Decizia civilă nr. 1151/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1151/R/2011
Ședința publică din data de 28 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții și intervenienții recurenți B. G., M. T. și alții împotriva sentinței civile nr. 3144 din 1 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) precum și recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C. și de pârâții C. R. DE T. S. C. și I. N. DE H. T., privind și pe pârâtul intimat MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnate în încheierea ședinței publice din data de 22 martie 2011, respectiv 24 martie
2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr. 5853/117/(...), reclamanții: B. G. M., M. T. B., M. D. C., T. M. L., B. L., C. I. A., G. A., C. T. C., P. A., M. M., L. R., Z. C. L., V. E. I., S. R., G. V., S. A. M., I. L., P. A. M., C. A. F., N. M. R., G. I. N., C. C., G. F., F. N. K., M. M., M. V. M., T. L. au chemat în judecată pe pârâții: C. R. DE T. C., I. N. DE H. T. „. N. B., MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, solicitând: obligarea primului pârât la plata actualizată la zi, cu indicele de inflație, către primii 16 reclamanți, pentru luna iulie 2009, a următoarelor sporuri restante: sporul de prevenție în procent de 11% din salariul de bază
și sporul pentru condiții periculoase în procent de 15% din salariul de bază, către reclamanții de la pozițiile 17-23 din acțiune, a sporului de prevenție în procent de 11% din salariul de bază, către reclamanții de la pozițiile 24-27 din acțiune, a sporului de prevenție în procent de 11% din salariul de bază și a sporului pentru munca în ture în procent de 15% din salariul de bază.
S-a mai solicitat obligarea primului pârât să achite reclamanților primele de stabilitate aferente trimestrelor II și IV din anul 2009, în cuantumul stabilit corespunzător lunii în care se va face plata, să stabilească salariile de bază a reclamanților, începând cu 1 octombrie 2009, potrivit coeficienților acordați la evaluarea performanțelor profesionale ce s-a efectuat în luna septembrie 2009 și să plătească salariile astfel stabilite.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților I. N. DE H. T. „. N. B. și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII să asigure și să aloce sumele necesare efectuării plații acestor drepturi salariate;
S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea de acțiune și concluziile scrise depuse la dosar, s-a renunțat la petitele privind sporul de prevenție, sporul de condiții periculoase și sporul pentru munca în ture, aceste drepturi bănești fiind achitat în cursul procesului.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați în calitate de personal de specialitate medico-sanitar la C. R. de T. C.
Salariul reclamanților, în raport cu postul ocupat, cuprindea pe luna iulie 2009 ca și în prezent, pe lângă salariul de bază și unele sporuri care au fost acordate, și sporuri cu caracter special care nu au fost acordate: sporul de prevenție de 11% din salariul de bază, acordat în temeiul art. 13 alin. (5) din O. nr. 1., aprobată prin L. nr. 1., cu modificările ulterioare, sporul de
15% pentru condiții periculoase, acordat în temeiul art. 13 alin. (1) lit. a) din
O. nr. 1. și art. II. 1 lit. A pct. 12 din Anexa 1 la O. M. nr. 7. și sporul de 15% pentru munca în ture, acordat în temeiul art. 15 din O. nr. 1..
S-a arătat că, pentru luna iulie 2009 nu au fost plătite aceste sporuri, deși potrivit art. 155 din Codul muncii acestea fac parte din salariu și trebuiau plătite înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului.
Potrivit art. 412 din O. nr. 1., astfel cum a fost modificată prin O. nr.
17/(...), pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul II și trimestrul IV al fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate ale cărei sumă și mod de acordare se stabilesc prin hotărâre a G.
Potrivit art. 1 din H. nr. 5., pentru asigurarea stabilității în activitate, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrele II și IV ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, al cărei cuantum se stabilește corespunzător lunii în care se face plata primei de stabilitate și care este egal cu: a) nivelul minim al salariului de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, pentru personalul contractual al cărui salariu de bază este prevăzut între limite; b) nivelul salariului de bază corespunzător funcției, pentru personalul contractual cu un singur nivel al salariului de bază; c) nivelul minim al salariului de bază corespunzător funcției ocupate, pentru persoanele care ocupă funcții de conducere prevăzute în anexele nr. VI - IX la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare
În consecință, reclamanții au apreciat că, în trimestrele II și IV din anul 2009, aveau dreptul la plata primelor de stabilitate al căror cuantum trebuie stabilit corespunzător lunii în care se face plata și care este egal cu nivelul minim al salariului de bază corespunzător funcției, prime care însă nu au fost plătite până în prezent.
Intervenientele Z. S.-V., G. E. au formulat cerere de intervenție in interes propriu solicitând aceleași drepturi bănești ca și reclamanții, invocând aceleași motive.
Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a solicitat sa se respingă acțiunea reclamanților si intervenienților ca nefondata pentru următoarele motive:
Actele normative in vigoare privind salarizarea personalului din unitățile sanitare bugetare sunt OUG nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, cu modificările si completările ulterioare, iar, in aplicarea art. 13 din acest act normativ, O. Ministrului S. P. nr.7. pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., cu modificările si completările ulterioare. OUG nr. 1., la data publicării, respectiv 2 decembrie 2004, a fost modificata succesiv prin mai multe acte normative.
