajat intr-un raport juridic cu societatea A. medical R. - I. of D. L. S., si nu cu asociatii acesteia. Prin urmare, eventuala modificare a structurii asociatilor nu produce niciun efect juridic in ceea ce priveste relatia contractuala dintre societate si angajatii sai si nu poate constitui un motiv real si justificat pentru introducerea unei cereri de chemare in judecata.
În ce privește natura juridică a acordului de confidentialitate intimata arată că prin acest acord de confidentialitate partile au inteles sa detalieze o serie de obligatii legale ale angajatului si de asemenea sa prevada si o obligatie de confidentialitate a angajatului si pentru perioada ulterioara incetarii contractului individual de munca.
Prin punctele 4 si 5 ale acordului de confidentialitate partile au inteles sa detalieze continutul obligatiilor legale ale salariatului de fidelitate si de neconcurenta fata de angajator pe perioada desfasurarii contractului de munca, obligatii legale prevazute in cuprinsul art. 38 din C. muncii.
Avand in vedere faptul ca este vorba de obligatii stabilite in sarcina angajatului de catre lege, in virtutea incheierii si derularii unui contract individual de munca, nu se poate stabili in sarcina angajatorului o obligatie corelativa de a remunera suplimentar angajatul pentru respectarea acestor obligatii.
Acelasi caracter si natura o are si obligatia de confidentialitate mentionata in prima parte a pct 6 din acord si anume pentru perioada derularii contractului. Din nou este vorba de o obligatie legala a angajatului, nascuta din faptul incheierii contractului individual de munca. Prin urmare chiar si in lipsa acestui acord angajatul avea obligatia de a nu desfasura activitati in detrimentul angajatorului sau si de a pastra confidentialitatea informatiilor dobandite.
Ceea ce aduce in plus acest acord fata de prevederile legale obligatorii este mentiunea privind pastrarea confidentialitatii si pentru o perioada de 1 an de laincetarea contractului de munca. Prin urmare, pentru respectarea acestei obligatii stabilite in sarcina angajatului societatea s-a obligat la plata compensatiei. Or, prin notificarea nr. 157N/(...), reclamantul a fost exonerat de aceasta obligatie de catre societatea pârâtă. Asadar, obligatia corelativa de plata a compensatiei nu subzista.
Obligatia de a pastra confidentialitea presupune o executare continua, nefiind vorba de o obligatie care se executa dintr-o data. Ca urmare, faptul ca reclamantul a fost exonerat de obligatia de a pastra confidentialitatea prin notificarea din data de (...), face ca obligatia societatii de a plati cele 12 salarii recurentului reclamant sa nu subziste. Obligatia angajatului de a pastra confidentialitatea este conditionata de plata de catre angajator a sumelor stabilite. Chiar daca recurentul reclamant nu ar fi fost exonerat in mod expres de obligatia de a pastra confidentialitatea, aceasta exonerare ar fi intervenit ca si efect al neplatii de catre angajator a sumelor stabilite.
Așadar, in mod corect a stabilit instanța de fond faptul ca datorita denunțării de către societatea noastră a acordului de confidențialitate, solicitarea recurentului reclamant cu privire la plata sumei de 102.726 lei in baza prevederilor acestui acord nu poate fi primita.
A mai arătat intimata că pe durata executării contractului individual de munca, recurentul reclamant M. V. nu a respectat prevederile acordului de confidentialitate, acesta având calitatea de asociat al SC H. S. și calitatea de administrator al SC I. S., existând o suprapunere intre obiectele de activitate ale celor doua societăți și obiectul de activitate al societății pârâte. A. reclamantul nu poate solicita obligarea pârâtei la respectarea obligației de plata in condițiile in care, pentru perioada derularii contractului individual de munca nu si-a respectat obligatiile ce ii reveneau conform acordului invocat, iar pentru perioada ulterioara incetarii contractului individual de munca acordul de confidentialitate a fost reziliat, reclamantul fiind exonerat de indeplinirea obligatiilor ce ii reveneau.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
A. cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar, reclamantul a fost angajatul societății pârâte începând cu data de 15 octombrie
2008, având funcția de director vânzări.
La data de (...) părțile au încheiat o convenție intitulată „Acord de confidențialitate";, ca anexă la contractul individual de muncă intervenit între acestea, prin care au convenit că informațiile pe care le obține salariatul ca efect al executării contractului individual de muncă intervenit între părți, sunt strict confidențiale.