L. nr. 1., prin care a fost aprobată cu modificări O. nr. 1. a intrat in vigoare la data de 20 mai 2005.
In conformitate cu prevederile art. 2 din OUG nr. 1. „Gestiunea sistemului de salarizare a personalului contractual se asigură de fiecare ordonator de credite, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual, potrivit legii.
Art. 22 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește în responsabilitățile ordonatorilor de credite obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.
Ministerul Sănătății a formulat cerere de chemare în garanție a M.ui F. P., solicitând ca, în cazul în care cade în pretenții, chematul în garanție să fie obligat sa fie obligat să-i vireze sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de către reclamanți, întrucât este o instituție bugetara în bugetul căreia nu sunt prevăzute pentru anul în curs asemenea fonduri.
Ministerul Sănătății nu repartizează fondurile din bugetul propriu, ci doar fondurile primite de la bugetul de stat.
I. N. de H. T. „. dr. C. N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii introdusa de salariații din cadrul C.ui R. de T. S. C., ca neîntemeiata si nelegala.
C. R. de T. S. C. a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție formulată de intervenienți.
În cauză, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3144/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea, modificată, formulată de către reclamanții: B. G. M., M. T. B., M. D. C., T. M. L., B. L., C. I. A., G. A., C. T. C., P. A., M. M., L. R., Z. C. L.,V. E. I., S. R., G. V., S. A. M., I. L., P. A. M., C. A. F., N. M. R., G. I. N., C. C., G. F., F. N. K., M. M., M. V. M., T. L. în contradictoriu cu pârâții: C. R. DE T. C., I. N. DE H. T. „. N. B., MINISTERUL SĂNĂTĂȚII.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu, modificată, formulată de intervenienții: Z. S. V. și G. E., în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Primul pârât a fost obligat să achite reclamanților și intervenienților în interes propriu primele de stabilitate aferente celui de-al doilea trimestru al anului 2009, să stabilească și să plătească salariile de bază ale reclamanților
și intervenienților în interes propriu, aferente perioadei (...) - (...), potrivit coeficienților acordați la evaluarea performanțelor profesionale din luna septembrie 2009.
Pârâții I. N. DE H. T. „. N. B. și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII au fost obligați să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale.
S-au respins restul petitelor din cererea de chemare în judecată și din cererea de intervenție în interes propriu.
Prin aceeași hotărâre s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Ministerul Sănătății în contradictoriu cu
Ministerul Finanțelor Publice, chematul în garanție fiind obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Au fost obligați pârâții și la plata către reclamanți a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a luat act că reclamanții nu au mai susținut capetele de cerere referitoare la plata sporului de prevenție, a sporului de condiții periculoase și a sporului pentru munca în ture, aceste sume fiind achitate în cursul procesului.
Reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt angajați, în calitate de personal de specialitate medico-sanitar, ai pârâtului C. R. de T. C.
Potrivit art. 41 indice 1 din OUG nr. 1., pentru trimestrul II al anului
2009, reclamanții și intervenienții în interes propriu beneficiază de o primă de stabilitate, al cărei cuantum este stabilit prin HG nr. 5..
S-a mai reținut că prima de stabilitate aferentă semestrului IV al anului 2009 nu era datorată ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 411 din OUG nr. 1., prin L. nr. 3..
În ceea ce privește capătul de cerere privind stabilirea și plata salariilor de bază ale reclamanților și intervenienților în interes propriu, aferente perioadei 01.10-(...), potrivit coeficienților acordați la evaluarea performanțelor profesionale din luna septembrie 2009, s-a reținut că acesta este întemeiat, având în vedere că până la intrarea în vigoare a L. nr. 3. era obligatorie aplicarea dispozițiilor în vigoare în perioada de referință, respectiv a art. 13 din L. nr. 154/1998 și a art. 17 al. 1 din OUG nr. 1., iar evaluarea a fost în fapt efectuată, astfel cum rezultă din fișele de evaluare depuse în copie la filele 152-181, astfel că ea trebuie să producă efectele prevăzute de lege.
Obligația principală a pârâților față de reclamanți și intervenienții în interes propriu, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plată a salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații. Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către reclamanți și intervenienții în interes propriu prin neplata salariului, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care aceștia au prestat munca, s-a impus admiterea în parte a acțiunii și a cererii de intervenție, astfel cum s-a arătat mai sus, conform art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii.
Prima instanță a reținut ca fiind fondată cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Ministerul Sănătății, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având că acesta aprobă destinațiile de utilizare a creditelor, în conformitate cu art. 22 din L. nr.
500/2002.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., instanța de fond a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs pârâții: C. R. DE T. C. și I. N. DE H. T. „. N. B., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor ce au fost invocate în cauză.
În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanții și intervenienții în interes propriu beneficiază în trimestrul al doilea al anului 2009 de o primă de stabilitate.
Astfel, potrivit art. 412 din L. nr.304/2008, pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul al II-lea și al IV-lea al fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, ale cărui cuantum și mod de acordare se stabilește prin hotărâre a guvernului. S-a arătat că, întrucât un asemenea act normativ nu a fost emis pentru anul
2009, lipsește baza legală pentru acordarea acestui drept, deoarece prin hotărâre de guvern se stabilește atât cuantumul primei de stabilitate, cât și procedura de acordare a acesteia.