La pct. 2 al acordului s-au menționat informațiile considerate ca fiind confidențiale, iar la pct. 3 s-a prevăzut că salariatul poate dezvălui informații sau date, ori poate pune la dispoziție documente din domeniile menționate la pct. 2 numai persoanelor implicate în executarea obligațiilor de serviciu, care au legătură cu ele sau acelor persoane pentru care se dă aprobare în scris de către angajator.
La punctele 4-6 din „A. de confidențialitate"; s-au prevăzut următoarele obligații în sarcina salariatului:
„Salariatul se obliga ca pe toata durata validității contractului individual de munca sa nu-si constituie o societate comerciala cu obiect de activitate identic sau asemănător cu cel al societății angajatorului, sa nu devina asociat sau acționar intr-o asemenea societate ori sa-si asume funcția de administrator, membru in consiliu de administrație sau cenzor intr-o alta societate comercialacu obiect de activitate identic sau asemănător cu cel al societății angajatorului.";
(pct.4)
„Salariatul se obliga ca pe toata durata desfășurării contractului individual de munca sa nu desfășoare, in interesul propriu sau al unei terțe persoane, fizice sau juridice, activități care se afla in concurenta cu activitatea prestata la angajator"; (pct.5)
„Salariatul se obliga ca, atât pe toata durata desfășurării contractului de munca cat si pentru o perioada de timp de 1 an de la data încetării contractului individual de munca, sa păstreze confidențialitatea informațiilor, datelor si documentelor cu care a luat contact pe care directa sau incidentala in cursul executării acestuia."; (pct.6).
Conform clauzei prevăzute la pct. 9 din „A. de confidențialitate"; „. respectarea acestui contract de confidențialitate firma va plăti la terminarea contractului de muncă dintre părți (indiferent de cauza încetării lui) echivalentul a 12 salarii brute, într-o singură tranșă de plată, lui M. V.
Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu susținerile părților, Curtea reține că, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat la data de
(...).
Prin Notificarea nr. 157N/(...) transmisă de pârâtă prin intermediul B. E. J. A. C. G. și N. G. pârâta a comunicat reclamantului că înțelege să denunțe unilateral acordul de confidențialitate încheiat cu reclamantul la data de 23 septembrie 2008.
Curtea reține că „A. de confidențialitate"; încheiat între părți reprezintă un act juridic bilateral, care este rezultatul acordului de voințe al părților, iar în temeiul principiului simetriei între modul de încheiere a contractului și modul de revocare a lui, consacrat de art. 969 alin. 2 cod civil, această convenție nu poate fi revocată prin voința unilaterală a uneia din părțile care au încheiat-o.
O asemenea denunțare unilaterală ar fi fost posibilă dacă părțile ar fi prevăzut o clauză în acest sens în convenția încheiată, însă se constată că în „A. de confidențialitate"; părțile nu au prevăzut o astfel de clauză.
Curtea mai reține că prin convenția invocată de reclamant ca temei al acțiunii sale, acesta și-a asumat o serie de obligații atât pe durata derulării contractului individual de muncă, cât și pentru o perioadă ulterioară încetării contractului individual de muncă, în timp ce obligația pârâtei de a achita reclamantului remunerația convenită pentru respectarea obligațiilor derivate din acest contract a devenit exigibilă la data încetării contractului individual de muncă al reclamantului.
În aceste condiții, cu atât mai mult notificarea emisă de pârâtă, privind denunțarea unilaterală a acordului de confidențialitate, nu putea produce efecte cu privire la perioada dintre data încheierii acestui acord și data notificării.
Curtea reține astfel că notificarea nr. 157N/(...) emisă de pârâtă, privind denunțarea unilaterală a acordului de confidențialitate, nu este de natură a produce consecințe juridice, astfel că în mod greșit prima instanță a respins capetele de cerere având ca obiect plata echivalentului a 12 salarii brute în baza art. 9 din A. de C. și actualizarea acestei sume, dând eficiență acestei denunțări, cu aplicarea greșită a legii.
Pentru aceste considerente, constatând că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul acestor capete de cerere, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 și alin. 5 cod procedură civilă, cu referire la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa în parte sentința, respectiv în ceea ce privește soluția asupra capetelor de cerere având ca obiect plata echivalentului a 12 salarii brute în baza art. 9 din A. de C. și actualizarea sumeiastfel rezultate, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare primei instanțe în vederea analizării pe fond a acestor capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței nr. 3340 din 11 octombrie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în parte în ceea ce privește capetele de cerere privind plata echivalentului a 12 salarii brute în baza art. 9 din A. de C. și actualizarea sumei astfel rezultate și, trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în limitele precizate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: I.P./E.B.
| ← Decizia civilă nr. 343/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2575/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