S-a mai invocat faptul că H. nr. 5. privește numai primele de stabilitate cuvenite pentru anul 2008. Acest act normativ a abrogat H. nr.670/2007, care stabilea acordarea primei de stabilitate în anul 2007.
În consecință, recurenții consideră că, pentru plata primei de stabilitate pe anul 2009 era necesară adoptarea unei noi hotărâri de guvern care să stabilească condițiile de acordare a acestei prime în cursul acestui an.
Recurenții consideră că, pe lângă lipsa bazei legale necesare acordării acestui drept, au lipsit și fondurile pentru plata primei.
În ceea ce privește stabilirea și plata salariilor de bază, în temeiul disp.art.17 alin.2 lit.c) din O. nr.17/2008, potrivit coeficienții acordați la evaluarea performanțelor profesionale din luna septembrie 2009, s-a arătat că, în mod eronat prima instanță a admis acest capăt de cerere, întrucât, prin trecerea la salarizarea de pe anexa II, pe anexa I a O. nr.1., cu modificările și completările aduse prin O. nr.17/2008, salariile de bază se modificau numai la nivelul minim prevăzut pentru fiecare funcție, dacă acestea se aflau sub limita prevăzută în anexa I.
În consecință, se consideră că au fost aplicate în mod corect prevederile legale ce reglementau salarizarea personalului de specialitate medico-sanitar.
Se mai susține că art.17 alin.1 din O. nr.17/2008 prevede că personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia anula, în perioada mai-septembrie, de o creștere salarială cu evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli.
Recurenții arată că, în anul 2009, creșterile salariale rezultate în urma evaluării performanțelor profesionale nu au fost acordate deoarece nu au avut acoperire la capitolul cheltuieli cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli repartizat de Ministerul Sănătății.
C. R. de T. C. a mai arătat că, din actul întocmit de către această instituție, intitulat „cont de execuție al instituției publice - cheltuieli"; pe perioada 01.01-(...), rezultă că sumele solicitate au fost reduse considerabil.
Pentru toate aceste motive, recurenții apreciază că sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.9 Cod.proc.civilă.
Împotriva aceleiași sentințe civile a formulat recurs și chematul îngaranție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a admis cererea de chemare în garanție formulată în cauză, având în vedere faptul că între reclamanți și acest minister nu există niciun fel de raporturi juridice.
Art.18 din L. nr.500/2002 stabilește atribuțiile diferitelor autorități în elaborarea, transmiterea și adoptarea legilor bugetare anuale, atribuții ce nu revin M.ui F. P., ci G. și P.ului României.
Se mai susține că, potrivit art.14 din același act normativ, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1 alin.2 și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Recurentul mai arată că, potrivit art.20 și 21 din aceeași lege, M.ui F.
P. nu are calitatea de ordonator de credite, această calitate având-o Ministrul S., care trebuia să procedeze mai întâi la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009 în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în cauză.
Se mai invocă disp.art.15 alin.1 din L. nr.500/2002, potrivit cărora, la întocmirea unor propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii au obligația să prevadă și mijloacele necesare pentru creșterea cheltuielilor.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.7,9 și art.3041 Cod.proc.civilă.
Împotriva aceleiași sentințe civile au formulat recurs reclamanții: B. G. M., M. T. B., M. D. C., T. M. L., B. L., C. I. A., G. A., C. T. C., P. A., M. M., L. R.,
Z. C. L.,V. E. I., S. R., G. V., S. A. M., I. L., P. A. M., C. A. F., N. M. R., G. I. N., C. C., G. F., F. N. K., M. M., M. V. M., T. L. și intervenienții: Z. S. V. și G. E., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță, deși a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție, considerând că reclamanții sunt îndreptățiți la stabilirea și plata salariilor de bază potrivit coeficienților acordați la evaluarea performanțelor profesionale din luna septembrie 2009, a reținut că diferențele de drepturi salariale se cuvin acestora doar pentru perioada
01.10-(...), deși, potrivit art.47 din L. nr.3., aceasta a intrat în vigoare la data de (...), cu excepția disp.art.49-52 și ale art.4 alin.1 din anexa VI din lege.
Prin art.48 alin.1 pct.17 din L. unică de salarizare au fost abrogate dispozițiile O. nr.1..
Recurenții-reclamanți și intervenienți au mai criticat sentința pronunțată de către prima instanță și sub aspectul cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță în sarcina pârâților, care nu au fost acordate integral.
Astfel, se consideră că pârâții au achitat o parte din drepturile bănești ce au făcut obiectul judecății doar în timpul procesului, fiind așadar în culpă procesuală.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, recurenții-reclamanți și intervenienți au solicitat respingerea recursurilor formulate de către pârâții:
C. R. DE T. C. și I. N. DE H. T. „. N. B. și de către chematul în garanție
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Analizând recursurile formulate de către pârâții: C. R. DE T. C. și I. N. DE H. T. „. N. B., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelorde recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din (...) a T.ui C., au fost respinse în mod corect excepțiile inadmisibilității și a prematurității acțiunii, precum și a cererii de intervenție, invocate de către C. R. de T. C., având în vedere faptul că în cauză nu s-a dovedit comunicarea către reclamanți și intervenienți a actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale, conform disp.art.407 din O. nr. 1., iar liberul acces al acestora la jurisdicția muncii, în temeiul disp.art.248 și 281din Codul muncii, în termenele de prescripție prevăzute de art.283 din același cod, nu poate fi astfel obstaculat.
În speță nu sunt incidente disp.art.304 pct.9 Cod.proc.civilă, prima instanță aplicând în mod corect legislația în vigoare în perioada pentru care s-au solicitat drepturi salariale.
Astfel, în mod corect C. R. de T. C., a fost obligat să achite reclamanților și intervenienților în interes propriu primele de stabilitate aferente celui de-al doilea trimestru al anului 2009.
Potrivit L. nr.304/2008 privind aprobarea O. nr. 17/2008 pentru modificarea și completarea O. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, art. 412 are următorul cuprins: "Pentru asigurarea stabilității, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrul al II-lea și trimestrul al IV-lea ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, ale cărei cuantum și mod de acordare se stabilesc prin hotărâre a G."
Prin H., s-a stabilit cuantumul primei de stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar, precum și modului de acordare a acesteia.
Conform art.1 din această hotărâre de guvern, s-a stabilit astfel că: "Pentru asigurarea stabilității în activitate, personalul din sistemul sanitar beneficiază în trimestrele II și IV ale fiecărui an calendaristic de câte o primă de stabilitate, al cărei cuantum se stabilește corespunzător lunii în care se face plata primei de stabilitate și care este egal cu: a) nivelul minim al salariului de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, pentru personalul contractual al cărui salariu de bază este prevăzut între limite; b) nivelul salariului de bază corespunzător funcției, pentru personalul contractual cu un singur nivel al salariului de bază; c) nivelul minim al salariului de bază corespunzător funcției ocupate, pentru persoanele care ocupă funcții de conducere prevăzute în anexele nr. VI-IX la de urgență a G. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări și completări prin nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.";
Astfel, se rețin ca fiind nefondate susținerile recurenților în sensul că lipsește temeiul legal pentru acordarea primei de stabilitate pe trimestrul aldoilea al anului 2009, având în vedere faptul că L. nr.304/2008 nu prevede faptul că în fiecare an trebuie adoptată căte o hotărâre de guvern privind stabilirea cuantumului și modului de acordare a primei de stabilitate, o asemenea interpretare a art. 412 din O. nr. 1. adăugând de fapt condiții n eprevăzute de lege pentru ca salariații să beneficieze de a cest drept.
De altfel, nici din titulatura, nici din prevederile H. nu rezultă că
aceasta ar cuprinde reglementări privind acordarea primei de stabilitate aplicabile doar în anul 2008.
În ceea ce privește susținerile privind lipsa fondurilor necesare pentru plata primei, acestea nu pot fi reținute, având în vedere faptul că recurenții nu au dovedit în cauză că ar fi inclus în proiectele de buget întocmite sumele necesare plății primelor de stabilitate aferente celui de-al doilea trimestru al anului 2009, care se cuveneau reclamanților și intervenienților în temeiul art. 412 din O. nr. 1. și ale prevederilor H., conform disp.art.155 și 157 alin.2 din Codul muncii, care nu ar fi fost însă aprobate de către ordonatorul principal de credite.
Pe de altă parte, astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanțe ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât recurenților le reveneau atribuții însemnate chiar în procesul de asigurare a fondurilor necesare.
Se mai reține că, potrivit L. nr.2., republicată și actualizată, privind n ormele de tehnică legislativă , care, conform art.3, sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G. și a propunerilor legislative aparținând deputaților, senatorilor sau cetățenilor, în cadrul exercitării dreptului la inițiativă legislativă, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor G., actele normative cu impact asupra domeniilor social, economic și de mediu, asupra bugetului general consolidat sau asupra l egislației în vigoare sunt elaborate pe baza unor documente de politici publice aprobate de P. sau de G.( art.6 alin.4) și pe baza avizelor autorităților interesate în aplicarea acestora, în funcție de obiectul reglementării( art.9).
Mai mult, conform art. 31 alin.1 lit.c) din L. nr.2., instrumentul de
prezen tare ș i mo tiv are a or ic ăru i pro iec t de ac t nor mativ , tre bu ie s ă includ ă conținutul evaluării impactului acestui act, printre care ș i imp ac tul f in anc iar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât ș i pe ter men lun g (pe 5 an i), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri.
Scopul el abor ăr ii s tud iulu i de imp ac t es te, conf or m ar t.33 al in.1 d in a cel aș i ac t nor mativ, acela de a es tima cos tur ile ș i benef ic iil e aduse în pl an e cono mic ș i soc ial pr in ad op tare a pro iec tu l u i de lege, precu m ș i de a ev idenț ia d if icul tăț ile c are ar pu te a ap ăre a în procesul de punere în pr ac tic ă a r egle men tăr ilor prop use.
Aces te imp er ative ce trebu iesc avu te în vedere l a adop tare a o r ic ăru i ac t normativ cu impact financiar asupra bugetului statulu i ș i c are des igur, au f ost respectate la adoptarea L. nr.304/2008 ș i a H., nu po t conduce dec ât l a c oncluz ia c ă leg iu itor ul a prev ăzu t acord are a pr ime i de s tab il itate person alulu i d in do men iul s an itar av ând în vedere c ă f ondurile buge tar e î i vor per mi te r espec tare a aces te i o bl ig aț ii , asumate în mod legal, în per io ad a ur măto are , cu a tât mai mul t în anul ur mător regle men tăr ii s ale , respectiv în anul 2009.
Curtea, cu majoritate de opinii, reține că în mod corect prima instanță a obligat C. R. de T. C. să stabilească și să plătească salariile de bază ale reclamanților și intervenienților în interes propriu, potrivit coeficienților acordați la evaluarea performanțelor profesionale din luna septembrie 2009, în temeiul disp.art.17 din O. nr. 17/2008 pentru modificarea și completarea O. nr. 1. și a obligat I. N. de H. T. „. N. B. să aloce sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
Astfel, se reține că, art.17 din O. nr.1., astfel cum a fost modificat și completat prin O. nr.17/2008, prevedea că:
" (1) Personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia anual, în perioada mai-septembrie, de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli.
(2) Pentru personalul încadrat și care începând cu data de 1 aprilie 2008 urmează să beneficieze de salarizarea prevăzută în anexa nr. I, salariile de bază individuale se stabilesc pe funcția, gradul sau treapta profesională avută, după cum urmează: a) la limita minimă, dacă salariul de bază individual se situează sub salariul de bază minim; b) se menține salariul de bază individual, dacă acesta se situează între salariul de bază minim și maxim; c)conform evaluării performanțelor profesionale individuale, cu respectarea prevederilor alin. (1).";
Anterior acestei modificări și completări, pe care legiuitorul a considerat-o necesară, adoptând O. nr.17/2008, art.17 prevedea că:
"Personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia anual de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile.";
Practic, prin adoptarea O. nr.17/2008, s-a trecut de la salarizarea personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din cadrul centrelor de transfuzie sanguină județene conform anexei 2 a O. nr.1., la limitele de salarizare prevăzute în anexa 1 a aceleiași ordonanțe, astfel încât acestora le este aplicabil alin.2 al art.17, cu toate prevederile acestuia, deci
și cele ale lit.c) din acest alineat.
Faptul că legiuitorul, în anul 2008, a considerat necesar, nu să abroge art.17, ce prevedea un drept, o creștere salarială de care angajații pot beneficia prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul precedent, ci a modificat și a completat chiar acest articol, având în vedere, astfel cum am precizat anterior și impactul financiar al unei asemenea reglementări pe termen lung, conform art.31 și 33 din L. nr.2., exclude interpretarea în sensul că aceste dispoziții au fost prevăzute într-o lege de salarizare pur formal, fără a fi în practică vreodată puse în aplicare, întrucât ar prevedea condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli.
Conform art.6 alin.1din L. nr.2., orice proiect de act normativ trebuiesa instituie reguli necesare, suficiente si posibile car e să c ond ucă la o cat mai
mare stabilitate si eficiență legislativă .
Potrivit art. 7 alin.2 din aceeași lege, prin modul de exprimare actul normativ trebuie sa asigure dispozițiilor sale un caracter obligatoriu.
Prin urmare, nu se pot reține susținerile formulate de către recurenți în motivele de recurs în sensul că simpla condiționare legală a creșterii salariilor angajaților în funcție de performanțele individuale, în raport cu încadrarea în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli, face ca salariile reclamanților și interveniențior din cauză să fie legal stabilite în situațiile în care se respectă doar art.17 alin.2 lit.a), b) din lege, fără a exista nicio obligație impusă delege angajatorului de respectare a drepturilor prevăzute de lit.c) al aceluiași alineat.
În speță, ceea ce au susținut reclamanții și intervenienții este faptul că, deși anterior modificării art.17 din O. nr.1., prin O. nr.17/2008, beneficiau, în raport de calificativele obținute, de o salarizare la limita maximă prevăzută, pentru funcțiile ocupate, în anexa II din O. nr.1. și cu toate că, prin actul modificator au fost înscriși în anexa I a aceluiași act normativ, ce cuprinde limite salariale mai favorabile, în condițiile păstrării și în luna septembrie 2009 a calificativelor obținute anterior, aceștia nu au beneficiat de nicio creștere salarială, fiind aplicat art.17 alin.2 lit.b) din O. nr.1. modificată și completată, respectiv menținerea salariului de bază individual, dacă acesta se situează între salariul de bază minim și maxim, cu ignorarea de către angajator a prevederilor lit.c) a aceluiași alineat.
Curtea, cu majoritate de opinii, reține că în mod corect prima instanță a constatat că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți la stabilirea și plata salariilor de bază, potrivit coeficienților acordați la evaluarea performanțelor profesionale din luna septembrie 2009, în temeiul disp.art.17 alin.2 lit.c) din O. nr. 17/2008, având în vedere faptul că, în primul rând, astfel cum am argumentat anterior, legiuitorul a edictat aceste norme în ideea ca acestea să fie aplicate în cursul executării raporturilor de muncă ale salariaților ce fac parte din categoria profesională cărora li se adresează, că acestea fac parte din pachetul de drepturi salariale ale acestora, în al doilea rând, că d in expunere a de mo tive a O. nr.1., rezultă c ă ace as ta a f ost
adop tată toc mai în scopul de ". a pers on alulu i în vedere a creș ter ii c al ităț ii s erv ic iilor med ic ale acord ate"; și, în al treilea râ nd, dar nu ultimul, ci cel maiimportant, c ă rec urenț ii-ang ajator ș i ordon ator de cre d ite - cunoscândprevederile legale în materie de salariz ar e ș i c al if ic ativele aco rd ate s al ar iaț ilor l a ev al u are a perf orman țelor prof esio n al e, nu au doved it în c auz ă c ă ar f i î n trepr ins măsur ile ce se impune au pe n tru a as igur a resp ec tare a aces tor d rep tur i leg ale, resp ec tiv c ă ar f i sol ic itat obț inere a f onduril or neces are pl ăț ii acestora.
Potrivit disp.art.287 din Codul muncii, acestora le revenea sarcina de a proba în cauză că, după evaluarea performanțelor profesionale din luna septembrie 2009, diligenți în apărarea drepturilor salariaților prevăzute prin lege, ar fi solicitat alocarea fondurilor pentru asigurarea creșterilor salariale.
Se reține în acest sens că înscrisul intitulat „cont de execuție al instituției publice-cheltuieli"; pe perioada 01.01-(...) și cel privind bugetul de stat pe anul 2009 transmis de I. N. de H. T. „. N. B., înregistrat la data de
(...), sub nr.268 la C. de T. S. C., nu poate proba că, ulterior lunii septembrie
2009, când recurentul a efectuat evaluarea performanțelor profesionale, ar fi solicitat M.ui S. fondurile pentru ca salariații să beneficieze de creșterile s alariale conform calificativelor obținute.
Mai mult, Curtea constată că, prin adresa nr.1/(...), Ministerul Sănătății a adus la cunoștința centrelor de transfuzie sanguină din țară prevederile L. nr.304 din 2008, arătând că: „personalul contractual prevăzut la punctul b între limitele minime și maxime poate beneficia anual, în perioada mai-septembrie, de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli; (în sensul acestor prevederi sunteți obligați să pregătiți pentru evaluarea din mai-septembrie toate documentele necesare evaluării).";
De altfel, în sensul poziției M.ui S. în cauză, se mai reține că, deși acesta a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu a înțeles să formuleze recurs împotriva acestei hotărâri.
Se mai reține că, din adresa nr.863/(...), prin care C. de T. S. C. a răspuns solicitării salariaților de acordare a creșterilor salariale, rezultă că recurenții au avut în vedere doar bugetul de venituri și cheltuieli aprobat la început de an și rectificarea bugetară din luna iulie 2009, fără a considera necesară întreprinderea vreunui demers pentru aplicarea disp.art.17 alin.2 lit.c) din O. nr.1. după luna septembrie 2009, când acesta devenea de altfel aplicabil, întrucât, în raport de evaluarea efectuată la această dată se putea cunoaște numărul salariaților ce ar fi putut beneficia de o majorare salarială.
De asemenea, comparând fundamentarea necesar cheltuieli de personal pe luna septembrie 2009, înregistrată sub nr.663/(...), cu nota de fundamentare pe luna octombrie 2009, înregistrată sub nr.750/(...), precum
și cu nota pe luna noiembrie a aceluiași an, nu rezultă că recurentul ar fi prevăzut cheltuieli cu salariile de bază mai mari, ci în procesul de fundamentare a fondurilor au fost prevăzute chiar sume mai mici cu acest titlu, astfel încât nu pot fi reținute motivele invocate de către recurenți în sensul că ar fi plătit salariile reclamanților și intervenienților respectând în întregime dispozițiile legale în vigoare.
Ceea ce a avut de fapt în vedere C. de T. S. C. rezultă din finalul adresei nr.863/(...), respectiv că evaluarea performanțelor profesionale nu impune și creșteri salariale.
De asemenea, se reține că, prin H. nr.1355/(...), s-a aprobat suplimentarea bugetului M.ui S. pe anul 2009, la capitolul 66.01"; Sănătate";, titlul 10 "Cheltuieli de personal";.
Curtea mai reține în acest sens că vătămarea drepturilor salariaților este cu atât mai evidentă în cauză, cu cât neaplicarea disp.art.17 alin.2 lit.c) din O. nr.1. fără justificare, respectiv fără a face demersurile necesare pentru asigurarea fondurilor necesare plății acestora în bugetul de venituri și cheltuieli, a condus în practică la o egalizare a salariilor angajaților fără a ține cont de performanțele profesionale ale acestora, în condițiile în care O. nr.1. a fost adoptată tocmai în scopul de cointeresare a personalului în vederea creșterii calității serviciilor medicale acordate.
Prin urmare, cu majoritate, Curtea reține că în mod corect prima instanță a admis și capătul de cerere nr.5 din acțiunea reclamanților și din cererea de intervenție formulată în cauză.
Analizând recursul formulat de chematul în garanție MINISTERUL F INANȚELOR PUBLICE, se reține că acesta este nefondat, în mod corect prima instanță obligând acest minister să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate în prezenta cauză.
Prin prisma considerentelor anterior expuse privind rolul pe care acest minister l-a avut chiar în adoptarea O. nr.1., O. nr. 17/2008 H., Ministrul F. P. contrasemnând toate aceste acte normative și în consecință, asumându-și răspunderea pentru aplicarea acestora prin asigurarea fondurilor corespunzătoare pentru plata de către angajatori a drepturilor salariale astfel reglementate, nu se poate reține că acesta nu ar fi avut calitate procesuală în cauză.
În aceste condiții, tocmai acest minister și-a asumat răspunderea pentru respectarea, în procesul de adoptare a acestor acte normative, a disp.art.15 din L. nr.500/2002, ce prevede următoarele:
"(1) In cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, trebuie sa se prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creșterea cheltuielilor. In acest scop G.ul, prin ordonatorii principali de credite în domeniul cărora se inițiază proiecte de acte normative și Ministerul Finanțelor Publice, va elabora fișa financiară, care se atașează la expunerea de motive sau la nota de fundamentare, după caz, ca document necesar pentru dezbaterea proiectului, și care va fi actualizată în concordanta cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ. In aceasta fișa se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat, care trebuie sa aibă în vedere: a) schimbările anticipate în veniturile și cheltuielile bugetare pentru anul curent și următorii 4 ani; b)eșalonarea anuala a creditelor bugetare, în cazul acțiunilor multianuale; c) propuneri realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor; d) propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.
(2) In cazul propunerilor legislative, G.ul va transmite Camerei Deputaților sau Senatului, după caz, fișa financiară prevăzută la alin. (1), în termen de
45 de zile de la data primirii solicitării.
(3) După depunerea proiectului legii bugetare anuale la P., pot fi aprobate acte normative numai în condițiile prevederilor alin. (1), dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente exercițiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul.";
Se mai reține că, în aceste condiții, nu se poate reține că pentru aceste cheltuieli necesare plății drepturilor salariale solicitate în cauză nu exista o bază legală, astfel încât, prin neprevederea acestora în buget, potrivit disp.art.14 din L. nr.500/2002, recurentul își invocă practic propria culpă.
De asemenea, potrivit art.19 din același act normativ, Ministerul
Finanțelor Publice are și atribuțiile de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și cele de avizare, în faza de proiect, a proiectelor de acte normative, care conțin implicații financiare.
Pentru toate aceste considerente, se reține că în mod corect prima instanță a admis cererea de chemare în garanție formulată în cauză de către
Ministerul Sănătății.
Curtea reține însă ca fiind fondat în cauză recursul declarat dereclamanții: B. G. M., M. T. B., M. D. C., T. M. L., B. L., C. I. A., G. A., C. T. C., P. A., M. M., L. R., Z. C. L., V. E. I., S. R., G. V., S. A. M., I. L., P. A. M., C. A. F., N. M. R., G. I. N., C. C., G. F., F. N. K., M. M., M. V. M., T. L. și de intervenienții Z. S.-V. și G. E., pentru următoarele considerente:
Î n mod greșit și cu încălcarea disp.art. 47 și 48 alin.1 din L. nr.3.,
prima instanță a co nsiderat că dispoziții le O. nr.1. ar fi fos t abrogate la data d e (...), deși L. uni că de salarizare a i ntrat în vigoare la data de (...) , cuexcepția unor dispoziții care nu prezintă relevanță în cauză.
De asemenea, se reține că în mod eronat și cu aplicarea greșită a disp.art.276 Cod.proc. civilă, prima instanță a încuviințat doar în parte cheltuielile de judecată suportate de către reclamanți și intervenienți la judecarea fondului cauzei, deși drepturile salariale ce au făcut obiectul capetelor de cerere respinse de către prima instanță nu au fost plătite de către pârâți la data la care acestea erau datorate, ci în cursul judecării cauzei, după ce aceștia au fost nevoiți să apeleze la apărare calificată pentru proteguirea drepturilor lor.
În consecință, se reține că, având în vedere culpa procesuală a pârâților în cauză, reclamanții și intervenienții erau îndreptățiți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2900 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanții: B. G. M., M. T. B., M. D. C., T. M. L., B. L., C. I. A., G. A., C. T. C., P. A., M. M., L. R., Z. C. L., V. E. I., S. R., G. V., S. A. M., I. L., P. A. M., C. A. F., N. M. R., G. I. N., C. C., G. F., F. N. K., M. M., M. V. M., T. L. și de intervenienții Z. S.-V. și G. E., se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul obligării primului pârât să stabilească și să plătească salariile de bază ale reclamanților și intervenienților aferente perioadei 01.10.-(...), potrivit coeficienților acordați la evaluarea performanțelor profesionale din luna septembrie 2009.
Pârâții vor fi obligați să plătească reclamanților suma 2900 lei cheltuieli de judecată la fond.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Se vor respinge recursurile formulate de pârâții I. N. DE H. T. „. C. N. B., C. R. DE T. C. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleiași sentințe.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, intimații-recurenți: I. N. DE H. T. „. DR. C. N. B., C. R. DE T. C., MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați să plătească recurenților-reclamanți și intervenienți suma de 580 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de B. G. M., M. T. B., M. D. C., T. M. L., B. L., C. I. A., G. A., C. T. C., P. A., M. M., L. R., Z. C. L., V. E. I., S. R., G. V., S. A. M., I. L., P. A. M., C. A. F., N. M. R., G. I. N., C. C., G. F., F. N. K., M. M., M. V. M., T. L. și de intervenienții Z. S.-V. și G. E. împotriva sentinței civile nr.
3144 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtul de rândul 1 să stabilească și să plătească salariile de bază ale reclamanților și intervenienților aferente perioadei
01.10 - (...), potrivit coeficienților acordați la evaluarea performanțelor profesionale din luna septembrie 2009.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma 2900 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursurile formulate de pârâții I. N. DE H. T. „. DR. C. N. B., -C. R. DE T. C. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe intimații recurenți I. N. DE H. T. „. DR. C. N. B., C. R. DE T. C., MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească recurenților reclamanți și intervenienți suma de 580 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 28 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
cu opinie separată în sensul respingerii petitului nr. 5
GREFIER N. N.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.-(...);
Jud.fond: E.B./I.P.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Îmi însușesc dispozițiile și considerentele opiniei majoritare, cu excepția celor ce vizează motivele de recurs privitoare la soluția pronunțată raportat la petitul al V-lea al acțiunii.
În acest sens, rețin că acest petit se bazează pe dispozițiile art. 17 din
O. nr. 17/2008, astfel cum acestea au fost redate pe larg în motivarea opiniei majoritare.
Or, din chiar modul de formulare a acestor prevederi legale, reiese că legiuitorul a înțeles să condiționeze în mod explicit acordarea beneficiului creșterii salariale anuale legate de evaluarea performanțelor profesionale individuale de „. încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile
cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli ";.
Intenția de a limita la acest maxim (dat de nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli) reiese încăo dată din aliniatul 2 al acestui articol, unde sunt enumerate trei situații: 1. aducerea la limita minimă a salariilor de bază individuale aflate sub salariul de bază minim; 2. menținerea salariului de bază individual, dacă acesta se situează între salariul de bază minim și maxim, respectiv, 3. salarizarea conform evaluării performanțelor profesionale individuale, cu respectarea prevederilor alin. (1), deci cu încadrarea în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli.
Din scriptele depuse la dosarul de fond (filele 65, 218-223) rezultă corespondența purtată între I. N. de H. T. și Ministerul Sănătății pe marginea imperativului de a se încadra în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli, nota comună a acestor adrese fiind marcată, pe fondul invocatei crize economico- financiare (fila 220), de necesitatea luării de măsuri pentru înlăturarea riscului creșteri cheltuielilor bugetare, prin excluderea sumelor ce se pretau la această măsură (premii, salarii de merit, ore suplimentare, plăți cu ora) (fila 220 dosar fond), cu precizarea expresă că începând cu data de (...), salarizarea se face fie la limita minimă, fie cu menținerea salariului de bază individual, dacă acesta se situează între minim și maxim, creșterea prin raportare la evaluarea performanțelor profesionale urmând a se acorda cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute (fila 218 dosar fond).
S-a depus și răspunsul Ministrului la adresa transmisă de I. N. de H. T., nr. 2. privind insuficiența prevederilor bugetare aprobate pentru cheltuielile de personal și bunuri și servicii, prin care se subliniază reducerea în anul 2009 cu 6 % față de anul 2008 a cheltuielilor de personal aprobate în bugetul acestui minister, deși, tot în adresă, se arată că bugetul pe anul 2009 trebuia majorat cu „reîntregirea la nivelul anului 2009 a majorării salariilor de bază care s-a făcut în luna octombrie 2008, ca urmare a aplicării prevederilor legale în vigoare și care presupune totodată majorarea tuturor cheltuielilor de personal care se raportează la salariul de bază";. Se mai arată acolo că față de deficitul inițial menționat, prin O. nr. 3. privind rectificarea bugetară și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, bugetul acestui minister la titlul cheltuieli de personal a fost redus cu încă
2,13 %.
Față de aceste aspecte, consider că nu se poate susține că nu s-ar fi făcut demersurile necesare de către ordonatorii de credite pentru acordarea drepturilor legale reclamanților, fiind evident că în contextul în care s-a solicitat expres reducerea cheltuielilor de personal pentru încadrarea în bugetul aprobat, față de diminuarea acestuia comparativ cu cel din anul
2008, nu se poate imputa pârâților faptul că nu au fundamentat un buget nerealist, destinat dintru început a fi corectat. Este evident din cuprinsul acestei corespondențe că a existat interes pentru aplicarea dispozițiilor legale invocate în favoarea reclamanților, însă din cauza insuficienței resurselor financiare, nu s-a putut pune în aplicare salarizarea superioară cerută prin acțiune, fiind aplicat art. 17 alin. 1 din O. nr. 17/2008, în sensul încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru c heltuielile cu salariil e în bugetul de v enituri și cheltuieli.
Chiar prin raportare la dispozițiile L. nr. 2., constat că voința legiuitorului nu poate fi interpretată decât în limitele expres indicate de acesta.
În drept, rețin incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
JUDECĂTOR,
I. T.
Red., dact. I.T. (...)
| ← Decizia civilă nr. 2842/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 376/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
